Posts

Cautand raspunsuri. Gasind vindecarea.

/8 Comments/in /by

   

Cu acest articol incep o noua practica, ..  anume aceea de a publica texte ce apartin unor prieteni cu care simt ca impart aceasi perspectiva si pe care i simt alaturi in intentiile mele ce privesc viata noastra comuna pe aceasta planeta. Articolul de mai jos apartine  unui preten FB  .. Cristian Criss ( http://www.facebook.com/?ref=tn_tnmn#!/profile.php?id=1285197736 ) de care m-am simti apropiat din primul moment in care l-am citit si pe care astept sa l cunosc cat de curand si personal. Am aflat f repede ca simte la fel in ce ma priveste. Va recomand sa parcurgeti experinta lui de iluminare pentru a intelege ca tot acest proces are in el o miza imensa si ne este perfect accesibil tuturor cu instrumentele de care dispunem. Iluminarea este doar un proces de clarificare prin care ne recuperam viata din mainile un energii puternic distructive ce sustine proliferarea inconstientei prin diversiune. Este vorba de viata noastra si libertatea de a trai beatitudinea si miracolul din esenta ei.  Cautati-va rabdarea sa-l parcurgeti complet. Consideratiile  finale nu va pot lasa fara un fior adanc semn ca ceva din voi vrea sa se trezeasca. Practic orice trezire in oricare dintre noi este un strigat pt trezirea tuturor. Pentru eliberare trebuie doar sa ne trezim. Somnul constientei este inchisoarea noastra.

Cautand raspunsuri. Gasind vindecarea.

In cele ce urmeaza iti voi impartasi, probabil cele mai importante momente din viata mea. Daca realizarile si intelegerile pe care le-am trait nu corespund cu sistemul tau de credinte si viziunea ta despre aceasta realitate pot sa accept si te inteleg, dar nu ma fac responsabil pentru emotiile si gandurile tale.

La sfarsitul primaverii lui 2011 m-am intalnit pentru prima oara cu ayahausca. Desi ma simteam pregatit, a fost o experienta foarte puternica care m-a pus la incercare. “Sedinta de primit raspunsuri” as putea sa intitulez, la modul general, cele 3 zile in care am luat consecutiv ayahuasca. Fara sa exagerez, as putea spune ca am trait eliberarea depre care ne invata marii sfinti ai lumii. Pentru prima oara in viata am avut revelatia Spiritului constientizand iluzia, carapacea conditionarilor mentale si granitele corpului fizic. La finalul celor trei zile am ramas cu o intrebare…De unde si de ce aceasta conditionare? De ce trebuie sa ne nastem limitati de cele 5, maxim 6 simturi si acestea vai de ele? Dar mai mult, nu vroiam sa ma arunc cu capul inainte. Desi au fost trairi incredibile care s-au legat cu multe aspecte deja stiute(citite) si despre care vorbeau si alti cautatori, mi-am rezervat o urma de indoiala cu privire la modul in care ayahuasca poate oferi raspunsuri veritabile…ce sa fac, simtul critic ma tradeaza si bine face. Mai bine atent si prudent decat ca un copil care se joaca orbit de o jucarie noua.

In orice caz, am descoperit o unealta care folosita cu respect si disciplina poate descoperi sufletul.

Ayahuasca trebuia aprofundata si inteleasa cu prilejul altor sedinte viitoare.

Prilej care a sosit in octombrie al aceluiasi an.

Am ramas cu trairea vie a primei experiente in care m-am detasat total de carapacea iluziei traind eliberarea din aceasta dimeniune deci mi-a fost destul de greu sa nu-mi doresc sa am si de aceasta data o experienta asemanatoare. Dar am incercat sa raman calm si sa primesc echilibrat si fara asteptari orice ar veni. A venit momentul adevarului…inca o data. Cu un calm obtinut cu greu, inzestrat cu multa acceptare si umilinta ma uit ultima oara la paharul incalzit in palmele mele. Ii soptesc “Multumesc. Fii blanda cu mine” si beau licoarea maronie savurandu-i gustul gretos amar-acrisor. Gata. Nu mai este cale de intoarcere. Sunt pregatit sa fiu sfasiat de ghearele mortii inca o data. Astept. Incerc sa fiu, dar adrenalina imi ascute respiratia. Astept. Oare cum va fi de data asta? Nu conteaza. Cum va fi va fi. Ramai prezent imi spun. Dupa vreo 40 de minute o simt cum se instaleaza. Isi face efectul. Corpul imi amorteste intr-o relaxare totala. Asa incepe, imi aduc aminte: relaxeaza corpul ca pregatire pentru marele Abandon, e prima faza. Inimia incepe sa-mi bata puternic, o observ. Nu sunt batai de emotii sau frica e doar efectul DMT-ului si stiu ca va dura putin. Sunt calm si observ cuminte cum inima isi revine la un ritm constant. Parca efectul nu e asa violent ca prima data cand m-a lovit ca un tsunami…sau senzatia imi este familiara. O simt cum se instaleaza in tot corpul, imi circula prin vene. Incep sa ma topesc cand ating apogeul. Cad in mine, in ceva nedefinit dar negru, greu si rece care ma sfasaie in bucatele. Nu am nici un vizual, doar emotii traite la o intensitate extrema. E greu,dar la un momentdat incep sa ma dizloc. Incep sa curg din trup. “Urmeaza eliberarea…ah dulcea eliberare”, mi-am spus amintindu-mi de experienta trecuta. Un gand care instantaneu a generat emotii care au spulberat linistea cu care evenimenele se desfasurau natural. Am fost fata in fata cu momentul cu care speram sa ma intalnesc dar nu am reusit sa-l las sa se desfasoare, caci am reactionat emotional ratand astfel clipa detasarii. Inca nu sunt pregatit sa ma eliberez din aceasta dimensiune ca si cum ar fi ceva natural si firesc. Dar nu-i nimic, barem stiu un lucru: e de munca in noaptea asta lunga. Stiu ca trebuie sa infrunt exact ceea ce nu ma lasa sa fiu liber. Intoarcerea este violenta si declanseaza procesul de purificare. Vomit scurt dar cu putere. Mintea imi este inundata de voci si sunt bombardat de cele mai dureroase emotii. Ma prind in ele si e chinuitor. Frica ma tine intr-o tornada de sarma ghimpata care ma sfasaie. Dar intr-un moment de atentie realizez tot jocul. Daca reusesc sa observ aceste manifestari inseamna ca sunt doar iluzii care incearca sa ma fure. Le observ cum se desfasoara in mintea mea ca intr-o piesa de teatru jucata de clovni care incercau sa ma pacaleasca jongland cu FRICA atat de aproape de mine. Dar raman spectator si durerea generata de emotii dispare suficient cat sa reusesc sa abandonez. Ma las sa cad in mine. Imi vad momente din trecut retraind emotiile din spatele actiunilor, neobservate sau ignorate atunci cand s-au intamplat. Acum nu mai am loc de ascuns. Sunt in fata adevarului. Intins pe spate, complet abandonat, cu maxilarul deschis la maxim fara intentia mea, respir pe gura, adanc si profund, dar natural. Dupa fiecare emotie retraita si acceptata am senzatia ca eliberez ceva cu fiecare expirare. Gatlejul mi-e uscat, inghit putin sa-l umezesc, iar in clipa in care ma las mandibula incepe sa cada usor si observ cum trece de zona “maxilarelor relaxate” intinzandu-se la maxim, aproape cu durere, fara voia mea, fara ca eu sa intervin in vreun fel. Sunt gura-casca de gura mea cascata. Dar inteleg de ce e necesar. Casc si oftez expirand cu forta, simt cum ceva iese afara din mine cu fiecare cascat, dar ce? Nu stiu ce este, dar simt cum imi tine inima inghetata si inteleg ca este strans legat de teatrul clovnilor care mi se desfasoara in minte. Inteleg ca ceea ce scot afara imi genereaza in minte acea avalansa de ganduri si voci menite sa ma cuprinda in FRICA, este chiar regizorul teatrului la care sunt spectator. Papusarul gandurilor. Casc des si de fiecare data o lacrima de durere si eliberare mi se scurge usor pe obraz. Inca simt urma lasata de ultima lacrima cand alta ii ia locul, urmand parca acelasi traseu. Erau lacrimi de purificare.

