Relatiile paralele

Numesc relatii paralele, relatiile celor aflati intr-o legatura oficiala in acelasi timp in care sunt implicati, obligatoriu in mare secret din punct de vedere social si fata de partenera principala, in alte relatii.

Le spun  ’’paralele’’ pentru ca nu se intersecteaza. Sunt tinute separat una de alta. Secretul este total, sinceritatea exclusa, iar cel care are o astfel de relatie este duplicitar, intrucat, pentru a conserva situatia, fiecareia dintre partenere trebuie sa nu-i fie tulburata iluzia despre relatie.

Relatiile paralele sunt interesante doar daca sunt unilaterale, adica doar in situatia in care partenera oficiala nu-si permite aceeasi libertate. Pentru a putea pretinde fidelitatea partenerei oficiale si a te bucura de farmecul relatiei tale paralele, este obligatoriu secretul total pentru ca orice desecretizare inseamna asumarea libertatii iar asta  implica imediat libertatea partenerei. NU poti pretinde fidelitate sexuala cand ti-ai asumat declarat libertatea.

O relatie paralela a partenerei, anuleaza toata satisfactia propriei libertati. Daca accepti tacit sau declarat relatiile paralele ale partenerului tau, …  deja se poate vorbi despre relatii libere.

Stiu un cuplu tare dragut in care fiecare e implicat intr-o relatie paralela, fiecare stie de relatia celuilalt si-i  lasa spatiul de care are nevoie fara intrebari si fara tensiuni, dar niciunul nu poate vorbi despre asta. Asta este deja o relatie libera, desi au o problema de comunicare. Situatiile prin care trec ii vor maturiza si in cele din urma vor depasi acest blocaj.

Nu stiu daca ati observat ca majoritatea dintre noi renuntam la libertatea pe care o consideram foarte fireasca, doar ca sa ne negociem confortul ego-ului prin inlantuirea partenerului cu angajamente de fidelitate. Frica de a fi comparati si de a iesi sifonati dintr-o comparatie, ne face sa renuntam la orice libertate fara sa stam pe ganduri.

Cel mai bine pozitionat insa, imediat ce-si va constientiza pozitia, nu se va mai simti obligat de vreun angajament (pentru ca isi permite, avand o partenera mai dependenta de el decat este el de ea) si cu increderea in sine asigurata de aceasta pozitie va fi initiatorul unei relatii paralele. Cu toata superficialitatea specifica, acest tip de relationare este insa pe un nivel superior relatiilor monogame, intrucat cei implicati isi inteleg, accepta si cauta sa-si satisfaca nevoile de flirt, aventura, sex, asumandu-si un mic risc.

Specific acestui tip de relatie este ca sunt extrem de vulnerabile la context. Mare parte din intensitatea erotica a  relatiilor paralele se datoareaza mai degraba circumstantelor, decat continutului celor implicati sau a conexiunii dintre ei.

Increderea pe care ti-o da validarea printr-o relatie paralela, superioritatea pe care o simti fata de partenerul oficial, precum si emotia data de caracterul ascuns al relatiei, creeaza o intensitate de conjunctura, perisabila si superficiala.

Cand sexul extraconjucal este ceva STRICT interzis, el castiga in atractivitate si intensitate. Dar este o intensitate artificiala si deci perisabila.

Fiind intr-o relatie paralele electrizanta, este suficient sa primesti declarat libertatea din partea partenerului tau si sa-ti spuna ca si-o asuma si el, ca toata pasiunea sa dispara ca si cum nu ar fi fost.

Pe scurt, avem de-a face cu relatii paralele daca:

–       secretul este total, ascunzandu-te disperat si terifiat de gandul ca vei fi desconspirat,

–       esti duplicitar si nesincer in ambele relatii de care vrei sa profiti,

–       fidelitatea partenerei oficiale este obligatorie, pentru ca tot echilibrul se bazeaza pe pozitia de putere si pe sentimentul ca esti in control.

Orice relaxare, in oricare din aceste aspecte, indica o importanta si esentiala crestere a nivelului de constiinta in relatii, iar relatiile paralele preiau din statulul de relatie libera. Am discutat aici despre o situatie in care barbatul este intr-o relatie paralela, dar toata problematica este identica si in cazul femeii.

Relatii libere

Orice desecretizare, sinceritate sau renuntare la control si dominare asupra partenerei, oricat de marunta, e expresia unei asumari, e un gest de recuperare a propriei vieti. Asumarea inseamna ca esti dispus sa pierzi ceva. E un gest de maxima demnitate chiar daca marunt in aparenta.

A ascunde disperat o relatie inseamna ca nu-i recunosti nici o importanta, ca nu vrei sa pierzi absolut nimic, desi iei ceva esential si pretios pentru tine.

