Posts

Da o sansa reala relatiilor – Partea a 3-a

/13 Comments/in /by

Discutam mult despre ceea ce ar trebui sa fie relatiile, despre frumusetea si nobletea fidelitatii, despre iubirea totala in care nu poti vedea si atinge decat pe cel de care esti indragostit.

Iar calitatea relatiilor in vremurile noastre este exact pe masura onestitatii acestor discutii … penibile din punctul meu de vedere.

Nu discutam insa deloc, despre faptul ca majoritatea dintre noi:

  • nu suntem interesati si nici nu suntem in stare sa cunoastem cu adevarat oamenii pe care spunem ca-i iubim;
  • nu ne cunoastem pe noi insine si ne surprindem de nenumarate ori ca vorbim despre noi in termenii care dau bine sau care ne sustin interesele si nu in cei care reflecta exact ce suntem;
  • iubirea noastra dispare in furie imediat ce nu primim ce ne asteptam sau se discuta sincer despre ce simtim si dorim cu adevarat.

Este interesant ca in cercurile exclusive de barbati sau femei se discuta ‘’pe bune’’ o parte a vietii noastre interioare, cea care da bine ego-ului.

In aceste cercuri, sa le zicem unisex, unde suntem intre competitori si superioritatea se dovedeste prin abilitatile de seductie sau in numarul si frumusetea iubitilor, se vehiculeaza o parte din adevar pentru ca cealalta  parte – in care suntem dependenti de partener, suntem ‘’inselati’’ sau ignorati, cea in care urmarim si ii facem sa se simta vinovati pentru orice – este ascunsa cat se poate de bine.

In relatie trebuie sa parem morali, elitisti in sentimente, superiori in principii pentru a genera cadrul in care sa putem crea vinovatie in partener, iar in cercurile exclusive de barbati sau femei trebuie sa ne promovam ca fiind competitivi deoarece avem de-a face cu concurenta.

Atat barbatii cat si femeile, inclusiv cei foarte inteligenti traiesc invidii incontrolabile fata de cei care au succes si sunt seducatori.

Cate femei credeti ca vor recunoaste ca isi invidiaza  prietenele care traiesc liber si ies cu barbati interesanti sau frumosi si nu se impiedica de prejudecatile sau parerile altora?

Cate femei sunt capabile sa discute cu partenerii lor despre ele insele, despre atractiile si pasiunile lor, cum o fac in cercurile lor de femei?

Cati vorbesc in propria relatie despre sentimentul placut pe care l-au trait flirtand cu un tip/tipa noua?

Cate recunosc ca nu-si pot lua gandul de la un necunoscut interesant sau de la seful ei?

Vreau sa stiu in cate cupluri iubitii pot discuta relaxat despre faptul ca unul dintre ei este atras doar sexual de vreun tip/tipa care arata bine. Poate chiar de unul dintre prietenii tai.

Cine recunoaste ca ar risca orice daca ar avea o posibilitate reala de a ajunge in patul unui seducator irezistibil?

Stiu ca multe femei vor spune ca nu-i cazul lor, ca este exclus sa se-ntimple asa ceva, dar in fapt ori nu au avut sansa unei astfel de oportunitati, ori nu se cunosc prea bine, ori se mint din diverse motive, ori ma cred suficient de naiv incat sa-nghit gogosile pe care le baga pe gatul partenerilor lor.

Iar cand se-ntimpla sa ajunga in patul unui astfel de barbat se mira ca si cum totul ar fi inexplicabil.

Evident ca totul le este clar, la fel cum evident este ca in cuplu nu pot scoate o vorba despre aceasta parte din ele.

Tot acest spatiu al vietii noastre intime despre care nu putem discuta in cuplu este amplificat de faptul ca nu ni-l asumam si nu-l recunoastem.

Si este inacceptabil sa o facem, pentru ca din acel moment nu mai putem pretinde exclusivitati de la partener.

O gramada de femei si-ar dori si negocia libertatea de a incerca barbatii de care-s atrase, dar alunga urgent ideea la gandul ca ar trebui sa accepte aceasta libertate si partenerului lor.

Barbati sau femei suntem terifiati de posibilitatea de a fi comparati si de a iesi sifonati din aceasta comparatie. Acest lucru este insuportabil pentru ego.

Si asta este numai consecinta neincrederii in noi. Ne simtim invalidati de aventurile partenerului nostru. De parca nu am putea sti cine suntem si ce valoare avem doar din introspectia personala.

Temerile noastre sunt gratuite intrucat in fapt,  nimeni nu ne poate lua aspectele care ne dau unicitatea pentru care vom fi doriti dincolo de indemanarile si calitatile noastre. Neincrederea si frica ne fac fara exceptie neatractivi si plictisitori.

Si ce satisfactie mai mare putem incerca decat sa fim doriti si cautati fara nici o obligatie, dar mai ales cand avem ocazia sa fim alesi din toate variantele avute la dispozitie.

NU vad ce satisfactie pot avea ca sunt ales si dorit din obligatie, mai ales cand partenera mea viseaza la altii. Lasati-va iubita sa afle ce vrea, sa stie ce pot oferi altii, sa stie pe ce lume traieste si sa stie de ce vine inapoi … daca vine.

Numai asa construiesti ceva real.

Intr-o lume matura cu relatii sanatoase si libere, tentatiile vor fi mult mai mici, desi vor exista permanent, fiind absolut necesare evolutiei si descoperirii de sine.

Toti gasim in noi aceste dorinte dar fiecare vom crede ca ele nu ne incearca iubitii. Si ne vom convinge de asta, pentru ca altfel trebuie sa ne punem prea multe intrebari care ne rascolesc inconstienta.

Trist este ca am ajuns sa traducem respectul si loialitatea pentru un iubit cu reprimarea atractiei fata de oricine altcineva. Reprimarea este o agresiune fata de propria fiinta si o priveaza de experiente de care are absoluta nevoie. Si nu este vorba aici de a-ti trimite cu forta partenerul catre alte experiente amoroase daca nu si le doreste. Ci pur si simplu a le accepta ca firesti, daca exista.

Trebuie inteles ca atractiile pe care le incearca partenerii nostri nu invalideaza atractia care o simt fata de noi … si mai ales nu sunt un act de tradare. Sunt experiente si in masura in care sunt placute trebuie sa ne bucuram pentru ele.

Nu intodeauna comparatiile ne sunt defavorabile si de cele mai multe ori suntem ”inselati” doar pentru ca partenerul cauta o conexiune mai buna sau vrea sa se simta dorit.

Sunt sigur ca va este familiara si situatia in care unele femei isi ameninta partenerul cu despartirea pentru cele mai nevinovate infidelitati, dar sunt capabile de o implicare totala sa ajunga in patul vreunui tip ‘’tare’’, chiar daca ar trebui sa astepte la coada.

Stim cu toti ca femeile indragostite nu se impiedica de nimic cand isi doresc un barbat cu adevarat. Vor vrea sa ajunga in patul lui indiferent de cate femei isi mai doresc asta si indiferent de ce risca. Astea se-ntimpla cu majoritatea femeilor, dar in toate relatiile este o tacere de mormant pe acest subiect.

Pentru ca nu ne acceptam ca fiind normale aceste aspecte ale naturii noastre, relatiile devin o lupta pentru putere si control cu miza: cine prosteste pe cine.

Cine credeti ca sunt barbatii la care viseaza femeile si pentru care isi inseala partenerii? Credeti ca sunt barbatii cuminti, fideli, care vorbesc si iubesc decent? Nu bufniti in ras ca nici macar nu mi-am putut imagina asta.