Asa am tinut-o toata noaptea. Acum am inteles ce face ayahausca, de ce shamanii o numesc medicamentul sufletului. M-am simtit ca pe masa de operatie, lasat in voia ayahuascai, eram martor cum ma vindeca scotand la suprafata aceste energii negative sustinute energetic in defavoarea mea de nodurile emotionale pe care le-am adunat in timp bine ascunse in adancurile mele. Am stiut ca mai am de scos, iar dorinta de a ma detasa de dimensiunea materiala s-a rispit caci stiam ca in prima faza asta este munca ce trebuie dusa, aceasta fiind VINDECAREA. In ziua de dupa eram surprins, aproape socat: Oare ce am scos afara toata noaptea?

Eu cel care nu acceptam ideia ca nu sunt in controlul propriei vieti. Credeam ca Ego-ul este doar mental, dar nu am ajuns sa cunosc pana acum profunzimile Ego-ului. Nu conteaza, imi spun, raspunsurile vor veni. Acum stiu doar ce trebuie sa fac, cum trebuie sa abordez urmatoarea sedinta care se apropia o data cu venirea serii.

Abordarea este simpla: sa stau cuminte, sa ma abandonez si sa scot afara, nu stiu ce, dar stiu ca trebuie scos. Spre deosebire de noapta precedenta  acum nu mai conta cat de greu va fi, nu imi mai pasa. Aveam incredere in proces caci simteam deja efectele pozitive ale purificarii si stiam ca la final voi fi si mai bine. Acum nu imi mai doream sa ma detasez de greutati. Trebuie sa ma curat, sa ma fac bine si nu mai aveam nevoie de blandete. Am inteles ca FRICA este doar o iluzie mentala menita sa ma tina prizonier, in realitate neavand de ce sa ma tem.

In acceptare ii soptesc “Multumesc si fa-ma bine”. Desi imi este familiar, gustul acru-amarui ma surprinde din nou. Nu trece mult si purificarea incepe. Casc profund si cu lacrimi, la fel ca in prima noapte. Deplin constient, percepeam  doua prezente energetice in interiorul meu, ayahuasca si acel conglomerat de energii negative care imi apasau greu capul pieptului si pe care le scoteam afara. Pe masura ce ma curatam, inimia incepea sa mi se incalzeasca grabind procesul de purificare. Simteam cum iubirea ma vindeca. Iubirea, aceasta energie atat de sublima si puternica, ma cuprinde izvorand din inima pana in momentul in care purificarea s-a incheiat, iar acea mangaiere de caldura confortabila m-a cuprins in totalitate. Toate celulele din corp vibrau in acelasi ritm. Intreg trupul imi pulsa incarcat de energie.  Cuprins de iubire, am izbucnit intr-un ras plangand in hohote de fericire , pace si eliberare. Eram ca un copil. Desi auzisem de multe ori ca iubirea este calea, ca iubirea vindeca, acum am inteles cu adevarat. Am stiut cum sa abordez aceasta ultima sedinta , iar faptul ca am abandonat de la bun inceput a facut procesul de purificare sa fie si mai eficient, mai complet. Doar in stare de abandon procesul de purificare se declanseaza.

Daca in sedinta din primavara am realizat cine sunt cu adevarat detasat fiind de aceasta dimenisunea materiala, acum am ramas in trup si am facut curatenie. Nu imi imaginam ca sunt atat de incarcat, parazitat as spune, caci am realizat cum aceste entitati (sau entitate) se hraneau cu energia mea vitala neoferind nimic bun in schimb, asemenea unor paraziti.

Asistand si la sedintele celorlalti vedeam aceeasi manifestare. Fiecare casca si fiecare din noi am simtit in interior acea prezenta neagra, apasatoare si rece. Cei care nu reuseau sa fie spectatori teatrului din minte picau in capcana identifcati fiind cu tornada de emotii si ganduri, iar manifestarile lor semanau cu cele dintr-un scenariu de exorcizare.

In incercarea de a gasi o explicatie rationala mi-am amintit de filmul The Matrix.

Este oare posibil sa fim parazitati de energie fara stirea noastra?

Se poate ca fratii Wachowski sa fi realizat mai mult decat un science fiction?

Dupa experienta avuta am convingerea ca au fost pe deplin constienti de mesajul care l-au transmis prin aceasta capodopera.

Si nu sunt singurii. David Icke ne povesteste de fiinte energetice din alta dimensiune care ne manipuleaza vibrational infestandu-ne mintea cu frica generand iluzia in care suntem prizonieri pentru a se hrani cu energia noastra vitala. Cand l-am auzit prima oara mi-am spus ca omului ii lipsesc doua doage. Acum il ascult cu mai mult respect. La fel cum am realizat si eu, si David spune ca Iubirea este singurul adevar, restul e iluzie.