Pe masura ce te ascunzi tot mai putin, esti sincer cu intentiile, interesele si sentimentele tale in fiecare dintre relatii, ele devin mai asumate, mai constientizate si  se transforma tot mai consistent intr-o relatie libera.

In ce priveste evolutia mea catre relationarea libera cu sotia mea, Adi, momentul esential a fost cand am inteles ca, in secret, dincolo de reprosurile si vinovatia cu care o incarcam pentru interesul ei fata de barbati, eu o admiram pentru feminitatea, curajul, optiunile si succesul care il avea. Asta ma facea sa o doresc cu atat mai mult, cu cat evitam acest adevar.

Bineinteles ca puteam gasi o multime de motive justificate de repros privind superficialitatea ei, dar adevarul era ca o doream in viata mea mai mult decat ma dorea ea pe mine. Bineinteles ca isi simtea pozitia de putere si profita de ea ‚’’fara nici un gand’’, vorba pretenului meu Zme.

NU stiu cum va pare citind la rece, dar momentul de revelatie in care mi-am vazut dimensiunea ipocriziei de a-mi condamna de pe o pozitie de superioritate sotia, doar pentru ca este in pozitia de putere care o doream pentru mine, m-a facut sa vad pentru prima data in mine sobolanul despre care scriu eu cu atata pasiune in articolele mele. Si, cum v-am spus in articolul despre barbati, imi pot reprosa multe, dar, in nici un caz, ca-mi tolerez ipocriziile si lasitatile odata ce devin constient de ele. (Da stiu, incerc sa va impresionez. Pe tipe, mai ales.)

Aceasta recunoastere mi-a bagat smerenia in pretentiile mele de tip rafinat si profund, (care oricum eram) care le face si desface pe toate, m-a orientat catre mine si problemele mele.

Prins de povestea importantei mele, nici nu am observat cand am ajuns doar o laba trista, dependenta de o fata foarte tanara, draguta si cu mult tupeu, presand-o sa ma placa (de fapt cersind admiratie) doar pentru ca facuse greseala sa se casatoreasca cu mine, cand habar nu avea pe ce lume e.

Din acel moment nimic nu a mai fost la fel in ce ma priveste, desi parea ca nimic nu s-a schimbat.

Imediat mi-am recunoscut si acceptat pozitia fata de sotia mea.

Am admirat-o pt succesul ei la barbati si am apreciat ca este inca in viata mea, chiar si la modul acela superficial. Si acum ii sunt recunoscator ca a ramas cu mine, desi decizia o luat-o cu un vot in favoarea mea de 50,0000001%.

Am acceptat nivelul ei de implicare in relatia cu mine si nu am mai incercat sa obtin mai mult, sa o conving de ceva sau de cata nevoie avea de mine, desi, chiar avea.

Am inteles ca devenea vital si urgent sa-mi rezolv frisoanele de neincredere pe care mi le dadea imaginea ei in bratele altui barbat. Nu am avut idee cum voi face asta si nu auzisem vreodata pe cineva interesat de asa ceva. In lipsa de alte idei, am inceput sa-mi imaginez sotia in bratele altor barbati. Mi-am provocat frica de neimportanta si abandon de fiecare data cand iesea singura, intuind in detaliu ce se intampla cu ea, pana cand am inceput sa ma simt relaxat si multumit de oportunitatea ei de a flirta si a cunoaste barbati. Pe masura ce am vazut cat de importante sunt pentru mine experientele ce mi le ofera celelalte femei si, mai ales, ca aceste experiente ma apropie mai mult de toate, mi-am dat seama ca si pentru ea (Adi) relatiile ar putea insemna acelasi lucru.

Daca exista ceva real intr-un cuplu, experientele cu alti parteneri vor pune in valoare toata aceasta realitate, apropiindu-i si mai mult.

Deja puteam privi cu recunostinta sincera orice tip cu care ar putea trai o experienta faina.

Imi doream sa se simta bine si am inceput sa ma simt si eu foarte bine cu mine.

Partea buna a fost ca toate aceaste intelegeri au avut loc imediat ce mi-am asigurat kitul de baza de supravietuire, casuta, masinuta, ceva maruntis de siguranta, datorii topite si, pe acest fond, mi-am deturnat preocuparile strict catre ceea ce ma interesa: scris, discutii, prieteni, sex si femei.
Inevitabil, primele femei din aceasta noua perioada a vietii mele au fost colegele mele. Fiecare mi-au oferit experiente, pe care sunt sigur ca nici ele nu le pot pot uita. Pe masura ce am scris despre mine am ajuns sa relationez cu multa lume si sa cunosc multe femei. Mi le-am apropiat pe cele cu care imparteam atractii sau compatibilitati si majoritatea sunt inca in viata mea, chiar daca relatiile au suferit transformari.