Sunt barbatii inconjurati de femei, care iubesc femeile, le cunosc cu adevarat si le ofera ceea ce au intr-adevar nevoie: conexiune, sex, sentimentul ca sunt cunoscute si intelese pana la punctul in care isi permit sa fie ele insele si sa ofere totul.

Ca urmare, cand ati promis fidelitate si le-ati linistit ego-ul nu faceti decat sa va alegeti cu un foarte consistent dar inconstient dispret. Pentru un barbat liber, …  femeile vor lupta sa-l tine langa ele si se vor bucura de tot ce primesc.

Cei care nu stiu sa-si protejeze libertatea nu fac decat sa-ngroase randul fraierilor care vor trebui sa se chinuiasca pentru putina atentie. Iar pasiunea devine rapid istorie.

Fara pasiune mori in interior sau ajungi repede in bratele altcuiva daca inca nu esti distrus si mai esti atragator.

Deci mare atentie ca atunci cand dati iubitelor libertatea voastra le faceti un mare deserviciu.

Le luati placerea de a va seduce permanent.

Orice refuz sau incapacitate de a accepta si intelege natura dragelor noastre femei nu face decat sa ne pecetluiasca soarta de victime nefericite,  pentru ca odata ce o femeie ti-a simtit dependenta si implicit frica de a fi parasit, in spatele naivitatii isi va permite sa te trateze cu un dezinteres fenomenal de bine ascuns sub explicatia: ‘’Am stiut ca orice as face o scot eu cumva la capat, ca doar am vazut ca ma iubesti‘’ … ca un fraier ce esti, completez eu.

Evident ca fenomenul este valabil in mare si invers.

Insa trebuie sa intelegem ca totul este perfect asa cum este, ca totul este proiectat sa ne duca catre atentie pentru a ne cunoaste si la curajul de a ne accepta si iubi asa cum suntem.

Nu intamplator barbatii care-si gasesc limpezimea primesc totul de la femei fara sa ceara nimic. Si invers.

Sunt indivizi atat de speriati de posibilitatea de a fi inselati incat isi cauta parteneri la fel de speriati pentru a face un contract de fidelitate cu o intreaga baza morala si principiala ca fundament.

In mod evident dupa cativa ani pasiunea dispare ca si cum n-ar fi existat vreodata, ca urmare a instrainarii produsa de ceea ce nu-si pot spune.

Se linistesc unul pe altul ca e normal sa fie asa, ca asta se-ntampla tuturor pentru a evita orice responsabilitate fata de faptul ca s-a ajuns in acest punct. Asa stau amindoi linistiti si se fac a nu vedea elefantul care misuna relaxat in dormitor.

Ignorarea situatiei nu-i va ajuta cu nimic pentru ca la un moment dat, pe fondul lipsei de pasiune, orice experienta cu un nou partener va deveni extrem de interesanta, pe cand cea de acasa va deveni insuportabila.

RELATIILE TREBUIE SA NE OFERE SENS, PASIUNE, DISTRACTIE, COMUNICARE.

In nici un caz promisiuni, constrangeri, drame, tragedii sentimentale, fluctuatii emotionale, reprosuri, justificari.

Toata aceasta intelegere este necesara pentru a ne vindeca de naivitate, de rezerve in comunicare dar mai ales de a ne respecta si iubi pentru ce suntem de fapt.

Imediat ce facem asta vindecam pe loc lumea si relatiile de plictiseala, lipsa de pasiune, dezinteres, dispret.

Pana nu ne cunoastem, iubirea este o gluma.

Ce altceva iubim decat o imagine falsa pe care o avem despre celalalt?

Dar ca sa ne cunoastem, trebuie inainte SA NE PREGATIM SA SUPORTAM ADEVARUL DESPRE NOI. Si nimic nu ne ajuta mai mult sa suportam acest adevar decat intelegerea ca totul este proiectat in interesul nostru pentru a ne oferi o viata pasionala, plina de sens si semnificatii. Trebuie sa intelegem ca nu suntem intr-o lume ostila, ci ca noi o cream prin modul in care ne tratam oamenii din viata noastra.

Eu inteleg disconfortul pe care-l produce ego-ului adevarul … si implicit inteleg tot efortul tuturor celor care-si protejeaza iluzia despre iubitii lor. Ii inteleg si pe cei care se mint pe ei insisi ca sa-si poata condamna partenerul.

Dar pretul iluziei si a perisabilului confort al ego-ului este pierderea realitatii, care dispare numai pentru ca noi refuzam sa o acceptam. Iar ceea ce refuzam sa vedem si sa acceptam … persista … si se va face vazut ochilor nostri prin ce altceva decat prin suferinta … ca singura varianta care ne mai poate retine atentia si conecta la viata reala.

‘’Suferinta este maestrul perfect in lipsa intelepciunii’’.

Cand cauti iluzia confortabila a fidelitatii, conexiunea devine imposibila.

Unul dintre primele lucruri pe care trebuie sa le facem este sa recunoastem in primul rand adevarul despre noi. Sa-l acceptam cu recunostinta si la nivel profund, sa-l declaram cu mandrie si sa dam celorlalti aceiasi libertate.

Noi traim cu prejudecata ca nimeni nu ne-ar putea iubi daca am fi transparenti, iar adevarul este ca numai atunci suntem suficient de interesanti incat sa apara ceva real si durabil in relatiile de cuplu.

Practic trebuie sa devenim barbati sau femei adevarate, dupa caz, asumandu-ne natura, sentimentele, dorintele.

Pana nu facem asta suntem doar un surogat nefericit si extrem de plictisitor si nu vom putea tine langa noi decat un naiv la fel de plictisitor, care viseaza cai verzi pe pereti.

Astfel vom vindeca lumea de vinovatie si minciuna si ne vom oferi mult unii altora din placerea de a darui. Si in nici un caz fortandu-i pe toti sa fie ceva ce convine ego-ului nostru nesigur si disperat sa para puternic.

Pe urma putem sa renuntam la discutiile noastre in cercurile de acelasi sex despre cat de pizdosi suntem, cum invartim femei sau barbati pe degete, cum tinem partenerul sub papuc sau cum il prostim, si sa le inlocuim cu discutii despre cum am putea sa ne sprijinim pentru a crea o punte de incredere catre sexul opus care sa ne scoata din acest joc al puterii si suspiciunii.

Pentru cei care ma citesc superficial si ma cunosc putin, constat ca las impresia unui tip ce-si promoveaza opiniile pentru a-si justifica libertatea si a-si apara stilul libertin de viata.

Ca si cum as cauta in vreun fel acceptarea cuiva.

Cei care ma cunosc doar din spatiul virtual ar trebui sa se prinda din ceea ce gasesc despre mine ca sunt omul care nu a avut nevoie niciodata de vreo confirmare din exterior.

Foarte devreme am inteles ca traiesc intr-o lume cu mult prea multa inconstienta si ca nu ma pot baza pe valorile nimanui, prin urmare mi le-am cautat pe cele proprii si nu am dat socoteala nimanui, …  indiferent ce am avut de pierdut.

Nu am regretat niciodata aceasta decizie a mea. M-a dus spre tot ce mi-am dorit.

Cand totusi ma explic o fac din generozitate si respect pentru oameni a caror prietenie vreau sa o castig.

Unii insa cred ca ma grabesc sa le raspund din slabiciunea unui ego disperat dupa imagine.

Imi pare rau pentru ei mai ales cand persista in aceasta atitudine, caz in care ies din peisajul lor pentru ca interactiunea la acest nivel nu ma intereseaza.

De fapt, pentru ca am inteles si aplicat ceea ce ma straduiesc sa sintetizez in articolele astea, am obtinut mai mult decat credeam ca-i posibil de la aceste relatii si incerc sa-mi ofer experienta celor care simt ca viata lor relationala nu este ceea ce-si doresc.

Stiu ca alta solutie nu exista.