Dar de departe, in documentarul Lo Sfidante este prezentat cel mai bine natura bolii de care sufera umanitatea. Este detaliat cu multa intelegere procesul emotional in care reactionam incostient, proces generat de mintea parazitata prin interpretarea eronata a semnalelor receptionate de creier prin cele 5 simturi. Il recomand cu caldura, mai ales ca prezinta mai multe referinte ale altor cautatori care au inteles adevarul despre aceasta manifestare energetica si felul cum ne influenteaza sanatatea fizcia si psihica care ne invata si metode de eliberare.

Acest parazit este numit de unii Ego, de altii diavol sau alte denumiri in functie de credintele si cultura fiecaruia.

Un parazit misel dar care nu are nici o putere in fata Constiintei, singura lui strategie fiind diversiunea de a nu fi descoperit prin generarea unei iluzii mentale. Dar o diversiune aproape imposibil de mirosit caci ne creaza in minte un EU fals cu care ne identificam, iar FRICA este unealta cu care ne sperie atunci cand se simte descoperit. Dar totul este o iluzie, pe care trebuie doar sa o constientizam si sa o acceptam si atunci stapanul de drept al trupului, Spiritul, isi va reveni in drepturi.

Din pacate in majoritatea institutiilor religioase, aceste institutii in care multi credem si care ar trebui sa ne ajute sa ne vindecam sufletul,  nu se predica adevarul (din necunoastere sau chiar in cunostinta de cauza…cei din spatele religiilor cu siguranta ca stiu despre natura energetica a omului si despre toate aceste aspecte) ci se promoveaza FRICA si emotiile de joasa frecventa prin autodefaimare si indepartarea omului de la a realiza ca imparatia cerurilor este chiar in inima lui. Pentru mine asta inseamna cea mai grava crima impotriva omului. O crima care nu ne ucide, dar care ne impinge la o viata plina de suferinta secatuindu-ne de energie si putere pentru a fi usor de controlat. Dar cruntul adevar este ca fara acceptul nostru acest lucru nu ar fi posibil.

Ce am scris in aceste randuri nu au ca scop convingerea nimanui, nici nu ar avea sens ca nu te-ar ajuta cu nimic sa ma crezi dar nici sa nu ma crezi, credinta si necredinta fiind doua fete ale aceleiasi monede. Eu doar am descris o experienta traita intr-o constienta absoluta si neintrerupta pe care am comparat-o cu intelegerile si invataturile altora.

Ar mai fi de povestit si de indemnat, dar sunt destui cei care au trait si traiesc pe acest Pamant ale caror cuvinte cu siguranta au mai multa credibilitate decat ale mele. Si intr-un final doar simpla lecturare fara intelegerea personala a adevarului si acceptarea lui nu va vindeca pe nimeni.

Autocunoasterea ar trebui sa ne fie cel mai important tel in viata…caci fara de ea nu vom trai o viata adevarata, plina de fericire si pace ci vom trai asemnea unor somnambuli, usor de manipulat, pasind in uitare si suferinta.

Te indemn doar sa-ti pui singur intrebari sa cauti in tine raspunsul, sa devi constient de natura mintii si trupului tau si daca vei fi sincer cu tine te asigur ca vei gasi adevarul.

Glasul Spiritului, acea voce interioara, izvoraste din inima noastra si nu din minte.

Mintea ne va fi o unealta doar atunci cand se va supune inimii, dar pana cand omul nu isi va constienza mecanismul mental-emotional el nu va rupe niciodata lanturile inchisorii.

Incearca sa-ti observi gandurile, sa le intelegi natura, sa le vezi radacinile si in timp vei realiza cata energie investesti in ele, dar cel mai important, vei realiza ca gandurile tale nu esti tu.

Esential este sa ne recuperam energia vitala nutrind emotii pozitive, mancand sanatos dezvoltand o minte calma, fara griji si stres pentru ca nu uita, nu ai de ce sa te temi.

FRICA E DOAR O ILUZIE, IUBIREA E ADEVARATA.

Dacă ți-a plăcut articolul, introdu aici adresa ta de E-mail
pentru a primi periodic pe adresa ta de E-Mail cele mai noi articole:

Abandonati presiunea mintii pentru a descoperi viata (Prezenta)

/1 Comment/in /by

Cunoasterea reala este o chestiune de senzitivitate si luciditate care definesc starea de contemplare.

Contemplarea este o deschidere catre mesajele existentei livrate sub forma de senzatii, perceptii, intuitii sau viziuni.

In lipsa perceptiei, informatiile sunt moarte si nu fac decat sa duca la speculatii fara nici o utilitate. Insa cele sustinute de perceptii devin adevarul nostru viu, al fiecarui moment. Pe masura ce perceptiile se extind catre profunzimile fiintei adevarul nostru se extinde, se modifica sau se nuanteaza, dar niciodata nu este ros de indoiala si confuzii.

Cand intelegi acest simplu fenomen intelegi si recomandarile inteleptilor de a nu ramane blocat in convingeri si adevaruri, de a te pastra viu, deschis catre realitati mai ample si oportunitati spirituale pe masura.

Orice perceptie poate fi extinsa si aprofundata.

Orice adevar este upgradabil.

Ori la capitolul perceptie a vietii, mintea este complet paralizata si implicit inutila. Trebuie sa devina insa obiect al contemplarii ca parte esentiala a fenomenologiei interioare.  Asta presupune implicit eliminarea oricarei judecati asupra ei, acceptarea si adoptarea ei ca parte esentiala a fiintei noastre.

Acesta  limitare esentiala ar fi de ajuns sa-i luam autoritatea de a interpreta si decide viata noastra.

Am gasi suficiente motive s-o abandonam chiar in lipsa viziunii vreunei alternative pentru ca modul ei de abordare a vietii nu a dus niciodata la un succes real si durabil care sa-l satisfaca profund pe proprietarul ei.

Toate speculatiile ei inteligente si planurile meticuloase se sfarsesc in deziluzii si sentimentul inutilitatii.

Cand mintea te face sa te simti o entitate separata, imediat concluzionezi necesitatea de a te proteja, de a-ti urmari interesele de siguranta si fericire intr-o lume ostila si lipsita de sens in care intimplarea este singura regula.

Perspectiva asta este exact ce are nevoie mintea pentru a-si justifica pretentiile de dirijor in fiinta pentru recuperarea starii de siguranta. Intrucat avem gravat  in ADN-ul nostru amintirea potentialului de liniste si beatitudine ce-l reprezinta experienta vietii, mintea se foloseste de aceasta amintire adanc inradacinata pentru a crea motivatie.

Asa ajungem pe o pista gresita la mana mintii, care stabileste ca nu suntem suficient si ca trebuie sa ajungem undeva pentru a ne obtine siguranta si linistea in viata.

