Țara arde și baba nevaccinată se piaptănă

Fără îndoială că șpagaturile mele intelectuale publice au trădat ceva din pasiunea mea pentru filme, așa că nu cred că o să vă surprind pe mulți cu noul meu proiect online. Da, știu, țara arde și baba (eu adică) se piaptănă nevaccinată. Sunt sigur însă că cei care nu mă cunoașteți din intimitate nu știți cât de disperată și cuprinzătoare este pasiunea mea pentru anime-uri, filme, seriale și animații de calitate. Știu că nu sunt primul care respiră sincron cu cinematografia, dar n-am întâlnit încă pe nimeni care să consume a 7-a artă în stilul cu care vreau să vă rețin atenția de aici înainte.

Cinematografia nu este pentru mine o sursă de stări onirice – instinctuale, așa cum înțelege Cătălin Moise cinematografia. Pentru mine cinematografia are vreun sens … când relevă, prin intenția conștientă a scenaristului și a regizorului, realități sensibile despre natura umană, … când creează personaje autentice, complexe și rare … și mai ales când poți trage concluzii care să te treacă pe alt nivel de percepție și maturitate. Mă interesează în film tot ce pornește de la realități fine și tot ce respectă, evidențiază și transmite … legile discrete ale vieții in contexte particulare. NU vreau finaluri fericite sau nefericite. Vreau finaluri realiste, în strânsă legătură cu contextul de viață pe care filmul l-a pus în scenă. Se zice că viața bate filmul. Dar eu zic că viața bate filmul superficial, naiv, demonstrativ, comercial, absurd. Filmul bun este camarad cu viața și cu intimitatea ei. Adică nici nu bate și nici nu ia bătaie de la viață. Daca nu cauți și nu surprinzi viața reală în film, filmul va deveni pentru tine o altă anestezie și un alt mod de a-ți irosi timpul. Așa cum trece viața pe lângă tine în fiecare zi, foarte probabil că așa trece și viața din filme pusă în scenă cu eforturi colosale și talent copleșitor. În speranța că-ți voi fi util să surprinzi și să descifrezi viața din filmele cu care-mi clătesc eu sufletul, încep acest proiect.

În altă ordine de idei … îmi place preocuparea pentru o imagine spectaculoasă, așa cum găsesc deseori în filmele vieții mele (LOTR, Matrix, Dune 2021, Pulp Fiction sau Django Unchained). Din punctul meu de vedere, NU este necesar să faci dintr-un film o poză de top în mișcare. NU mă lasă rece nicio coloană sonoră mulată pe fiecare moment, dar oricând pot renunța la ele pentru un scenariu bun. Scenariul și punerea lui în scenă, prin context și relații, sunt hrană pentru sufletul meu. Și am de gând să vă distrag atenția de la agitație exagerată, bubuituri și artificii, de la culoare, muzică și emoții ieftine și mai ales de la țâțe, bulane și mașini tari … către substanțele nutritive sufletești pe care artiștii, scenariștii și regizorii colosali le-au strecurat în supa lor cu scop comercial, în speranța că există consumatori atenți, capabili să recepționeze autenticul, subtilul sau finețea vieții.

Nu mă înțelegeți greșit. Îmi plac țâțele, mașinile, Momoa și exploziile, inclusiv cele erotice, dacă și numai dacă sunt o mică cireașă pe tortul constelației de intrigi, relații și context.

Am convingerea că în spatele unor filme se află echipe de supraoameni care creează oportunități de evoluție a speciei noastre obosite de atâta inconștiență, naivitate, superficialitate și impulsivitate. Nu știu exact cum voi reuși să dau formă acestui proiect, pentru că fiecare zi mă plimbă prin cele 24 de ore de provocări ale ei, cum își plimbă un copil bomboana preferată prin toată gura. Dar pentru început îmi propun să scriu cu scopul de a vă stimula percepția și a vă trezi interesul pentru filme și seriale care ating ceva relevant din mine, dar care sunt mai puțin cunoscute, ușor de ignorat sau minimalizat. Filmele născute clasice sau cele care mi-au dat încredere și speranță în anii tinereții că nu sunt singurul care caută disperat răspunsuri la întrebări legate de identitate și scop, vor avea pe parcurs, dedicate atenția mea.

Natural Born Killers, American Beauty, The Heat, Payback, Good Will Hunting, Devil’s Advocate, Serenity, Boondock Saints, Adjustment Bureau, Reservoir Dogs sau seriale precum Dexter, Carnivale, Threshold și Firefly. Pentru că Netflix este atât de accesibil, va fi prima mea sursă de recomandări filme și seriale până-mi fac mâna, după care intenționez să trec la anime-urile sufletului meu, unde am de gând să vă decimez cu perspectiva mea, în speranța că fiecare titlu își va obține aprecierea pe care o merită într-o lume prea sedusă de aparențe și prea dezinteresată de conținut.

Vă băgați?