Imediat insa ce ideile astea devin vii in viata ta intelegi clar eroarea in care erai.

Mai trebuie inteles ca eu nu incurajez decat sa ne acceptam cu recunostinta natura intima si implicit diferentele, sa intelegem ca orice primim este un dar si in nici un caz o obligatie pentru cel ce ofera.

Si prin tot ce fac, vreau sa ajungem in relatiile de cuplu sa ne castigam odata pentru todeauna increderea ca nu intram in aceste relatii ca sa ne tragem pe sfoara ci sa ne ajutam in evolutie, dar mai ales ‘’SA NE SIMTEM BINEEE‘’.

Pentru asta trebuie sa intelegem ca pe calea mimarii si manipularii nu facem decat sa ne distrugem iremediabil si sa transformam un spatiu de relaxare, placere si aventura in teren de lupta si dominare.

NU ma intereseaza ce crede unul sau altul despre ce ar trebui sa fim.

Ma intereseaza doar ce suntem acum si aici.

Eu mooooor de placere sa cunosc oamenii in general si femeile in special. Pentru ca vad dincolo de superficiala glazura de rezerve si de cele mai multe ori reusesc sa o si sparg  ….

Stiu cat suntem de interesanti unii pentru altii cand vorbim ‘’pe bune’’.

Mai stiu ca pentru asta suntem impreuna pe pamant: SA DISCUTAM PE BUNE.

Asta ne conecteaza.

Asta creeaza incredere.

Nu incerca insa sa fentezi.

Viata vede tot si te arde daca esti atat de arogant incat sa te crezi mai destept decat ea.

Sunt interesat insa de ceea ce au de zis cei pe care ii vad sau simt fericiti si impliniti in relatiile lor.

Daca nu simt pasiunea in viata ta relationala, daca trebuie sa tragi de iubita ta pentru un sex in loc sa nu o poti da jos de pe tine, daca nu vad un zambet larg al femeii de langa tine sau bucuria ca a unui copil ca-i in preajma ta sau daca nu vad ca se chinuie sa lipeasca o parte cat mai mare din ea de tine …  abandoneaza toate prostiile pretentioase pe care le rumegi despre relatii, citeste-ma atent si schimba complet abordarea.

Imi vei multumi din suflet cand vei vedea ce usor si rapid normalizam relationarea in cuplu.

In concluzie:

Nu ma intereseaza ce credem fiecare ca e bine sau rau, evoluat sau nu,  … eu respect si accept tot ce exista in noi, ce suntem si va recomand aceeasi atitudine.

Femeile te pot coplesi cu oferta lor de dragoste si dedicare, dar daca alegem sa ne folosim de ele ca sa ne satisfacem ego-ul sau nevoile … sa nu ne miram daca exact asta vor face si ele si daca totul se va transforma intr-o epuizanta lupta de manipulare si subjugare.

Ma surprinde usurinta cu care majoritatea pare sa considere firesc ca in relatiile mai lungi, rutina sa ia locul pasiunii.

Nimeni nu pare sa observe ca rutina este o alta fata a compromisului de a considera RELATIA UN CONTRACT prin care toti cautam sa protejam interesele ego-ului nostru nesigur.

Cand intram in relatii pentru un schimb, pentru a ne onora partea contractuala, trebuie sa amputam parti din noi (atractii, dorinte, vise, trairi), sa ne cenzuram si cerem acelasi lucru partenerului. Aceasta cenzura ne instraineaza de viata noastra si de partener in acelasi timp.

Pasiunea este un indicator perfect al sanatatii in relatie.

Pasiunea este aura conexiunii dintre parteneri iar onestitatea este cel mai puternic afrodisiac pentru ca aduce la lumina universul nostru interior fenomenal de interesant.

Cand pasiunea se diminueaza, FII SIGUR ca pierzi contactul cu viata si trairile celuilalt.

In cazul acesta, daca vrei o sansa reala, pregateste-te sa il/o pierzi sau sa-i oferi spatiu de care are nevoie sa afle ce isi doreste, spune-i tot ce nu credeai ca i-ai putea spune vreodata si da toate semnalele ca ai aprecia acelasi tratament.

Daca inca este ceva real si valoros intre voi veti simti imediat ca asta este singura cale.

Suntem complecsi si interesanti, pasionali si irezistibili cand ne acceptam fara rezerve si suntem capabili sa facem acelasi lucru cu cei pe care-i dorim aproape.

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.ro de dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

CRISTI

Libertatea sexuala – intre conditionare si constienta

/38 Comments/in /by

Imi este foarte clar ca subiectul libertatii si implicit al libertatii sexuale atinge puternic anumite sensibilitati, motiv pentru care vreau sa-l dezvolt in speranta ca demersul meu va poate ajuta sa va formulati o pozitie clara si sanatoasa care va va salva de tensiuni si conflicte interioare, specifice confuziilor.

Aceste sensibilitati au in spate mecanisme inconstiente, pe care doresc sa le surprind pentru ca odata constientizate …. ar disparea lasand loc unei priviri obiective a fenomenului.

Libertatea este un concept larg si valoros, de a carui importanta nu se indoieste nimeni, dar ea nu accepta jumatati de masura ca sa fie utila si eficienta.

Nu poti fi partial liber, liber numai daca alegi sa nu-ti folosesti libertatea … sau 50% liber. Numai in libertate absoluta iti permiti sa fii cu adevarat sincer 100%. Cata vreme ceva te ingradeste si are puterea asta … cel care o are nu va putea auzi adevarurile care-l afecteaza.

Ca urmare cata vreme nu ti-ai transat slabiciunile si dependentele nu-ti vei putea valida si exprima adevarul eliberator pentru sufletul tau si pentru cei din jur.

Dincolo de asta, pentru a obtine o schimbare in calitatea vietii este obligatoriu sa oferiti si sa va asumati aceasta libertate totala si neconditionata – care in pofida nelinistii ce-i incearca pe multi din cei ce-si pun problema  scoaterii ei din spatiul discutiilor spirituale  si integrarii in viata reala – aduce mari castiguri celui care si-o asuma si o ofera, fiind de altfel solutie capabila sa normalizeze relationarile in general.

Orice discutie despre libertate se blocheaza in aspectul ei sexual pentru ca majoritatea dintre noi fiind blocati la acest nivel … nu putem ramane neimplicati in acest subiect intrucat simtim cu totii miza discutiei.

Aici investim multa preocupare si interes. Cu totii!!!

Si o investim nu pentru ca am constatat ca in sexualitate este solutia, ci pentru ca fiind tabu, declansam cel mai puternic si evident mecanism inconstient (o sa-i zic mecanismul fructului oprit – vezi marul lui Adam si Eva), prin care “oprit” asimilam cu valoros, important etc. “Oprirea” este cu atat mai irezistibila cu cat … interzici ceva la fel de natural si firesc ca respiratia … ce nu aduce decat liniste si calm in lume.

Daca in loc de interzicerea sexualitatii s-ar vorbi de renuntarea la ejaculare (renuntarea la o placere grosiera) ca forma de a amplifica energia interioara si de a permite prelungirea actului sexual si implicit a exprimarii dragostei si atentiei catre partener … satisfactia si sensul cu care ar incarca omenirea o astfel de abordare … va asigur ca ar intari natural si firesc toate relatiile. Am fi puternici fericiti si imposibil de manipulat sau speriat cu argumente slabe de care se folosesc toti impostorii spirituali sau binevoitorii inconstienti inca de propriile conditionari.

Ganditi-va cu totii la pacea pe care o incercati dupa sex. NU pot sa nu raman interzis cum am putut noi, generatii dupa generatii si miliarde de oamenii ce au trait si traiesc inca, sa punem botu’  … la ideea unui grup de interese, care s-a trezit sa incarce cu vinovatii un aspect atat de important si nevinovat al fiintei umane.

