Viața singurul nostru refugiu, singura noastră casă. Tratați-o ca atare!

Viata pe acest pamant si in special acest unic moment prezent in care viata poate exista este singura casa pe care o putem avea si in care probabil ne vom intoarce resetati prin moarte.

Viata este sansa constiintei de a trece pe un alt nivel de evolutie.
Iar deciziile care pot da o sansa constiintei sa devină ceva mult mai pretios stau fara exceptie in alegerile noastre.
Sincer sa fiu sunt si usor mirat si incurcat să constat ca un ”dobitoc” marunt si neajutorat ca mine are destinul conștiinței in mână.

Viata nu este un camp nesemnificativ de sacrificiu sau testare (cum vor multi sa credem ) care sa trezească constiință.
Viata exuberanta, extatica, magică si simpla in acelasi timp este ceea ce conștiința speră să devina prin fiecare dintre noi si mai ales prin noi toti impreună.

Nu exista ineptie mai mare ( jur ca nu exagerez) decat pretentia unor indivizi care si-au purtat curu (probabil f mândri de ei inșiși ) pe aceasta planeta, ca premiul cel mare al celor care si-au facut bine treaba spirituală este …. eliberarea de viața asta ”de cacat”.
Daca viața este de căcat este tocmai pentru că ei impreuna cu noi nu au putut face mai mult.
Daca ai o valoare spirituală vreau sa o vad in bucuria si prosperitatea cu care curge viata din jurul tau si cea pe care o lasi in urma ta.

Aceeasi dezorientati spirituali (care nu-i exclus sa fi avut si contributii mai sănatoase ) au creat conceptul de karma sau pacat si au facut simplitatea lumii spirituale umane … sa para ceva complicat ce presupune incordare permanentă, ”vigilenta spirituală ”.
După nebunii ăștia trebuie să citesc o tona de carti si sa ascult o gramadă de maestri sau experti inainte de fiecare decizie din viata mea ca nu cumva sa-mi fac karmă, sa-mi impurific aura sau sa-l supar pe Sfantu Dumnezeu.

Adevarul este simplu, dar asta este alta poveste la care voi reveni cu placere zilele astea.

……………………………………………..

So, … nimeni nu se va elibera de viata pentru ca viata este incercarea de maturizare a constiintei.

ACUM SUNTEM deja ACASĂ.
SI TOT CE AVEM ESTE AICI IN ACEST MOMENT.

Presupunand ca ceva din esența noastră supravietuieste mortii (ceea ce eu unu inclin sa cred, desi nu pot aduce nici o dovadă) acea esență SE VA INTOARCE AICI IAR SI IAR intr-o neobosita incercare de a manifesta un potential care ar propulsa constiinta la un alt nivel.

Iar ceea ce zice baiatu că ar trebui sa ne preocupe pe toti cei care au resurse disponibile de atentie si energie este:

Care sunt solutiile si alegerile firesti si simple care reduc, chiar infinitezimal, suferința globală (a nu se confunda cu suferinta vindecarii si curatarii ranilor sau suferinta deparazitarii) in fiecare moment si amplifica placerea de A FI VIU?

Spiritualitatea este simplitate pură iar viata este conștiință care cauta sa se maturizeze prin noi.
Constiinta in sine este un potential care sade si in noi. Nimic mai mult.

Noi suntem viata (nu constiinta) iar planeta si universu asta ”enervant” de urias este parte a vietii care suntem cu totii.
Ceea ce este diamantul pentru carbune, este viata pentru conștiință.

Nu-mi ziceți ca nu v-am convins?
Sau puteți să-mi ziceți, dar va pierdeți timpul.