Probabil ca imi si citesc articolul, asa ca o sa profit sa le multumesc public si sa le spun ca le iubesc, in speranta ca le voi infiora de placere, pentru o clipa, ego-ul lor nevinovat si dragut.

Eram tot mai multumit cu viata mea, inclusiv de relatia superficiala de acasa. De la un moment dat aveam claritatea si puterea de a aborda orice discutie cu Adi pe aceste subiecte, dar am gasit un dezinteres total pe care l-am acceptat fara probleme.

Fiind foarte prinsa de viata, job, flirturi si barbati, nu a observat nici o schimbare in ce ma priveste. Iar atentia pe care o avea de la barbati  ii dadea increderea in sine si superioritatea de pe care ma privea suveran, rezervat si dezinteresata de orice discutie de fond.

I-am inteles mesajul si mi-am vazut de ale mele. Nu simteam neaparat nevoia sa-i spun despre realatiile mele. Pastram doar un minim de aparente si, cel putin social, eu nu ma mai feream de nimeni in ce priveste celelalte relatii.

Bineinteles ca toti naivii, lipsiti de orice experienta in relatii, dar plini de valori si principii relationale inaltatoare, imi acuzau lipsa de corectitudine fata de nevinovata mea sotie. Evident ca habar nu aveau care este pozitia ei in relatia cu mine, desi era evident pt orice ochi cat de cat format. Eu, unul, nu stateam sa-i cer socoteala nevesti-mi sau sa o urmaresc, sa gasesc dovezi ca sa-mi justific libertatea, ii simteam starea interioara si imi era de ajuns sa inteleg restul.

In cele din urma, s-au gasit binevoitori ’’dezinteresati’’ sa-mi avertizeze oripilati sotia de ce sot infidel are. Nu prea i-a crezut si nici nu a prea interesat-o, in prima faza, pana cand a inteles dimensiunea problemei, intrand in mesajele mele private. Din acel moment am inceput sa am atentia ei, intrucat oricare din multele mele relatii erau peste orice si-ar fi putut imagina ea ca ar putea avea cu un barbat.

Cum era si previzibil, a  incercat orice ca sa-si reconfirme puterea pe care o pierduse de mult timp asupra mea. M-a amenintat cu despartirea sau cu plecarea din tara, devenea neasteptat de furioasa si nemultimita, sau rugatoare si umila. A intrat in competie cu mine cautand barbati mai multi si mai frumosi. Si desi i-a gasit si i-a avut, a vazut ca lucrurile nu-s chiar atat de simple si ca eu demult puteam sa ma bucur pentru succesul ei.

Toata politica ei era destinata sa ma intimideze, sa vada putina frica de pierdere, sa-si recupereze sentimentul ca ma domina si sa renunt la celelate relatii.  Aveam rabdare cu ea, dar nu cu nesimtirile si ipocriziile ei rautacioase. Pentru ca intelegeam prin ce trece, cautam sa-i explic cat mai corect situatia. I-am spus foarte sincer ce inseamna ea pentru mine si ce inseamnau toate celelalte femei. I-am recomandat sa le respecte spre binele ei. I-am dat si o multime de motive pentru care sa faca astfel.

Un timp a incercat sa mimeze ca accepta situatia si ca le respecta, doar ca sa ramana in preajma mea. Nu a functionat, intrucat era foarte transparenta pentru mine. In cele din urma a inteles ca pierde totul si ca nu-si permite, si a cautat sincer o schimbare de fond. A inceput sa-mi respecte celelalte relatii, sa inteleaga ce inseamna pentru mine celelalte femei, sa fie atenta la ce simte, sa se concentreze pe ce avem impreuna, sa renunte la manipulare si sa se orienteze catre ea. De aici totul s-a schimbat.

Probabil va intrebati ce m-a tinut in aceasta relatie.

Dincolo de problema asta a libertatii sexuale si sentimentale si a superficialitatii ei de a se raporta la viata, intre noi a fost tot timpul o compatibilitate perfecta, atat sexuala, cat si de convietuire. Ne completam perfect in competentele noastre domestice si am avut cu placere grija unul de altul. A tras alaturi de mine in proiectele mele complicate, desi nu a fost niciodata de acord cu ele, decat cand erau finalizate, si m-a ajutat in tot ce am avut nevoie.

In plus a renuntat la o mare poveste de dragoste, bineinteles extrem de infantila, cu un prieten de-al meu, intr-un moment cand mi-ar fi fost greu sa o pierd. Ori, daca nu am renuntat la ea cand eram intr-o pozitie slaba, am considerat firesc sa nu renunt pentru ca pot sa o fac. In consecinta, de la primele discutii deschise a avut certitudinea ca, in nici un caz eu nu o parasesc, asa ca are toata siguranta emotionala din lume, dar ca o poate face ea oricand se simte pregatita pentru asta.