Si asa cum Adam si Eva au ignorat o varietate paradisiatica de fructe, probabil mult mai aromate …  de dragul marului interzis … exact asa si noi scapam din relationare parti semnificativ mai importante decat sexualitatea. Nu ca nu ar fi ffffffffff importanta, dar sexualitatea isi atinge potentialul spiritual numai intr-un context relational mult mai larg care tinde catre sacru. Este imposibil sa fii superficial intr-o relatie cu tot ce presupune ea cand intuiesti ca suntem cu totii forme de manifestare a divinului.

In primul rand trebuie bine inteles, ca orice teama /conditionare este echivalenta cu un proces de orbire care permite mecanismelor inconstiente sa opereze, generand astfel atitudinile automate, ce ne tradeaza mediul interior inconstient si slabiciunile implicite.

Vinovatiile traditionale fata de sexualitate ne distrug privirea obiectiva si sanatoasa si ne incarca cu tensiuni negative epuizante.

Astfel incapacitatea de a privi detasat (ingaduitor) problema libertatii sexuale face sa ne scape aspecte, care ar usura enorm procesul alegerii unei politici inteligente la acest capitol si o atitudine corecta fata de cei din jurul nostru.

Prima obiectie … si temere a noastra … are in vedere libertinajul, adica alegerea fara reserve, asumata si declarata, a consumarii relatiilor pe banda rulanta strict pentru satisfactia sexuala.

In pofida faptului ca marea majoritate ar condamna rapid (instinctual evident) o astfel de alegere, trebuie inteles ca libertinajul asumat este un gest de curaj si sinceritate, necesar si obligatoriu, exact datorita conditionarilor distructive semanate in noi de generatii la rand.

Prostitutia si folosirea sexului pentru obtinerea castigurilor materiale inclusive vanarea partenerilor potenti financiari nu intra in categoria analizata de mine.

Aici ma refer strict la indivizii care au acceptat ca-si doresc doar sex si fac tot posibilul sa-l obtina fara sa plateasca pentru asta.

De la a dori sex cat incape la a reusi sa ti-l asiguri este cale lunga insa.

Capacitatea de a ajunge la parteneri compatibili care sa te satisfaca reprezinta o evolutie spirituala importanta, fara de care libertinajul este un vis inaccesibil.

Seductia este un pas esential in maturizare pentru ca deschide intelegerii o parte elementara din functionarea sexului opus.

Constientizarea  modului in care am fost limitati si sentimentul nedreptatii pe care-l incercam … ne incarca cu o revolta si furie foarte utila, care ne va ajuta sa iesim din aceste conditionari … recunoscand cu sinceritate nevoile si dorintele noastre amplificate enorm de ideea ca sexul este interzis, vinovat etc.

Libertinajul este doar o reactie la reprimarile si inconstienta in care tinem fiintele umane de atata vreme. Iar reactiile acuzatoare sau amenintatoare, vizibil deranjate sunt numai o expresie a ADMIRATIEI inconstiente pe care o purtam celor care au avut curajul sa se elibereze de vinovatie/frica in ce priveste sexualitatea.

Este evident vorba de o admiratie ascunsa, mascata, de un discurs incarcat de superioritate si intodeauna slab argumentat, intrucat cei care aleg calea acesta nu afecteaza in nici un fel confortul sau intimitatea moralistilor.

In plus nu fac rau nimanui dimpotriva, produc placere in aceasta lume. Si nu placerea trebuie eliminata din viata noastra ci suferinta, conflictele, frica.

De fapt acestia sunt invidiati pentru curajul lor de a-si asuma propriile alegeri si credinte, iar asta pune in evidenta lasitatile interioarea celor care se chinuie si-si irosesc viata  in speranta unor recompense in viata de apoi.

Nu exclud situatii exceptionale dar extraordinar de rare in care unii reusesc sublimarea naturala a energiilor sexuale si reusesc sa traiasca o viata cu sens in afara problematicii abordate aici. Orice este posibil, dar aici sunt interesat de peisajul general … care de altfel, daca sunteti sinceri … va este foarte familiar.

Cei care se formeaza in medii care respecta sexualitatea si nu sunt conditionati de vinovatii, se maturizeaza rapid si sanatos, sarind etapa libertinajului pentru simplul motiv ca nu sunt presati de reprimarile interioare sa caute doar experienta sexuala.

In plus fiind echilibrati gasesc usor partenere.

Relationand mai profound experimenteaza o sexualitate satisfacatoare, dar acestea sunt cazuri rare si fericite, care nu fac subiectul meu.

Insa libertinajul contine in el simburele propriului sfarsit pentru ca invariabil se ajunge la epuizare, ….  irosind energie vitala pretioasa si la un puternic sentiment de gol interior creat de tratarea superficiala a relatiilor. Toti cei care s-au folosit de oameni pentru sex simt in cele din urma un deranjant si profund sentiment de insatisfactie.

Libertinajul este o etapa esentiala in evolutie care te trimite la:

Maturizare – prin intelegerea sexului opus pentru a avea acces la parteneri;

Constientizarea importantei conservarii si amplificarii resuselor vitale;

Descoperirea unei nevoi de conexiune profunda in relatie.

In mod evident libertinajul in sensul in care l-am definit mai sus nu este o etapa obligatorie. Este rezultatul unei intelegeri superficiale a vietii si relatiilor, dar infinit mai utila, inteleapta si corecta decat varianta blocajului in reprimari, vinovatii, tentatii, ipocrizie cu pretentioase justificari morale.

Este de preferat sa ai intelegerea importantei relatiilor si in principal a conexiunii dintre parteneri, caz in care inclusiv flirtul si seductia curg usor si natural.

Cand nu vrei sa obtii ceva de la sexul opus si-ti iei placerea din descoperirea partenerului in jocul comunicarii… devii seducator involuntar si natural. Iar flirtul este acest placut joc al comunicari favorizat de deschiderea pe care o realizeaza incarcatura sexuala.

Dincolo de controversele pe care le pot trezi perspectivele mele asupra relatiilor … sper sa nu va scape cateva aspecte foarte importante , ce va pot da o putere imensa daca asimilati cu adevarat ce spun si ma refer la :

1. Faptul ca oricine are mult de castigat cand este ‘’inselat’’ chiar daca egoul va urla de durere in primele faze. Puterea de a intelege asta va schimba destinul dramatic, in bine evident.

2. Libertatea  reduce tentatiile si cresc enorm sansele unei conexiuni reale, care implicit devine un motor de crestere interioara si de satisfactii mai profunde in relatii

3. Odata transata indoiala si inteleasa utilitatea eliberarii de atasamente … realizarea este o chestiune de metoda despre care e posibil sa scriu mai in detaliu la un moment dat.

Ceea ce caut eu cu determinare sa va clarific este faptul ca nimic din ce se-ntimpla in relatii nu este in afara vietii si implicit trebuie sa iesim din tentatia de a condamna sau stigmatiza anumite faze firesti ale procesului de evolutie. Pe masura ce vom creste in intelepciune/intelegere … vom gasi metodele de a face acest proces mai rapid si placut … . Pina atunci insa trebuie sa ne gasim curajul de a avea incredere in Existenta si dragostea ei. Odata realizat acest lucru … vom fi mai degraba preocupati de mediul nostru interior decat de alegerile celorlalti.

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.rode dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

CRISTI

Da o sansa reala relatiilor – Partea a 2-a

/33 Comments/in /by
Vezi prima parte a articolului   >>AICI<<

Dincolo de naivitatile si rateurile relationale ale adolescentei mele, am inteles inca de atunci importanta relatiilor in general, iar in ce priveste relatiile de cuplu, am stiut dintotdeauna ca acolo se ascunde ceva esential pentru devenirea mea.