Bineinteles ca solutia ei sunt ziduri fizice sau principiale cat mai inalte, intre noi si restul lumii, in interiorul carora adunam bani, arme, sclavi sau motive de superioritate etc. Dincolo de faptul ca asta iti ia o mare parte din viata … nu obtii nimic din ce cauti. Vei fi mai apasat de propriile realizari si mai ingrijorat sa nu le pierzi in gramada de dusmanii si invidii pe care le-ai creat pe drum.

Zidurile astea de la care asteptam protectia presupun obiective si planuri sofisticate, straine de nevoile noastre reale, construite pe o intelegere eronata a vietii.

Ajungem sa ne izolam sau sa ne aruncam in proiecte pretentioase pe termen lung.

Insa orice obiectiv care nu tine seama de legatura cu existenta nu rezolva nimic dar creaza o infinitate de probleme care cer alte planuri, scenarii ce devin in timp o infinitate de presiuni care ne sufoca interiorul.

De aici o paleta intreaga de ‘’trebuie sa’’ … fim bogati, frumosi, abili, pe faza, puternici, de succes, seducatori, sociabili  sau plini de iubire, spirituali, relaxati, sinceri, prezenti , abstinenti etc etc etc . … uitand ca nu putem fi nimic din ce nu suntem deja.

Toti acesti ‘’trebuie sa fim’’ se nasc din lipsa de atentie catre ceea ce suntem acum si aici si devin pietrele de moara agatate la gatul fiintei care suntem.

Presiunea constanta in care traim creaza contractii fizice constante care rigidizeza corpul, ii fura flexibilitatea, perturba circulatia si imbolnaveste. Daca sunteti atenti la corpul vostru in momentele de prezenta accidentale sau create veti descoperi parti, care relaxandu-se va fac sa constientizati incordari atat de vechi, incat nici nu le mai observati.

Acestea sunt doar o mica parte a efectelor terorii in care mintea va tine fiinta. Palpitatiile, tensiunea ridicata, insomniile, comportamentul formal sunt consecinte ale acelorasi nenumarate presiuni absurde: ca nu v-ati gasit vocatia inca, ca trece timpul si nu aveti un iubit, ca nu sunteti realizat, ca nu aveti preteni, ca nu sunteti sociabil etc etc etc.

Sub autoritatea mintii, … suntem in situatia in care aceasta presiune cu care ne incarcam este echivalentul gestului in care ne tragem de par ca sa crestem mai repede in inaltime.

Si astfel in loc sa cautam cu toate puterile si resursele noastre cooperarea cu o existenta  – evident infinit de potenta si inteligenta, traind atenti si deschisi catre viata, pastrind mintea tacuta dar receptiva – ne implicam in planuri complexe pentru obiective inutile, care ne lasa consumati si nesatisfacuti in cele din urma, chiar daca pentru a ramane macar cu invidiile celorlati mimam o satisfactie puerila pe care o putem dovedi doar cu aroganta sau stilul de viata (daca am ajuns bogati dar deconectati), pentru ca nimic din vibratia fiintei nu confirma fericirea pe care incercam sa o afisam.

Trebuie bine inteles caevoluam numai din ceea ce suntem in acest moment si orice dorinta de a impulsiona cresterea se poate materializa numai prin cooperarea stransa cu intreaga fiinta care suntem si intelegerea ei in contextul existential care-i sustine cresterea.

Orice stare neplacuta indica un conflict evident cu parti din tine. Orice suferinta te sesizeaza ca ai pierdut contactul cu viata. Este un semnal de alarma care ar trebui sa te trezeasca si sa te scoata de pe calea pe care esti.

Acesta este si motivul pentru care pana nu incetam conflictul cu noi insine, integrand  neconditionat tot ce ne nemultumeste si renuntand la pretentiile de perfectiune, nu avem nici o alternativa la suferinta.

Pentru ca exact ceea ce facem pentru a atinge ideea noastra de perfectiune este exact ceea ce raneste structurile esentiale ale fiintei.

Si asta pentru ca nimic altceva decat suferinta nu ne mai poate castiga atentia prea prinsa de planurile mintii noastre. Ne indragostim atat de tare de gunoaiele cu care ne-am umplut mintea, incat preferam suferinta pana in momentul in care devine insuportabila.

In momentele de luciditate, specifice momentelor de gratie sau celor de suferinta crancena, evidenta esecului mintii ne lasa smeriti si constienti de limitele ei, dar cu o atentie incarcata de respect catre mediul nostru interior care devine astfel integrat si acceptat.

Doar in astfel de momente stim ca am ranit ceva esential si important in fiinta noastra daca suferinta este atat de crunta.

Odata recuperata smerenia si atentia fiinta iese din conflictul epuizant in care o tineam si ne ofera cu recunostinta accesul la resursele ei de inspiratie, intuitii, viziuni clarificatoare despre propria natura, nevoile reale si potentialul nostru.

Totul la pachet cu un reconfortant sentiment de siguranta.

Pentru ca imediat ce luam contactul cu ceea ce suntem acum si aici … descoperim cu uimire ca cineva are o grija infinita de noi si ca ceeace ce este in jurul nostru este exact ceea ce avem nevoie in fiecare moment.

Si asta pana in detaliile cele mai nesemnificative.

Fiecare moment, fiecare situatie este o opera de arta a existentei prin care-ti vorbeste de grija ei pentru tine si te incurajeaza sa-ti gasesti increderea de a te lasa sustinut de ea.

Secretul vietii este ca iubirea, pacea, relaxarea, inteligenta sunt identitatea noastra, iar presiunile puse pe noi de o minte care afirma ca nu suntem suficient si ca trebuie sa devenim ceva, face sa nu ne putem experimenta natura.

In consecinta nimic nu este mai simplu decat a fi ceea ce esti si a experimenta asta, imediat ce te despovarezi de presiunile ce ti le-ai pus in carca.

Trebuie inteles ca incercarea de a te elibera de aceste presiuni, presupune un curaj semnificativ, pentru ca va trebui sa infrunti determinat mintile inconstiente ale celor din jur care-ti inchid gura sub justificarea ca nu ai facut nimic in viata, care te descurajeaza imediat ce iesi din tiparele valorilor colective traditionale cu care majoritatea se identifica fara sa se intrebe vreodata daca aceste valori ii reprezinta cu adevarat.

Va trebui sa le infrunti … acceptandu-le, oferind spatiu cuvintelor lor, lasand astfel trecutul sa se manifeste si sa se consume … fara sa-l mai alimentezi.

Exprimarea lasata sa existe care nu degenereaza in tensiuni si conflicte, vindeca si elibereaza trecutul de demonii inconstientei.