Nu am avut nici o clipa tentatia sa o pedepsesc pentru momentele mele de umilinta, intrucat ele mi-au fost lectii importante pentru care-i sunt recunoscator si pentru ca nu a fost nimic personal. In plus, am iubit-o cu adevarat de la inceput si asta nu s-a schimbat niciodata. De fapt, eu nu pot avea cu oamenii foarte apropiati decat relatii de iubire.

Mai trebuie spus ca, in tot acest timp, din exterior, relatia noastra parea perfecta. Si ma exasperau toti cei care se grabeau sa concluzioneze cu un aer de cunoscatori ca suntem un cuplu extraordinar, doar pentru ca aveam grija unul de altul si nu ne certam decat foarte rar. Apropo de asta, eu sunt un tip care nu prea se cearta, pentru ca se adapteaza usor, se multumeste cu putin si tine seama de interesele si nevoile reale ale celuilalt, ca si cum ar fi ale lui insusi.

Lucrurile se schimba cand sari calul, ma iei de fraier care nu-si cunoaste interesele, caz in care devin inflexibil, categoric si agresiv in exprimare pana dispari din fata sau din viata mea. De ceva vreme insa, nu am mai avut ocazia sa-mi manifest aceasta parte de care, sincer sa fiu, eram foarte multumit. Mda, stiu ca nu prea are legatura cu subiectul dar imi place sa vorbesc despre mine (sper ca va place si voua).

In fine, acesta este punctul in care relatia noastra a devenit libera 100%.

O relatie devine libera 100% cand cei implicati isi accepta natural libertatea sexuala si sentimentala, intelegand ca relatia lor nu depinde de celelalte relatii, ci doar de calitatea experientei comune.

Important este de inteles, ca, in relatiile libere, nu faci decat sa eliberezi simtirea parterului tau de vinovatie si reprimare, de tensiunea nesinceritatii sau neaccepatarii sentimentelor ’’interzise’’. Practic permiti partenerului tau sa se accepte, sa se cunoasca si sa se exprime in congruenta cu ceea ce este. Imediat ce faci asta, partenerul tau devine mai atragator pentru tine. Il privesti cu respectul pe care-l avem natural pentru o fiinta libera, deci mai atent si interesat. Esti constient ca totul se poate termina peste noapte. Devii foarte interesat sa te bucuri de timpul pe care-l aveti impreuna, facandu-l memorabil. Daca ceva iti poate asigura prezenta unui partener in viata ta, atunci acel ceva este o buna calitate a timpului avut impreuna.

Automat, tot ce scade calitatea experientei impreuna va disparea instantaneu din comportamentul fiecaruia. Doar nu esti prost sa-ti indepartezi iubita plictisind-o cu pretentiile tale, cu discutii despre cum vedeti relatia in viitor, sau cersind confirmari sau dovezi ale iubirii ei. Relatiile libere devin astfel vindecatoare, istantaneu . Oricat de putin timp ai avea, important este ca il ai si ca il poti transforma in ceva memorabil sau satisfacator. Iar cand ceva este placut vrei mai mult. Daca vreti mai mult timp de la un partener, creati momente mai faine si renuntati la cacaturi.

In fapt, in orice relatie ai fi si la orice nivel de control te crezi, relatiile sunt deschise, intrucat, vrem, nu vrem, suntem sensibili la energiile pe care le incarneaza ceilalti. Si suntem sensibili deoarece fenomenologia intima interioara este ceva dincolo de puterea noastra de a controla. Energia (vibratia) a ceea ce suntem fiecare circula liber si ne influenteaza in moduri care nu depind de noi.

Faptul ca putem mima pentru un ochi imatur cate ceva si sa intretinem astfel un timp niste aparente de la care speram un castig, nu schimba cu nimic realitatea faptului ca acest efort nu face decat sa amplifice exponential ceea ce mascheaza, sau sa deterioreze atat de dramatic structurile interioare, incat boala devine singura solutie de compensare a dezechilibrului pe care il intretinem.

A fi intr-o relatie deschisa nu este o optiune.

Este doar acceptarea unei realitati evidente, dar pentru care avem nevoie de un nivel de constienta si de smerenie de la care sa intelegem si sa constatam cat de ridicole sunt pretentiile de a controla structuri interioare pe care nu le intelegem si nu le constientizam.

Relatiile multiple

Relatiile libere devin multiple cand cei care impart acelasi partener aleg sa se apropie si sa duca experienta de cuplu pe alt nivel de intimitate si erotism.

Sigur ca aceasta noua etapa va provoca mai profund fricile si conditionarile noastre legate de posesivitate si competitie.

Singurul exemplu perfect despre ceea ce inteleg prin relatie multipla este relatia din filmul Savages http://www.imdb.com/title/tt1615065/ , in care doi prieteni foarte apropiati iubesc si locuiesc cu aceeasi femeie.