Preocuparea mea a devenit atentie, …  plus o aspiratie sanatoasa pentru relationarea reala dincolo de jocuri superficiale, abureli, interese nedeclarate, masti, pentru care nu mi-am gasit rabdarea niciodata … desi jocul seductiei l-am simtit  util si placut cand suntem corect pozitionati ca atitudine de fond fata de sexul opus.

Admirabil la copilul care am fost, este ca mi-am validat fara rezerve toate intuitiile si perspectivele mele asupra relatiilor si implicit mi-am format o politica de care m-am tinut cu sfintenie si care ma defineste si acum cu upgradarile de rigoare.

Dupa multe relatii, multi ani … si o atentie semnificativa la detalii chiar in momentele cele mai enervante  … am ajuns sa inteleg perfect problemele de fond ale relationarii in cuplu si implicit femeile (nu-i asa de incredibil cum pare).

Dificultatea de a intelege femeile …. vine din frica noastra de a le accepta si iubi pentru ce sunt de fapt … din exagerarea importantei si neintelegerea semnificatiei emotiilor care le traiesc linga noi …. si din lipsa lor de curaj in a-si asuma feminitatea in forma ei veritabila, …  promovandu-si o falsa imagine in spatiul nostru superficial de dezbatere.

Femeile nu recunosc adevarul despre ele decat in momentul in care nu mai au de ales.Cand simt ca pierd tot si-si dau seama ca nu-si pot permite.Si bineinteles ca afla asta numai in momentul in care se ntimpla pentru ca niciodata nu si au pus intrebarea inainte sau daca au facut o … si au dat raspunsul gresit.Cand ajung la limita aflam si adevarul de la ele.

De cele mai multe ori nu-l recunosc nici fata de ele, ca sa-si poata justifica discursul traditional.

Si astfel, supravietuiesc proiectii penibile in ce le priveste.

Le-am inteles  pentru ca le-am placut, respectat si iubit … constient, asumat si declarat …   de cand ma stiu. Am intuit devreme ca in intelegerea naturii lor se afla secretul identitatii proprii … si au fost o motivatie puternica sa ma cunosc si sa aflu cine sunt.

Am inteles perfect mediul lor interior esential pentru ca mi-am ales bine,  o buna parte din partenere si pentru ca am fost in mod natural, atat de familiar cu universul lor real, incat orice rezerva a fost depasita si orice teama de a fi judecata a fost inlocuita de placerea de a ne cunoaste cu adevarat.

Am avut si cateva esecuri crunte … care m-au scos din autosuficienta in care m-am instalat la un moment dat … si care m-au obligat sa trec pe alt nivel de implicare si sa-mi transez odata pentru totdeauna slabiciunile de la acest capitol.

Va confirm din pozitia unuia care a invatat cu greu, pe pielea lui, acceptarea naturii feminine … ca este un lucru criminal de greu in fazele de inceput. Este cu atat mai greu, cu cat femeile simt  slabiciunea si te calca mai abitir in picioare cand te simt in dificultate. Iti urmaresc atent si cel mai mic semn de slabiciune si imediat ce au detectat ceva se simt puternice si se folosesc de pozitia lor.

Este alegerea lor sa faca ce vor, dar eu le recomand sa sprijine barbatii in evolutia lor, cu admiratie si iubire, mai ales cand le este greu si incearca nesiguranta cautarilor din prima parte a vietii.

Adevarul este distrugator pentru cei nepregatiti, bine imbibati, murati cu iluzii. Existenta insa ii protejeaza de acest adevar pana cand inteleg sa-l caute cu recunostinta si curaj.

Avertizez ca … convingerile mele pe acest subiect sunt absolute … si oricat de dureros este momentul in care dai ochii cu adevarul – in ceea ce numim noi dragoste – alta cale decat cea care urmeaza, …. de a crea relatii care sa fie un mediu de evolutie … … NU EXISTA.

Imi pare rau pentru disconfortul pe care-l provoc tinerilor visatori care asteapta virgini (sau semi) sa intalneasca partenerul fara experienta (la fel de semivirgin) dar pregatit pentru o relatie pasionala, profunda si nesfarsita. Nu se va intimpla vreodata.

Fara intelegerea oferita de experienta, a situatiilor delicate ce apar constant in relatiile de cuplu, nu poti crea ceva profund si durabil.

Caile si intentiile vietii nu se intersecteaza deloc cu cele ale egoului, fricii, neincrederii sau proiectiilor noastre naive despre ea.

Cale de mijloc nu exista. Nu-ti poti proteja iluziile despre viata si ego si sa ai relatii reale, satisfacatoare. Daca nu poti avea incredere in viata (=existenta=dumnezeu=iubire) acceptand-o, trecand peste limitele egoului tau si a conditionarilor si implicit sa-i dai ocazia sa-ti dovedeasca generozitatea, va trebui sa te chinui enorm pentru o mica fractiune din ceea ce ai fi primit de la ea.

Asta inseamna ca trebuie sa fim constienti si sa acceptam ca ‘’iubitele noastre‘’ au fost, sunt si vor fi atrase de alti barbati, vor dori sa-i cunoasca, indiferent de calitatea relatiei pe care o au, de angajamentele inutile si gratuite pe care si le-au luat.

Si nu putem face asta … in primul rand  pentru ca ne lipseste increderea ca existenta aranjeaza in asa fel totul, incat sa fim cu totii castigati. Nimeni nu pierde mergand pe mana existentei … respectand-o si acceptindu-i deciziile. Numai cand incepi sa crezi asta cu adevarat gasesti resurse sa mergi mai departe.

Trebuie sa intelegem ca partenerii care intra in viata oricui, intra din necesitate cu un scop foarte important.

Nimic nu este la intamplare. Fara exceptie partenerul ‘’inselat’’ are mult de castigat, daca trece de suferinta necrutatoare a orgoliului ranit. Poate fi castigat in multe feluri. Va las pe voi sa va imaginati cum.

Mai trebuie inteles ca aceasta atractie poate capata multe forme. De la simpla placere de a cunoaste pe cineva, a vorbi si petrece putin timp cu el … pana la experiente erotice care nu ti le poti scoate din cap.

Trebuie bine inteles ca suntem forme de manifestare ale existentei si implicit pana nu vom intelege pe cine si ce interese manifestam in acest plan (evident interesele unui Dumnezeu de a carui parteneriat ar trebui sa fim incantati), orice promisiuni facem pe baza iluzilor noastre despre viata si despre noi sunt nerelevante.

Trebuie sa mai stim ca NIMENI nu poate fi proprietatea nimanui. Indiferent de indiferent.

Orice tentativa de a bloca aceste atractii si experiente absolut obligatorii evolutiei …  genereaza caderi in extreme cand nu te astepti … sau duc la desensibilizarea interioara (pierderea feminitatii si implicit a farmecului).

A introduce moralitatea in ecuatie este secretul dezastrului prin aceea ca, tensiunea provocata de conflictul interior pe care-l creezi intre energia atractiei si reactia mintii de a incerca sa nege sau s-o elimine, da intr-un dezechilibru din care numai probleme pot aparea.

Din punctul meu de vedere fidelitatea bazata pe moralitate … este o gluma penibila si proasta.

Sunt convins ca  poate aparea la partenerii experimentati, evoluati si constienti … dar  acestora le este absolut inutila.

Mai mult, cand intelegi ce impact spiritual poate avea in viata cuiva un astfel de om, te vei bucura ca partenerul tau atinge si viata altora.