Miza gestului de a iesi din curentul colectiv de inconstienta este enorma pentru ca oglindeste si pune in evidenta inconstienta din valorile colectivitatii si de aici refuzul inconstient dar concertat al mediului de a-i lasa pe cei care aleg constienta sa-si urmeze drumul linistiti. Din acest motiv orice om trezit, constient, este un succes al tuturor si toti vom beneficia de intelepciunea lui. Prin acceptare cu ingaduinta a inconstientei celorlalti de catre cei treziti,  fortele inconstiente sunt puternic slabite.

Inconstienta are nevoie de conflict si tensiune pentru a supravietui.

Fii adanc recunoscator pentru ceea ce esti deoarece in acest ‘’ceea ce esti’’ sade toata puterea din lume cand ai incetat sa-ti crezi mintea in ce spune despre tine.

Cand luam aceste presiuni, experimentam instantaneu clarviziunea si relaxarea ce este insasi natura noastra intima.

Afirmatiile:

Nu vreau sa fiu relaxat

Nu vreau sa fiu fericit

Nu vreau sa fiu iubit

Nu vreau succes

Etc.

atunci cand cautam relaxarea, iubirea, fericirea, succesul sau orice credem ca ne lipseste, relaxeaza instantaneu pentru ca ele nu fac decat sa ridice presiunea obiectivului de a fi fericit, relaxat, iubit cu care mintea se tine ocupata si implicit departe de exact ceea ce esti si cauti.

Fiinta interioara profunda este singura care-ti poate oferi viziunea modului in care poti obtine ce ai cu adevarat nevoie.

Cooperarea cu propria fiinta devine atat de placuta incat esti vindecat inclusiv de presiunea atingerii obiectivului.

Cooperarea cu propria fiinta devine de fapt singurul obiectiv.

Astfel ajungi sa-ti poti dori multe dar sa fi detasat de dorintele tale bucurandu-te de drumul spre indeplinirea lor.

Asa incat obtinerea a ceea ce-ti doresti nu te inlantuie pentru ca nu ai sacrificat nimic sa le obtii, totul fiind facut cu placere. De aceea cei care au obtinut ceva pe aceasta cale pot imparti totul cu ceilalti. Ei sunt deja recompensati de viata prin ceea ce traiesc. Nu simt drumul ca un sacrificiu si asta-i elibereaza de identificarea cu ceea ce au obtinut.

O minte fara obiective devine o minte tacuta sau mult mai relaxata care nu mai este nevoita sa gaseasca solutii de a depasi frica, neincrederea, suferinta etc., iar tacuta fiind dispare si sursa fricii, suferintei, neincrederii etc.

O minte tacuta va exprima perfect fiinta ta si implicit vei castiga claritate, viziuni si determinare.

Trebuie inteles ca singurul lucru imposibil de evitat este de a trai in prezent.

Asta este garantia dreptului tau de a fi puternic si fericit.

Nu poti iesi din clipa prezenta … desi poti sa eviti sa o privesti.

Conectarea la prezent este din acest motiv cel mai banal si accesibil lucru pentru ca, a nu experimenta prezenta, iubirea si pacea presupune o permanenta si obositoare preocupare.

Prezentul nu poate fi evitat. Respiri in prezent, simti in prezent, te misti in el. Trebuie numai sa nu te chinui sa fugi de el sau sa-l cauti in metode si solutii. Cand vei obosi si vei cadea … te vei regasi in el fara sa faci nimic pentru ca acolo ai fost tot timpul in care mintea facea planuri sa ajunga la el.

Din acest motiv afirmatii puternice ca cele de mai sus aduc atat de usor linistea pentru ca singurul lucru care trebuie facut este de a te scoate din cautarea vreunei solutii si a experimenta sentimentul de a fii viu in lipsa oricarei cautari. Incetarea cautarii este regasirea identitatii divine. Nu este nevoie de timp sau metoda ca sa fi cine esti si ai fost de la inceputul timpurilor.

Oricat de amenintatoare poate parea viata, cand devine grea amintiti-va ca respirati inca, faceti-o adanc, aduceti senzatia ca existenta este in tot ce exista …. si priviti. Asta este toata cunoasterea necesara din lume. Restul discutiilor sunt de placere.

Pacea cosmica fie cu voi.

Iubirea sa va ocroteasca.

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.ro de dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

CRISTI

Cine suntem si ce vrem

/4 Comments/in /by

Suntem validati permanent de catre existenta prin imensa energie-iubire care alimenteaza fiinta noastra fara incetare.

Aceasta energie este coplesitoare si strabate toate structurile fiintei, fiind cea mai apropiata, palpabila, consistenta si inevitabila senzatie pe care o traim – senzatia vietii.

In pretentiile noastre naive confundam spiritualitatea cu trairile exotice, ignoram trairile imediate ale fiintei, banalizam sau evitam peisajul interior care este expresia cea mai concreta a manifestarii vietii.

Atitudinea asta ne impinge catre cautari spirituale pe directii false care deseori devin periculoase.

De fapt cautam spiritualitatea in spatiul gandurilor ideilor si a emotiilor exotice in loc sa incarcam cu importanta si sens fiecare eveniment interior sau situatie prin care trecem, fiind atenti pentru a receptiona mesajul vietii  si a patrunde mai adanc in noi insine.

In fapt o mare parte dintre noi traversam o etapa in care folosim spiritualitatea pentru a ne ascunde ipocriziile, slabiciunile, complexele, nevoia de superioritate si validare etc.

Lipsa sentimentului de implinire, de fapt senzatia de irosire pe care o incercam, va confirma eroarea de atitudine si abordare a vietii in care ne aflam.

Nu vom gasi niciodata spiritualitate reala in spatiul mental emotional dar vom trai permanent senzatia ca suntem foarte aproape de a deslusi misterul sau de a gasi solutia geniala ce ne va scoate din  nefericire si slabiciune.

Evident ca asta nu se va intampla, gasirea iminenta a unei solutii fiind doar o capcana destinata sa ne tina in priza, tensionati si implicit neatenti la ceea ce este esential.

Existenta opereaza simplu – la mintea cocosului, as zice – pentru ca limbajele ei sunt pentru oricine. Fiecare dintre noi a trait momente de gratie, cand fara vreo conjunctura speciala exterioara, am gustat o pace si o siguranta infinita. Sunt momente de care am mai vorbit, cand mintea pur si simplu se prabuseste in ea insasi, ramai expus constiintei si fortei ei simtind gratia de a fi: in fata unui peisaj, langa o femeie, momentele grele cand avem alaturi un prieten bun sau un bunic intelept …

In aceste momente, pe care din pacate le uitam repede sau le minimalizam importanta, noi descoperim puterea, iubirea si linistea unui camp vast protector care ne tine in viata si de a carui atribute ne bucuram profund.