Relatiile multiple si libere (inclusiv sexuale)  sunt expresia maturizarii si constituie o etapa inevitabila in viata oricarui cuplu care ajunge la o relationare libera. Cand constati ca libertatea in relatii te apropie foarte mult, cand poti vorbi despre ceilalti parteneri ai tai fara sa-ti crispezi de neincredere iubitul, este inevitabil sa nu-ti pui problema relatiilor multiple.

Revenind la propria mea relatie si evolutia ei catre statutul de relatie multipla, lucrurile s-au intamplat natural. Discutand usor despre partenerii si atractiile noastre au aparut interese si compatibilitati diverse si neasteptate pe alocuri, fiind discutate usor, s-au concretizat rapid in experiente erotice si apropieri rare.

Acest nou nivel de libertate sexuala si relationala a provocat toate reminiscentele de posesivitate si competitie remase mai profund in noi.

Constietizarea si depasirea lor a fost un intens si pe alocuri tensionat proces de comunicare, deschidere si vulnerabilitate absoluta intre toti cei implicati.

Nimic nu a ramas nespus, nerecunoscut, ascuns.

Esential a fost ca in toate momentele de vulnerabilitate, suspiciune, neincredere, sa ne amintim ce avem impreuna si ce insemnam unii pentru altii, dincolo de toate lasitatile, pretentiile noastre incorecte.
Acum ne amuzam de absurditatea naivitatilor noastre, cunoastem oameni tot mai faini si deschisi si totul este ca sa zic asa: FOARTE BINE.

Concluzii si observatii (ca la scoala):

1. Fiecare partener cu care relationam intim, sincer (nu neaparat erotic) contribuie la maturizarea noastra, spre beneficiul tuturor relatiilor prezente sau viitoare. Intr-o lume isteata ar trebui sa fim recunoscatori tuturor celor care au dat si dau incredere si satisfactie iubitelor (iubitilor) noastre.

2. Pare greu sa-i multumesti tipului care ti-a satisfacut iubita (care poate fi prietenul tau cel mai bun sau colegul ei) dar daca o vezi venind la tine mai fericita, mai incarcata si mai interesata de tine, deja lucrurile devin foarte firesti.

3. Cuplurile amenintate cu ruperea legaturilor, prin asumarea libertatii relationale, sunt doar cele in care partenerul nu mai indeplineste decat un rol econimico-social. Daca vreun partener renunta la tine pentru libertatea pe care ti-ai asumat-o, inseamna ca acolo nu mai era  nimic. Iar, in acest caz, pierderea este cel mai bun lucru care ti se poate intampla.

In toate celelalte, relatiile paralele sau libere, vor aduce pasiune si sensibilitate suplimentara chiar daca rascolesc neincrederile, posesivitatile si ego-ul. Libertatea pe care si-a asumat-o sotia mea, spre exemplu, m-a facut sa o doresc mai tare, sa fiu mai atent si mai sincer cu mine.

4. Relationarea sexuala cu mai multi parteneri te face mai constient de particularitatile si calitatile fiecaruia, te incarca sexual si-ti amplifica implicit sensibilitatea (simti mai puternic continutul sexului opus) si te obisnuieste sa relationezi in afara sentimentului de posesivitate, fapt ce presupune o constienta importanta.

5. Ratiunea care te aduce in punctul in care faci primii pasi de onestitate fata de partener nu te deconditioneaza de neincredere, frica de abandon, gelozie. Este un moment de luciditate si putere in care poti sa declari ca fricile tale, ego-ul tau, eventualele pierderi, sunt mai putin importante decat adevarul a ceea ce esti. Este momentul in care vrei sa incepi sa-l cunosti pe celalalt ca ceea ce este si vrei sa-i dai o sansa sa te cunosca asa cum esti.

Este punctul in care esti dispus sa-ti asumi orice pierdere si orice risc de dragul unei relationari adevarate, chiar daca nu esti pregatit pentru ea.

Momentul onestitatii in relatii, de fapt momentul din care relatiile devin libere, nu este un capat de drum ci este un inceput de drum pe care veti fi nevoiti sa va confruntati cu toti demonii interiori, dopati de mii de ani de inconstieta, murata de naivitati si ipocrizii. Vi se vor revela in intreaga lor splendoare geloziile, invidiile, neincrederea in sine, tentatia de a dovedi ca sunteti mai buni, incorectitudinea ego-ului care considera foarte naturala propria libertate, dar in acelasi timp si inlantuirea celuilalt.

Toate astea vor iesi la iveala tocmai pentru a avea ocazia sa le abordati si sa le raportati la ceea ce doriti sa fiti. In fata fiecarei pulsiuni interioare de gelozie va trebui sa va reamintiti si sa alegeti din nou si din nou spatiul in care doriti sa relationati: libertate, respect, spontaneitate sau inlantuire, ipocrizie si formalism. In cele din urma, demonii interiori vor deveni lumina si erotism.