Inteleg foarte bine placerea femeilor imature si nesigure de a se simti posedate, dominate … in mana unui partener gelos si posesiv … si ca acceptarea libertatii pare ca ia din farmecul jocului seductiei si al atractiei, dar le garantez ca placerea jocului naiv al instinctelor elementare se transforma rapid in tragedie.

Teama de cadere in excese sexuale, ca urmare a eliberarii partenerului de sentimentele de vinovatie este nejustificata pentru ca aceste relatii libere declarat sunt atat de satisfactoare incat sentimentul de sens cu care te incarca iti ofera acel echilibru din care nu pot iesi decat comportamente de acelasi fel.

Dincolo de asta, sexualitatea de care se tem toti moralistii frustrati si inhibati, devine in relatiile fara conditionari, o componenta a unei experiente mult mai complexe,

in care partenerii ofera tot ce sunt in stare pentru a amplifica puterea celuilalt.

 

In definitiv totul se rezuma la alegerea intima intre a te folosi de partener pentru a obtine ce ai nevoie sau de a-l ajuta sa se dezvolte personal si spiritual fara nici o asteptare sau pretentie.

 

Am auzit de o gramada de ori, de la cei carora le spuneam asta, ca “… ajutandu-ti partenerul sa evolueze, iti creezi conditiile de a fi parasit pentru cineva mai bun”. Si completez eu, continuarea logica  a rationamentului lor, zicand: ‘’Asa ca mai bine il distrugi tinandu-l in tensiune, vinovatii si neincredere  …si  stai o viata cu un om distrus care te plictiseste, dar macar stii ca nimeni nu-l mai vrea”.

Incredibil!!! Asta suntem noi. Maestrii autolimitarii ai univesului. Suna bine dar este trist.

Oamenii puternici si bogati spiritual ofera mult pentru ca au de unde. In plus sunt relaxati, amuzanti si determinati cand se implica in ceva.

Ca urmare avem tot interesul ca partenerii si implicit prietenii nostri sa devina astfel de oameni.

Moralistii nostri ingrijorati de desfraul din aceasta lume, sunt atat de siguri ca libertatea pe care am oferi-o ar degenera in orgii sexuale generalizate, pentru ca vad in ei excesele de care-s tentati si presupun ca toti ceilalti sunt la fel de chinuiti de reprimarile interioare.

Oamenii eliberati de vinovatii …. care-si cauta satisfactia in relatii relaxat si atent …. nu fac decat sa spiritualizeze sexualitatea prin plusul de constienta pe care il aduc.

In climatul relational obisnuit, scopul este sa ne dominam partenerii tinandu-i in presiuni si vinovatii care-i fac slabi si incapabili sa-si mai vada si intelege interesul si drepturile spirituale.

Supraveghem neobosit fiecare miscare a “iubitului’’, ca nu cumva sa miste ceva in front. O facem atat de sarguincios pentru ca intelegem reprimarile la care l-am obligat prin angajamente si presiuni …

Pentru ca ne vedem tentatiile si presiunile noastre si cat este de greu, stim ca ele sunt si in partenerele noastre.

Toata aceasta energie, cu care nu stim ce sa facem, formeaza substanta unei identitati care trebuie tinuta departe de cel cu care suntem in relatie.

Bineinteles ca aceasta identitate secreta creste in consistenta cu fiecare traire interioara ce nu poate fi impartasita si astfel, coabitam elegant fara sa ne mai atingem interior … pentru ca fiecare este cu gandul la tentatile sale si implicit relatiile se consuma … intr-un mediu in care interioarele noastre se intilnesc foarte rar sau deloc.

Si asta ne face sa simtim un gol sacaitor pe care nu-l poti umple cu toate fidelitatile din lume la un loc.

Este golul ce trebuie umplut prin conexiunea la viata reala a partenerului, la ceea ce este in realitate.

Si astfel, femeile noastre viseaza non-stop la tot ce si-au interzis, asa incat trebuie sa-si construiasca o identitate artificiala in relatia cu partenerul, relatie care evident ca devine la fel de artificiala.

Aici intra tot pachetul de dragalasenii, dulcegarii si conversatii standard care nu sunt decat o glazura fragila peste tot universul interior ascuns.

Si in plus o grija obositoare sa nu-i scape cumva vreun gest care sa-i tradeze adevarata realitate interioara.

Inconstient, iti vei dispretui si uri partenerul pentru ca te obliga la asa ceva desi il vei inconjura de zambete si gesturi superficiale, de afectiune cica, pentru ca nu trebuie sa uiti ca esti in relatie ca sa te folosesti de fraier.

Pe de alta parte, imediat ce ne prindem partenerul implicat in alte relatii suntem profund indignati si reprosam celuilalt renuntarile noastre. Si din nou, incredibil, numim asta moraliatate, iubire etc.

Altfel spus:

Bai frate … eu ma abtin cu greu sa nu fut tot ce prind, stau ca prostul si visez, iar tu faci ce vrei?

Lasa ca-ti arat eu. RAZBUNAREEEEEEE!!!!!!!!!!!!! Ma fut cu toti.

Daca nu va este cunoscut rationamentul acesta … credeti-ma ca sunteti printre cei putini.

Si chiar cei mai inteligenti dintre noi nu au nici o problema sa valideze acest mod de a pune problema indiferent de care parte a baricadei ne aflam.

Este dificil a accepta ca firesc si normal interesul partenerului pentru altii cand simtim ca nu ne leaga nimic profund … doar interese. In lipsa unei conexiuni reale, orice barbat devine o amenintare pentru partenera ta.

Cand aceasta conexiune exista, ea nu poate fi afectata de nici o alta relatie.

Nuantele personale, unice fiecaruia dintre noi, vor atrage indiferent de satisfactiile pe care le incerci in alte relatii.

In acelasi timp, nu are ce sa o deterioreze … pentru ca asteptarile, pretentiile, promisiunile nu pot exista. Ai libertatea sa pleci, sa ma ignori cand vrei. Nu trebuie sa mi dai vreo explicatie.

Cine ar vrea sa renunte la o confortul unei relatii in care te simti liber, traiesti o legatura intima in care te exprimi usor, fara grija deja automata a autocenzurii?

Daca crezi ca vei putea uita sau renunta usor la un astfel de partener… esti naiv.

Momentele incarcate de sens traite langa iubitul tau sunt singura certitudine a durabilitatii unei relatii.

Asa ca daca vreti sa va asigurati prezenta pe termen lung a unui partener in viata voastra, aveti grija sa creati numai momente placute, oricat de rare sunt ocaziile pe care le aveti la dispozitie, sa scoateti presiunile puse, pretentiile, nevoia de justificari din experienta in cuplu.

In aceste relatii insa, oameni incep sa ofere foarte mult, cu placere si recunostinta.


De ce credeti ca sansele ca orice spun eu aici sa ramina numai o lectura placuta?


Pentru ca daca vrem sa experimentam relatii cu sens, care cresc permanent in calitate, trebuie sa facem lucruri dificile, sa-l aducem pe celalalt in intimitatea trairilor proprii si in special a celor pe care am crede ca trebuie sa le ascundem cel mai bine.

Si in acelasi timp trebuie sa transmitem toate semnalele de recunostinta cand vreunul incearca pasul dificil al sinceritatii.

Oricat de grea este situatia intr-o relatie, daca inca se spun lucruri dificile fara reprosuri, inseamna ca inca insemni ceva pentru celalalt.


Astfel de momente sunt oportunitati extraordinare pe care le rateaza cu eleganta marea majoritate cand se intalnesc cu ele.

Exista un moment criminal in relatie, cand intalnesti pe cel care pare ca este omul pe care-l astepti, dar din teama de a-l pierde, negi partea din tine care crezi ca nu ar putea-o accepta.