Rolul nostru devine evident si este acela de a aduce in manifestare in lumea formei, exact acele atribute percepute in spatiul interior si care ne sunt esentiale, pentru ca forma sa fie patrunsa de constiinta. Si tocmai pentru ca intelegem imediat cat de importante sunt pentru fiecare din noi siguranta si iubirea, ar trebui sa vedem imediat cat de necesar este sa aducem aceste lucruri in experienta dintre noi.

Ce poate fi mai simplu si mai evident decat acest lucru?

Cand devenim constienti de aceasta forta puternica si evidenta care ne tine in viata si care in definitiv se exprima prin noi, egoul se dizolva instantaneu, ingrijorarile pentru eventuala noastra valoare sau utilitate devin amuzante si intelegem ca totul este un reconfortant si interesant joc al lui dumnezeu cu el isusi.

Mai intelegem ca forma este doar o masca asezata peste identitatea noastra divina. Corpul, gandurile, ideile si emotiile noastre sunt doar un accesoriu al fiintei noastre, precum un colier la gatul unei femecatoare femei.

Si exact cum un colier scoate in evidenta farmecul femeii, forma trebuie sa atraga atentia asupra constiintei care o sustine. In acelasi mod in care femeia isi schimba colierul in functie de evenimentul la care participa, constiinta din noi schimba formele in functie de situatia si contextul pe care am ales sa-l traim pentru a-l experimenta.

Spectaculos este ca la nivelul esentei fiecaruia dintre noi constatam ca aceasta esenta este una si aceiasi cu cea care animeaza tot ce exista, toate formele.  Astfel, extinzand comparatia, putem afirma: ca forme suntem cu totii coliere la gatul aceleiasi constiinte. Pana nu reusim sa asimilam perspectiva asta … vom trai chinuiti de nefericirea comparatiilor dintre coliere, fara sa vedem ca cineva (Dumnezeu bineinteles sau NOI insine) si-a pus colierele la gat pentru ca sunt perfecte si necesare.

Tot jocul formei, presupus de evenimentele vietii noastre, este destinat revelarii constiintei din spatele lor, care uneste toate aceste forme intr-o sigura entitate in ciuda separarii ce pare evidenta cand privim lumea prin minte.

Mintea nu poate vedea liantul care face din existenta o singura fiinta intrucat liantul este un enorm camp de forta, inteligent si divin, nepalpabil pentru minte la fel cum culoarea este inaccesibila unui orb din nastere.

Regasirea “vederii” este procesul in care ne departam de identificarea cu mintea superficiala si ne descoperim (percepem) spatiul de constiinta din noi.

Pana nu reusim sa ne smulgem din identificarea cu continutul mental si sa observam fluxul de energie interioara si campurile sursa ale acestei energii, care intr-un mediu inconstient creaza continut mental emotional, ne va fi imposibil sa iesim de sub controlul mintilor noastre superficiale.

Conceptele de baza spirituale ca liber arbitru, responsabilitate, generozitate, dreptate versus nedreptate, etc. provoaca discutii interminabile din simplul motiv ca ne este greu sa imaginam un Dumnezeu prezent in tot ce exista care leaga totul intr-o singura identitate in care ne regasim fiecare.

Iluzia separarii creaza concepte fara fundament in realitate.

Imediat ce am transat iluzia separarii, poelmica dispare odata cu toate conceptele care au aparut din aceasta fragila iluzie.

Trebuie sa intelegem ca nu mai este nimeni altcineva care sa ne fi dat liber arbitru cand intelegem ca suntem una cu Dumnezeu.

Nu este nimeni care sa fie nedrept fata de noi cata vreme ne-am creat experientele respective si putem percepe sursa interioara a ceea ce experimentam in exterior.

Nu este nimic scapat de sub control, neimportant sau rau cata vreme Dumnezeu si deci NOI suntem creatori ai intregului proces.

Nu putem fi generosi pentru ca nu este nimeni altcineva inafara de noi in ceilalti.

Din acelasi motiv expresiile urmatoare sunt unul si acelasi lucru:

Dumnezeu ma iarta pe mine.

Eu ma iert pe mine insumi.

Eu il iert pe dumnezeu.

Eu cred ca suntem pusi in situatii care sa ne releve ca noi cream si dorim tot ce experimentam.

Si tot ce experimentam ne este indispensabil.

Daca va obisnuiti sa priviti astfel viata, desi mintea va fi intrigata la maximum si va urla in disperarea ca-si pierde autoritatea, totul in jur se va armoniza atat de dramatic incat veti fi coplesiti.

Si asta este doar inceputul.

Pentru ca din acest punct vedem ca timpul este doar un spatiu in care coexista toate variantele noastre posibile cu tot ce am ales deja.

Nu treceti usor peste afirmatia de mai sus si nu ramaneti doar la ideea cu care am convingerea ca multi sunteti familiari.

Aduceti in perceptie senzatia ca traiti intr-un spatiu de timp infinit dar static care strange in el tot trecutul si viitorul. Timpul nu curge … este adevaratul spatiu in care traim si in care ne putem misca.

Insistati sa percepeti ca acest timp nu curge – ca intreaga istorie trecuta si viitoare este un spatiu in care experimentam viata si din care nu am lipsit niciodata.

Repozitionarea constienta prin care ne scoatem constiinta din spatiul iluzoriu al formei in care domneste singuratatea si curgerea implacabila a timpului (admirabil exemplificata de expresia ‘’stau intre 4 pereti’’ pe care o folosesc multi dintre noi cand sunt apasati de plictiseala, cei 4 pereti fiind de fapt acest spatiu al formei) si il punem in spatiul eternului moment prezent, ne elibereaza de singurate, de frica si de sentimentul unei pierderi ireversibile care ne incarca de presiunea si graba de a face ceva in cautarea unei stari mai bune.

Astfel nu vom fugi de nici una din starile noastre pentru ca vom sti ca nu avem unde si mai ales de ce sa ne grabim. Suntem aici dintodeauna pentru ca ne-am dorit asta si ceva important pentru noi se afla aici.

Intelegand asta vom putea fi atenti … si un larg zambet … va dovedi ca incepem sa intelegem care-i treaba cu viata asta.

Rolul noastru este sa ne luam in primire fiinta interioara si sa alegem relaxati ce vrem sa fim din ceea ce a fost deja creat. Sa traim viata centrati in constiinta de unde viata se vede cum este ea: provocatoare, amuzanta, relaxanta si inteligenta.

Asa poti vedea ca viata lucreaza pentru tine. Viata se rezolva pe ea insasi in procesul vieti.