6.Momentul de deschidere a relatiilor vine intodeauna de la partenerul mai puternic si mai matur spiritual care, tocmai pentru ca a avut curajul de a fi onest cu sine, recunoscand ceea ce simte si vrea, a trecut prin relatii paralele in care a  evoluat pana acolo incat nu mai accepta relationarea in clisee, frica si inconstienta. De cele mai multe ori, cei care deschid relatiile sunt cei pe care relatiile paralele nu-i mai satisfac intrucat fara sinceritate si conexiune nu putem vorbi de o adevarata experienta de apropiere cu sexul opus.

7. Problematica relationarii libere se reduce la nesiguranta si competitie.

8. In pofida abordarilor superficiale a problemei relatiilor paralele  (de care-s pline revistele de scandal si bancurile) situatia acestora este una generalizata. In fapt, indiferent de ipocrizia in care vrem sa traim,  libertatea sexuala si relationala exista si ea se va manifesta, asumat sau nu, oricat de atractivi, fermecatori sau importanti ne credem si oricate anagajamente sau promisiuni de iubire si fidelitate reusim sa obtinem de la partener. O dovedeste disperarea generalizata cu care ne controlam si urmarim partenerul angajat intr-o relatie. Nu cred ca exista vreunul dintre noi care sa nu fi scormonit in mesajele private, in agendele telefonice si in orice ne-ar putea confirma sau infirma suspiciunile. Nu cred ca sunt multi care sa nu se zvarcoleasca de nesiguranta si neincredere in sine de cate ori partenerul iese singur. De ce credeti ca se-ntampla asa ceva cata vreme  facem si ne bazam pe angajamente. Va spun eu, intrucat chiar acum am o inspiratie divina: PENTRU CA NIMENI NU CREDE SI NU DA DOI BANI PE NICI UN ANGAJAMENT SENTIMENTAL SI NICI O PROMISIUNE DE IUBIRE. PENTRU CA SUNT RIDICOLE SI ABSURDE. Fiecare dintre noi suntem constienti de aberatia pretentiei noastre de a iubi sau a fi iubiti in numele unui angajament. Sfideaza orice bun simt. Dar cu toate astea preferam sa intram in jocul ipocriziei. De ce?  Pentru ca increderea intr-o promisiune sau  angajament declarat sau semnat, ne absolva de responsabilitatea intretinerii conexiunii, pasiunii si intimitatii. Imediat ce am trait un moment de pasiune credem ca ne vom putea asiguara experienta pe termen lung, blocandu-ne partenerii in relatie prin angajamente si promisiuni de fidelitate. Insa lucrurile nu merg asa, oricat ne dam de ceasul mortii. Orice individ cu bun simt se va simti responsabil sa creeze si sa recreeze mometul de pasiune care-l incarca cu sens. Cu fiecare minut si experienta devenim altii, mai confuzi sau mai lucizi, mai infantili sau mai maturi, mai lacomi sau mai generosi. Modul in care simtim viata, perceptiile noastre se schimba. Suntem alti oameni cu fiecare secunda care trece. Intelegerile noi aduc sentimente noi. Este ridicol si nedemn sa  reprosezi cuiva decizia de a te iubi cand nu te mai doreste.

9. Doar preocuparea pentru confortul ego-ului ne face ipocriti si interesati sa promovam valorile care ne inlantuiesc partenerul. Nici un individ matur si corect nu va face o promisiune sau vreun angajament care sa-i implice sentimentele viitoare pentru ca intelege nerelevanta demersului. Asa ca satisfactia pe care o resimtiti, oricare dintre voi, care credeti ca l-ati prins pe Dumnezeu de un picior cand dati de o fata sau un baiat bun, dispus sa-si asume angajamente si responsabilitati, este una care va va costa foarte mult deoarece respectivul este ori naiv, ori slab, ori crede ca te va folosi mai mult. Angajamentele si responsabilitatile trebuie luate fata de propria fiinta si au in vedere un singur lucru: eliberarea de conditionari si inconstienta. Este cea mai valoroasa oferta pe care o putem face unei iubite. Doar din punctul in care ne eliberam de pretentiile absurde ale ego-ului nostru, putem vorbi de primele forme de iubire si respect.