Iar pe masura ce insisti in atitudinea asta, partea negata se amplifica permanent pana ramane numai ea, ca lectie ca nu aceasta este atitudinea corecta fata de propria fiinta.

In mod evident, orice relatie “extra” este privita cu spaima pentru ca toti simtim ca orice din exterior este mai bun decat plictiseala si nervii in care ne consumam propria relatie. In plus, seducatoarea perioada de ‘’dragoste’’ (a se citi inconstienta) de la inceputul relatiilor …  face orice relatie “extra” deosebit de amenintatoare pentru legatura fragila in care suntem.

Dar spre disperarea celor care sunt incantati de senzatiile deosebite, caracteristice momentelor de la inceputul relatiilor, cand intalnesti persoana care pare sufletul pereche , trebuie sa stii ca perceptia realitatii este blocata de un cumul de factori, in care … secretiile creierului cu ai sai hormoni ai fericirii, proiectia tuturor asteptarilor tale pe proaspatul iubit si credintei absurde ca fericirea depinde de vreun suflet pereche care te va salva de nefericirea ta si-ti va rezolva toate problemele … fac comportamentele partenerilor din aceasta perioada nerelevante pentru adevarata lor personalitate si ca urmare, toate datele pe baza carora iei decizia ca esti indragostit/a…si stabilesti ca ti-ai gasit partenerul visurilor sunt bineinteles false.

In plus, tot ce simti si atribui farmecului partenerului tau este in mare parte meritul serotoninei secretate ca urmare a iluziei sufletului pereche in care, cu disperare, vrei sa crezi.
In aceasta perioada apar cuvintele mari, declaratiile si promisiunile puerile, tot pachetul destinat … consolidarii iluziei si securizarii relatiei.

NU ma intelegeti gresit. Ador aceste secretii … si m-as seda non stop cu ele daca ar depinde de mine … important este insa sa intelegi ce traiesti, sa nu confunzi starea cu partenerul si sa-ti pastrezi privirea limpede chiar in timp ce te bucuri de toata experinta.

Perioada aceasta este efectiv o bomba cu ceas pentru cei ‘’adormiti’’. Si incredibil este ca, desi esecul acestei abordari a relatiilor este generalizat, putini fac legatura si observa nonsensul … entuziasmului exuberant de la inceputul relatiilor si … a sadicelor deziluzii … in care se sting de cele mai multe ori relatiile astea de dragoste atat de promitatoare.

In aceasta perioada de seductie si indragostire, cand suntem anesteziati general, facem o seama de gesturi inconstiente care creaza fundamentul deziluziilor viitoare.

Dependenta de secretiile dragostei, ne duce la toate gesturile prin care vrem sa ne securizam starea de ‘’iubire’’ (anestezie) si implicit intram intr-un joc al promisiunilor si angajamentelor (care culmineaza cu casatoria), prin care de fapt speram sa arestam o fiinta in obligatia de a ne iubi impotriva vointei, simtirii si intereselor ei evolutive, presupunand ca astfel ne vom asigura permanent starea de bine pe care am incercat-o in momentele de inceput.

Cum altfel am putea cere garantii sau promisiuni de exclusivitate si iubire?

Ce alt rost ar putea avea decat acela ca atunci cand nu mai simti iubire, sa-l poti obliga pe celalalt sa te iubeasca in baza obligatiilor asumate?

Cum putem sa asimilam acest rationament cu iubirea dar mai ales cum putem valida generatii la rand acest mod de a pune problema?

A crede ca asa ceva este posibil, sa iubesti sub constrangerea angajamentelor luate la un moment dat, dovedeste o crunta neintelegere a fiintei umane si un egoism mizerabil, care nu are de a face absolut deloc cu iubirea.

Acesta este adevarul si il putem recunoaste cu totii cu o minima ratiune.

Este incredibil ce imensa inconstienta trebuie sa ne caracterizeze daca pot prolifera in spatiul nostru mental si pot fi validate afirmatii de genul … ’’ daca nu-i gelos inseamna ca nu ma iubeste” … cand oricine, oricand, la o minima privira interioara, poate vedea nesiguranta si frica in spatele geloziei pe de o parte … iar pe de alta parte, …  iubirea o poti simti in fiecare respiratie a partenerei, daca ea exista.

O vezi clar in modul in care te priveste, iti vorbeste sau te tine in brate. O vezi in mii de gesturi marunte care nici macar nu pot fi mimate.

Daca ai nevoie de manifestarea geloziei ca sa recunosti o iubire atunci ai o problema grava.

Cand insa te intereseaza femeia ca decor, care-ti ridica sau scade cota sau sa ai asigurata o pizxa la dispozitie, in mod evident nu va conta si nu vei vedea nimic din sensibilitatea gesturilor ei.

De asemenea, daca ti-ai tras un barbat ce-ti da o siguranta oarecare pana esti pe picioarele tale si un sex … acceptabil … ce te mai intereseaza cine-i omul din spatele barbatului tau?

Cine are chef si timp de complicatii de astea, sa intelegi si sa-ti cunosti partenerul cu adevarat?

Aceasta prostie umana poate prolifera chiar in medii inteligente pentru ca am dezvoltat o competenta serioasa de a trai ignorand aberatiile universului nostru interior.

Astfel ne-am departat atat de mult de contactul cu propriul sine, incat am pierdut capacitatea de a mai percepe starile celor langa care traim.

Asa incat nu mai putem stii nimic despre noi … fara dovezi palpabile.

Si accentul cade numai pe dovezi palpabile si implicit auzim: ‘’Doar nu ti-am dat nici un motiv’’, ‘’Am fost foarte atenta sa nu-mi scape nimic din dezinteresul meu fata de tine’’, ‘’Am mimat perfect ca te iubesc’’, ‘’Ce pula mai vrei?’’ ,‘’Doar nu vrei acum sa te iubesc cu adevarat si sa ma intereseze sa te cunosc?’’, ‘’Crezi ca te am luat sa-mi bat capul cu tine?’’,’’ Cum poti fi asa naiv?’’,’’ Pe ce lume te crezi?’’, ‘’Maturizeaza-te!!!!!!’’ Acesta este discursul real interior.

Il evitam la nivelul acesta de detaliu la care l-am dezvoltat eu pentru ca avem inca interese pe care nu le putem risca. Cand aceste interese dispar si relatiile se destrama … efortul meu de imaginatie va fi complexat de ceea ce scot cei implicati.

Si practic pentru ca nu mai putem oferi traire adevarata, am ajuns sa fabricam dovezi de iubireeeeeee.. Cadouri, exprimari pretentioase sau siropoase etc.

Cand vin pe fondul unor sentimente reale sunt digerabile, chiar dragute.

Problema lor este insa mare cand vor sa compenseze ceva sau urmaresc sa obtina ceva cu ele.

In acest caz obtii cu ele in cel mai bun caz o emotie … care ar fi bine sa o interpretezi ca exact ceeace este adica … o simpla emotie. Nimic mai mult.

Dar cand simti dragostea si dorinta din imbratisarea unei femei … te pisi pe toate dovezile.

Iar cand creezi cadrul in care o femeie sa simta siguranta si placerea de a fi ea insasi … primesti o dedicatie si o determinare care te topeste … oricat de insensibil ai incerca sa fi.

Nimeni nu pare sa stie ca singura securizare posibila sunt momentele incarcate de sens, incercate prin conectarea la intimitatea partenerului si la starea lui.

NU am deloc pretentia ca a iesi din tiparele sociale si din conditionarile egoului este un demers lejer in baza rationamentului de mai sus.

Este incredibil de greu si dureros … dar cand stii ca alta cale nu exista si mai ales cand intelegi ca numai asa poti incepe sa ai o viata reala … te vei agata de orice te poate ajuta sa iesi.