Totul este proiectat sa ti se puna la dispozitie.

Dumnezeu a zis asta: ‘’Dumnezeu nu-i cheama pe cei calificati (pregatiti) in spiritualitate … ci ii califica pe cei care vin catre El.’’

Gaseste ce iti reprezinta fiinta si vei manifesta fara efort ceea ce esti.

Nu ai nimic de invatat sau de stiut pentru ca odata ce ai decis ce esti, Dumnezeu incepe sa te pregateasca imediat ce te ai hotarat si lumea ta exterioara ia forma potrivita ca prelungire a fiintei tale.

Esti iubire si lumea din jur va deveni iubire.

A trai clipa inseamna a trai constient de faptul ca intreaga istorie trecuta si viitoare a universului coexista in momentul prezent. Este greu pentru ca nu ne este accesibil inca in aceste stari de constiinta acest trecut si viitor …. Dar acest trecut si viitor are o amprenta energetica in momentul prezent ce ne permite sa-l intuim.

Fara acest reper al spatiului timp static (aici este un pleonasm pentru cine intelege corect, deoarece a percepe timpul ca spatiu este tot una cu a vedea ca nimic nu curge ci doar noi nu putem vedea partea din el pe care o numim trecut sau viitor) … in care ne percepem  viata ca un flux nesfarsit ce traverseaza mii de forme in acest etern prezent  … frica este inevitabila.

Prezenta este starea in care intuiesti ca nu esti forma neajutorata sau izolata, permanent agresata de alte forme intr-o lume suspicioasa, ci esti constiinta atenta, vitala si inteligenta care da viata formelor si o modeleaza.

Esenta ta este liantul si protectia de care ai nevoie si care odata constientizata, sedeaza forma cu o liniste adanca, integrand-o intr-un corp mult mai vast al tuturor formelor pe care le-ai luat si pe care le vei lua de aici incolo.

Insistati sa aduceti perceptia ca sunteti forta ce a animat  mii de forme in mii de vieti si ca toate aceste forme trecute si viitoare coexista in straturi profunde ale fiintei chiar in acest moment in ceea ce sunteti acum …

Astfel poti trai senzatia reconfortanta ca inclusiv forma ta fizica actuala este neperisabila cata vreme face parte dintr-un lant etern de corpuri care coexista, toate,  in spatiul neclintit al timpului.

Este usor sa asimilati perspectiva de mai sus pentru ca este adevarul ce va fi validat de catre simturile interioare alungandu-va orice indoieli.

Interesul pentru viata – Atentia, face credinta inutila. Prin atentie la viata (din noi in primul rand si din tot restul in al doilea) aflam cine suntem. Cand aflam cine suntem .. iubirea este alternativa care ne ramane. Pentru ca aflam ca avem totul, generozitatea, compasiunea si grija apar ca o consecinta.

La fel cand iubirea este prezenta … atentia este inevitabila. Iubirea soarbe pentru placere detaliile prin care viata se manifesta si astfel devii atent din placere.

Constienta trece in iubire si iubirea in constienta. Sunt fete ale aceluiasi lucru.

Ca urmare, daca cititi “fii constient” dar intelegeti “fii iubire” … NU MA DERANJEAZA DELOC.

Oricum indemnul este gratuit pentru ca … noi nu avem de ales … suntem variante unice ale iubirii, oricat incercam sa evitam asta. Putem doar sa ignoram ce suntem sau sa presupunem ca suntem altceva. Dar nu pentru multa vreme … pentru ca dorul de noi insine ne va scoate din inertie. Odata declansat procesul trezirii de cativa, suntem condamnati sa ne trezim cu toti. Asta se intimpla acum. Orice incercare de a-l bloca nu face decat sa-l amplifice enorm.

Suntem condamnati la iubire, distractie si placere.

Eu unu’ nu ma plang.

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.ro de dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

CRISTI

Cautati tacerea mintii!

/13 Comments/in /by

MINTEA contine in ea toate formele ce le poate lua viata. Poate face toate conexiunile posibile si analiza orice. Va masura tot si va evalua toate posibilitatile. Insa nu poate avea nici o certitudine si mai ales nu poate simti nimic din energia vietii.

Asa ca toate deciziile si obiectivele ei , …vor ignora viata indiferent de ceea ce declara.

Nu ignora viata din rautate, ci din prostia propriei complexitati, care o impiedica sa si vada limitarea. Complexitate care, culmea, ne si creeaza  un grotesc sentiment de superioritate care devine orbirea noastra facandu-ne teribil de neatenti la orice este esential in viata .

Un prieten (Silviu) observa consternat contemplindu-si trecutul , … cat de perfect si aparent surprinzator,  este parteneriatul dintre inteligenta si inconstienta.

Ajungem astfel sa avem nevoie de probe pentru orice. Nu mai putem vedea, simti loialitatea sau tradarea , demnitatea sau viclenia, dragostea sau dispretul. Putem cunoaste oamenii doar prin probe iar increderea este ceva absurd si inaccesibil mintii noastre.

Mintea este limitata de propria impotenta de a simti orice este real si viu.  Si exista pe spinarea fericirii noastre pt ca nu vedem acest simplu lucru. Ca tot ce conteaza pt fiinta noastra NU CONTEAZA DELOC PT MINTE.  Aceasta simpla observatie ar fi suficienta sa ne faca mult mai precauti fata de tot ce ofera.

NU vedem si nu intelegem cu adevarat nimic din viata noastra deoarece continutul din interiorul  formei este inaccesibil mintii. Esenta nu este ambalajul. Oricat de atragator ar fi acest ambalaj,  ceea ce ne hraneste si ne da putere este continutul lui. Am mai spus-o si o repet cu placere

NU perfectiunea corpului unei femei ne satisface, ci caldura si apropierea protectoare din imbratisarea ei.

NU perfectiunea formei unui mar, ci substantele nutritive din el.

NU frumusetea, puterea sau pozitia sociala a unui prieten, ci loialitatea lui.

NU cuvintele de iubire ne hranesc, ci legatura dintre cei care si le spun.

Dar devenim atat de morti traind in minte incat nu mai simtim dragostea, loialitatea, caldura vietii,  nu vedem miracolele din fiecare secunda a vietii si nici nefericirea in care ne afundam. Ne trezim in fata mortii sufletului, cand, …. depresivi, nebuni, plictisiti sau ingroziti  … totul devine  un chin si ne intrebam cum am putut ajunge aici.

Trecem impasibili si orbi pe linga gesturi si dovezi de dragoste coplesitoare, ranind sau dezamagind  profund suflete sensibile care ne trec prin viata.