10. Dincolo de teatrul social pe care-l jucam cu totii, in care slavim valorile fidelitatii sexuale, casatoriei, nimeni nu crede cu adevarat in ele. Fiecare spera sa iasa cat mai bine, adica sa se foloseasca de celalalt mai mult decat este folosit. Pe un asemenea fond, pasiunea este doar istorie aproape neverosimila,  iar relatiile paralele sunt inevitabile, daca esti capabil sa ti le asiguri.  Sunt un debuseu pentru descarcarea reprimarilor si o evadare din plictiseala conjugala. Cu rare exceptii, aceste relatii nu pot evolua prea mult. Dar chiar si asa, au o forta de echilibrare pentru toti cei implicati. Pacat este ca, nefiind asumate, presupun minciuni si complicatii care mai devreme sau mai tarziu vor crea conflicte si dezamagiri gratuite. Ironia inconstientei: ajungi sa demonizezi exact ceea ce te salveaza.

11. Dar nu faceti greseala sa credeti ca relatiile paralele-s consecinta disfunctionalitatii relatiilor traditionale. Oricat de perfecte si satisfacatoare va sunt relatiile, inevitabil veti fi atrasi de o multime de alti indivizi pe parcursul relatiilor. Veti fi atrasi de colegii, sefii, clientii, prietenii vostri, de necunoscuti sau de prietenii partenerilor vostri. Ii veti visa, ii veti dori, indiferent ce alegeti sa faceti cu aceste simtiri. Sunt de acord ca importanta acestor atractii va fi exagerata de proiectiile cu care le incarci pana ajungi sa-ti cunosti mai bine noul partener, sau pot viza compatibilitati si atractii diferite de cele sexuale. Dar ele vor fi acolo si se vor cere constientizate, acceptate, asumate, urmarite si explorate cu atat mai mult cu cat le negati.

12. Cum m-as putea supara ca cele mai apropiate persoane din viata mea intalnesc indivizi cu care se simt bine? Cum m-ar putea deranja ca femeile din viata si din patul meu capata incredere in ele si experineta din relatiile cu alti barbati, traiesc intens si-si dezvolta feminitatea, isi satisfac visele de erotism si pasiune?  Cat de absurd este sa demonizezi, in numele iubirii, momentele placute si pasionale ale partenerei tale cu alti barbati? Dar pe nimeni nu intereseaza cat de absurd si ipocrit este. De ce? Pentru ca toti isi imagineaza ca nimeni nu are interesul sa spuna adevarul, ca iubirea noastra, atat de usor declarata, este de fapt iubirea doar a propriilor interese. Nimeni nu-si imagineaza ca cineva ar  putea accepta sincer si fara resentimente libertatea sexuala si sentimentala a partenerelor sale. Iar daca cineva o accepta, atunci macar sa nu vorbeasca despre asta (dar de asta m-am ocupat eu). Doar din acest punct, in care oferi cu placere si relaxare aceasta libertate, poti sa-ti numesti partenerii ca fiind iubitii tai.

13. Oricine isi monitorizeaza putin mecanica atractiei proprii pentru alte persoane, intelege imediat ca aceste atractii nu insemna ca partenera noastra are vreo problema, ca nu ofera suficient. Atractiile apar indiferent pe cine avem langa noi sau daca nu avem, indiferent daca suntem sau nu satisfacuti. Pur si simplu, atractiile sunt in natura noastra si nu au nimic neplacut sau problematic in ele. Sunt impulsuri catre ceilalti oameni care ne imbogatesc interior, dau intensitate vietii noastre si sanatate fiintei. Sunt mii de aspecte diferite care ne atrag catre o persoana. Inevitabil vom fi atrasi din mii de motive diferite. Suntem blocati intr-o neintelegere marunta si usor de identificat, aceea de a considera atractia partenerei catre altcineva, ca fiind reflexia unui umilitor handicap propriu. In acest simplu blocaj sta toata drama, plictiseala, agresivitatea, criminalitatea si degradarea rapida a pasiunii, intimitatii si increderii in cuplu. A reprima ceva atat de natural si INOFENSIV  pentru a proteja sensibilitatile egotice si criminale ale partenerilor, nu poate produce decat instrainare, blocaje, dezechilibre, furie. Un sex, oricat de pasional ar fi, este doar un sex, care va crea mai mult interes sexual si atractie pentru ceilalti parteneri. Numai confuzia intre iubire si atractie sexuala face sa dramatizam, exagerand importanta unui simplu sex.Toate femeile implicate in relatii paralele sau libere stiu cu cata pasiune si interes se intorc de la un partener la altul. Dar ignoranta si tacerea impusa de sensibilitatile noastre  infantile si de  imensa masa de ipocriti inconstienti fac ca aceste avantaje ale libertatii sexuale sa nu fie cunoscute, discutate, intelese si interpretate corect (pana aici).