Insensibili la  viata fiind, nu vom simti iubirea si nici pe dumnezeu in spatele ei.  Si cum VIATA, IUBIREA, DUMNEZEU este  tot ce exista , ne este clar de ce mintea in fapt, NU STIE NIMIC desi pare ca stie totul . Intelegem atunci, de ce a miza pe minte, este garantia sinuciderii.

Sunt sigur ca orice va ajuta sa invatati a va trai viata in afara mintii … va salveaza pe voi, relatiile in care sunteti implicati si nu in ultimul rand  planeta pe care traiti … impreuna cu mine. Asa ca , in mod evident, avem un interes comun enorm … in a trece mintea pe linie moarta … pina invata singurul lucru util care il poate face : TACEREA

A trece mintea pe linia moarta inseamna a-i acorda spatiul de care are nevoie, privindu-i detasat si ingadutor acrobatiile perverse ,  menite sa ti fure linistea, pina si  consuma energia dobindita in perioda, in care-i acordam credit absolut.

Tacerea mintii este cadoul ei pentru luciditatea si aspiratia noastra si vine la pachet cu accesul  la clarviziunea patrunzatoare sinelui si senzatiilor lui . Asa ca validati numai acele continuturi mentale care reduc influenta mintii in fiinta voastra.

Viata are inteligenta divina incorporata, asa ca , o minte tacuta, este singurul lucru necesar sa accesam toata aceasta inteligenta a vietii care ne va arata clar ca lumina zilei ca :

NU SUNTEM SI NU AM FOST NICIODATA SINGURI si mai ales ca NU SUNTEM MURITORI.

SUNTEM NEMURITORI SI TOTUL IN JUR VORBESTE PE LIMBA SINELUI DESPRE IDENTITATEA NOASTRA DIVINA.

MINTEA INSA VA VEDEA  NUMAI MOARTE, NESIGURANTA, SUPRAVIETUIRE PENTRU CA FORMELE SUNT PERISABILE PRIN NATURA LOR.

Mintea cu formele care le a inventat pt a-si intretine sentimentul importantei este iluzia care ne provoaca luciditatea in fata exprimarii existentei.

PS Ma intreb daca intimplator cuvintele ‘’minte’’ si ‘’minciuna’’ par a avea ceva in comun  .

CristiP

Scapa definitiv de emotiile negative

/18 Comments/in /by

Daca in primul meu articol incercam sa va sesizez, de pericolul acordarii unei importante exagerate emotiilor, si de utilitatea renuntarii la ele, … in mod firesc, urmatoarea problema care se pune este, …cum evitam conditionarea sau escaladarea emotiilor negative , pentru ca cele pozitive desi reprezinta un pericol subtil semnificativ, nu epuizeaza atat de sever fiinta noastra.

Absolut orice relationare dureroasa are la baza un singur lucru: iluzia separarii dintre oameni.

Inteleg cat de justificata poate parea aceasta iluzie , si cat de utopica intelegerea mea ca , suntem cu totii una, dar constatind, ce capacitate de reglare interioara, poate oferi perspectiva care vi-o sugerez, sunt sigur ca veti privi cu alti ochii ceea ce am de zis.

Iluzia separarii si a imperfectiunii existentei  se insinueaza in fiinta noastra prin urmatoarele 3 aspecte

1 perceptia existentei in exteriorul nostru a unei autoritati indreptatite sa ne judece

2 senzatia ca fiinta noastra este imperfecta, fiind rezultatul unui hazard existential orb si dezinteresat.

3 senzatia de nesiguranta in fata unei lumi periculoase fara nici un dumnezeu

Din incercarea de a ascunde ceeace simtim a fi defectele noastre interioare:nesiguranta in fata inevitabilului , slabiciunile, esecurile din trecut in relatii sau in competitii, umilinta suferita in anume situatii, momentele penibile care ne-au marcat sau nemultumirea de cum aratam, teama de evaluari, …  se nasc mare parte din emotiile noastre negative.

Ca urmare emotiile negative au la baza frica de a fi desconspirati ca fiintele imperfecte si slabe , care credem noi ca suntem.

Aceasta credinta in imperfectiunea noastra si a lumii in care traim este singura imperfectiune existenta.

Este cel mai neatractiv lucru posibil …  si majoritatea semnalelor care va vor confirma ca ceva nu este in regula cu voi, … sunt de fapt semnalele primite pt credinta voastra in propria imperfectiune.

Neacceptarea noastra in primul rand si a celorlati, este modul in care desconsideram existenta, …. minimalizand tot ce ne a oferit .Pornim de la premisa absurda ca suntem  reflexia unui hazard existential, nimeriti intr o lupta de supravietuire, cu oameni in jurul nostru pregatiti sa ne sacrifice in primul moment de neatentie.

Iar emotiile negative ar trebui sa fie avertismentul asupra erorii in care am ales sa fim, … crezind aceste lucruri.

Traim cu impresia ca increderea in sine este consecinta perfectiunii interioare si exterioare … dar in fapt  este asumarea si acceptarea cu recunostinta a fiintei care suntem

Si imediat ce intelegem asta … descoperim ca totul are un sens  … ca suntem absolut  necesari existentei. Revelatia aceasta aduce calmul, rabdarea  si interesul pentru propria viata … pentru semnificatia ei. Putem sa ne privim cu ingaduita si recunostinta.

Toate acestea se concretizeaza in atentie care de fapt este constienta care o cautam in tot.

Cand aducem atitudinea aceasta in noi nu va mai exista vreun motiv sa mascati ceva,  sa fiti incordati. Putem oferii transparenta interioara … putem privi pe oricine in ochi fara sa clipim. Ori asta inseamna ca am eliminat cauzele emotiilor..

Practic prin  decizia de a te lasa a fi vazut asa cum esti, …  prin eliberarea de teama de a crede ca pierzi ceva lasandu te sa fii ceeace si esti (o fiinta care merita si trebuie sa fie aici si acum) … invalidezi instantaneu mecanismul emotional.

Veti fi eliberati pe loc de tensiune.

Pe scurt

Crezi intr o lume competitionala imperfecta haotica … te vei percepe mereu ca fiind imperfect,insuficient, obligat sa dovedesti ca esti mai bun sau  amenintat de pericole … Inconstient vei vrea sa ascunzi, sa maschezi ceea ce crezi tu ca nu-i ok  la tine …. urmeaza frica de a fi desconspirat si emotiile aferente, care de fapt  iti desconspira incapacitatea de a avea o relatie corecta cu fiinta ta.

Aveti grija ce credeti despre lumea in care ati aparut ca viata voastra va fi pe masura intuitiei.

O viata incarcata de emotii negative ar trebui sa va avertizeze vizavi de credintele voastre.

CRISTI

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.rode dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.