14. Aud deja un cor de voci care se jura ca-s atrasi, si asa vor ramane, doar de un singur partener. Ca sexualitatea nu este totul intr-un cuplu, sau ca sexualitatea libera este animalica, ca generalizarile mele sunt  incorecte si nedrepte. Si pot fi de acord cu orice afirmatie a acestui cor si pot sa le respect dreptul la un singur partener, la minimalizarea sau defaimarea sexualitatii, cata vreme nu incearca sa-si impuna nimanui constrangerile sexuale, sub orice explicatii. Daca toti cei care nu sunt de acord cu libertatea sexuala, s-ar constrange sexual doar pe ei insisi, ar avea respectul meu sincer. Dar o sa vedeti ca acestia sunt absurd de intens preocupati de sexualitatea celorlalti, intrucat suferinta la care se obliga, isi doresc sa fie suferinta tuturor. Altfel, s-ar simti doar ca ceea ce sunt. Niste ipocriti fraieri. Ganditi-va cat este de nenatural si absurd sa te preocupe sexualitatea celorlalti cata vreme nu te obliga la nimic si nu raneste pe nimeni. In ce ma priveste, animalic imi pare instinctul de a-ti poseda partenerul si de a-l obliga la reprimare si negare.

15. Tipic, omul a preferat sa demonizeze sau sa denigreze sexualitatea in infinite teorii spirituale (palavrageli)  de sublimare a sexualitatii, sub pretextul animalitatii ei, cand, de bun simt, era sa-si rezolve el problemele inumane de posesivitate si nu sa acuze sexualitatea de propria lui impotenta spirituala. Vrem sa sublimam energii sexuale, dar nu suntem in stare sa rezolvam problemele de posesivitate. Imaginati-va o lume in care libertatea sexuala este imbratisata si respectata de toata lumea, in care intelegem ca erotismul doar ne incarca, ca sexualitatea este un mod exceptional de a ne cunoaste, interactiona si imprieteni.

16. Este foarte important de inteles ca nu exista exceptii de la necesitatea relatiilor multiple, chiar daca uneori asa pare. Si ne putem da seama de asta fiind atenti la detaliile care fac vizibil un tipar inconstient. Astfel, daca esti o femeie care si-a deteriorat contactul cu partea ei sexuala si, implicit, sexualitatea masculina nu mai prezinta vreun interes semnificativ pentru tine, nu inseamna ca esti o persoana care poate fi fericita intr-o relatie monogama pe termen lung, ci inseamna ca ai o problema sexuala. De asemenea, daca esti un individ care intelegi ca alternativele sau optiunile tale sunt extrem de reduse sau mult sub nivelul partenerului cu care esti in relatie, poti trai o stare de impacare cu situatia ta, care sa nu te consume, mai ales daca partenerul este si unul de calitate. Dar acolo unde exista o sexualitate sanatoasa si un individ capabil sa trezeasca interes in ceilalti, relatiile exclusive pot exista in conditii de pasiune si intimitate doar pe termen scurt. Chiar daca, aparent, poate parea ca lucrurile stau bine in realitate, este vorba numai de inertie. Relatiile exclusive se distrug pe ele insele. Nu constest insa ca, daca vorbim de oameni iluminati, relatiile exclusive pot functiona. Dar relatiile exclusive sunt un handicap enorm pe drumul evolutiei spirituale. Eu le consider impotriva naturii.

17. Orice evolutie in calitatea relatiilor va porni de la un partener care a ajuns in punctul in care este dispus sa piarda orice, pentru ceea ce este, simte si crede. Pana nu esti pregatit sa pierzi o relatie sau un partener, nimic bun nu poate aparea. Si asta pentru ca, orice tentativa de a relationa prin ceea ce esti, produce atat de mult disconfort ego-ului, incat cea mai probabila reactie a partenerului tau, la incercarea ta de a aduce onestitatea in relatii, este santajul cu orice crede ca te poate influenta. Atat femeile, cat si barbatii simt imediat orice dependenta si slabiciune care te face santajabil la amenintari cu parasirea, razbunarea, indiferenta vesnica etc etc. Majoritatea mimeaza puterea si superioritatea pentru a surprinde un moment de lasitate in partener, care-i confirma pozitia confortabila de a face legea. Lasitate care este dispusa sa renunte la adevar.

18. Daca atunci cand va treziti putin din hipnoza inconstientei traditionale nu intelegeti cum am putut ajunge atat de multi prosti in intelegerea relationatii in cuplu, atunci aflati de la mine ca fiecare om care a ales sa taca, ca sa se protejeze de autoritatea prostiei maselor, a consfintit victoria inconstientei. Iar aceasta victorie nu a dat nici o sansa celor tineri care au intuit ca ceva nu este in regula, dar care nu si-au valorificat intuitiile intrucat nimeni si nimic nu i-a incurajat. Ori, aceasta intimidare care obliga la tacere, este victoria absoluta a inconstientei, intrucat orice dezbatere deschisa ar trada imediat imensa minciuna, prostie si ipocrizie pe care se sprijina.

Cris

http://www.facebook.com/#!/cris.popanda?fref=ts