Eu am inceput de exemplu imaginindu-mi iubitele satisfacute si fericite in bratele altor barbati. Si am facut-o pana cand am putut sa ma bucur pentru ele.

Pot fi facute multe … dar asta va fi subiectul altui articol daca exista cineva interesat.

Daca esti determinat sa-ti depasesti limitele existenta te va ajuta si in plus, traim timpuri in care suntem privilegiati de posibilitatea unor conexiuni usoare intre oameni si implicit ne descoperim mult mai usor suport in orice demers ne-am propune.

Ne sunt accesibili oameni luminati si disponibili, ce traiesc tot ce noi cautam. Acestia cunosc dificultatile si nefericirea in care ne aflam si de cele mai multe ori, fac tot ce depind de ei sa ajute la … trezirea noastra.

Revenind ….

Pentru a abtine  promisiunile si siguranta pe care o asteptam, punem in scena abilitati admirabile de a ne ascunde adevarata fata afisand numai ce consideram ca partenerul ar vrea sa vada si sa auda de la noi. Aceasta perioada este caracterizata de o implicare totala … orice altceva cade in derizoriu … pana cand obtinem garantiile pe care ni le dorim.

Dar mare atentie, ca exact in momentul in care obtinem promisiunile si suntem siguri de partener se petrece cel mai pervers switch in relatiile de cuplu.

Este vorba de atasamentul de partener, care este cea mai inalta forma de lipsa de respect pentru iubitii/iubitele’’ noastre, …  pentru ca odata instalat in relatie, ca urmare a garantiilor primite, consideram partenerul proprietatea noastra … si implicit tot ce ne ofera nu mai are nici o valoare pentru ca este un bun castigat.

In schimb reprosurile pentru tot ce credem ca nu primim … devin incet, dar sigur … laitmotivul.

Totul este firesc pentru ca odata obisnuiti cu gandul ca partenerul este proprietatea noastra … asta presupune automat ca … nu mai este necesar vreun efort de pastrare a lui, in schimb l-am incarcat cu responsabilitatea de a ne face fericiti ca pe orice alt lucru pe care-l posedam.

Practic daca pana in momentul in care ne-am “securizat” relatia cu promisiuni de felul ‘’numai pe tine te voi iubi’’ accentul cadea pe a oferi pentru a atrage … imediat ce am bifat ca proprietate iubitul, accentul cade pe … ce primesc si implicit … in loc sa te bucuri de ce primesti esti furios pentru ce nu primesti.

Toate starile specifice acestui mediu de relationare … ne distrug masculinitatea/feminitatea … si automat, nemaifiind atractivi, scadem calitatea experientei din relatie.

Din punctul meu de vedere, … efortul de a rezista si distruge din fasa orice forma de atasament este expresia suprema de respect pentru fiinta cu care doresti o relatie. Numai asa vei putea vedea si aprecia orice are ea de oferit … pentru ca vei trai permanent realitatea ca nu exista nici o obligatie in acest sens.

Orice vine va fi o surpriza placuta si un dar pentru ca nu te astepti la nimic.

Pentru cei care vad in aceasta abordare a relatiilor o interventie artificiala, care afecteaza farmecul jocului dragostei, ii asigur ca … starea de constienta prin care te deconditionezi si pe care o presupune atitudinea ce o recomand … da relatiilor farmecul ancorarii in realitate, a conectarii la viata si existenta  … unde apar sentimente reale intre oameni reali … care invariabil cresc permanent in intensitate si complexitate.

TOT ce se-ntampla in astfel de relatii este revelator si spiritual.

Imediat ce-ti pierzi atentia si cedezi tentatiei atasamentelor, pretentiilor si asteptarilor … ai declasnsat un proces pervers, in care oricat te-ai stradui sa ascunzi rahatul sub pres acesta iti va invada relatia cu consecintele de rigoare.

Este unanim acceptat ca iluzia iubirii romantice poate fi sustinuta maximum 3 ani de catre secretiile creierului, menite sa-ti inchida ochii constientei si sa-ti dea resurse sa te prefaci a fi ceva ce nu esti.

Odata intelese aceste lucruri simple, in mediul interior eliberat de iluzii apare natural si firesc iubirea constienta, pe care eu o asimilez cu… sentimentul de apropiere (cand te simti acceptat si confortabil fara sa va spuneti nimic), sinceritatea maxima (aia in care-ti spune proaspata indragostita ca desi se topeste dupa tine inca il mai viseaza pe fostul, ca aseara s-a masturbat ca n-a mai avut rabdare pana a doua zi cand urma sa te-ntilnesti cu ea, ca-i bisexuala si o doreste pe vecina de deasupra sau ca fantazeaza ca este fututa in draci de prietenul tau cel mai bun, bineinteles), incredere (prin aceea ca esti sigur ca relatia inseamana ceva prin ceea ce suntem, nu prin ceea ce ne oferim si face marja de profit acceptabila pentru fiecare), acordare de libertate absoluta.

Garantez ca o astfel de iubire …
dureaza 100 de vieti si nu maximum 3 ani.

De aceea este foarte important ca in faza secretiilor sa faci tot posibilul sa-ti trezesti partenerul din visul romantismului, cu tot ce-i mai rau in tine.

Sa descurajezi orice fel de asteptari nerealiste pe care le-ar putea avea de la tine, tocmai pentru a o obliga sa traiasca in prezent fara proiectii, sa te vada exact asa cum esti, sa-si permita sa fie ea insasi si sa construiesti o relatie bazata pe realitatea a ceea ce suntem exact fiecare … ce putem oferi cu adevarat cu placere … in care  pastram contactul cu trairile celuilalt chiar daca asta ar putea deranja in prima faza.

Este de preferat … disconfortul de moment al sinceritatii care pastreaza legatura, decat iadul instrainarii in care ai intrat pe nesimtite.

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.ro de dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

CRISTI

Dă o sansă reală relatiilor – Partea 1

/19 Comments/in /by

Este probabil ca in marea lor majoritate aspectele atinse in continuare sa se intersecteze cu banalul dar imi asum riscul, in ideea ca modul meu de a pune problema ar putea trezi viziuni acolo unde alte abordari au esuat.

In relationare ca domeniu prioritar de interes … mi s-a cristalizat certitudinea ca … toate problemele omenirii au la baza proasta relationare …  determinata de:

  • spaima teribila si neconstientizata de ceea ce ne diferentiaza sau credem ca ne diferentiaza ce ne face sa ne simtim amenintati si nesiguri
  • implicarea noastra in relatii pentru castigurile care le presupune
  • grija patologica pentru imaginea pe care ne-o dorim, pentru MASCA pe care am ales-o sa ne reprezinte in lipsa sentimentului de sens interior de apartenenta la existenta.

Toate astea ne incarca cu o precautie paralizanta in exprimare si o atentie neobosita  in cenzurarea adevaratelor noastre  sentimente …  sub nobilul pretext al evitarii tensiunilor si pastrarii unei armonii superficiale in care  nimeni nu crede cu adevarat.

Evident ca reprimarea nu a fost si  nu va fi niciodata o solutie la probleme, ci numai un mod de amplificare a lor … fapt ce ne aduce mai devreme sau mai tarziu in situatia ca … tot ce trebuia sa fie un gest firesc de exprimare la un moment dat cand se cerea exprimat … sa devina un gest distrugator incarcat de ura mai tarziu.

Noi pur si simplu am ajuns sa nu mai putem asculta calmi si relaxati opinii sau convingeri opuse celor care le impartasim. Ne simtim visceral agresati de simple cuvinte, deoarece ne-am construit identitatea din cuvinte.

Practic noi nu mai avem notiunea de a intra in relatii pentru a oferi ceva … de dragul celeilalte persoane … intram in relatii pentru un schimb din care trebuie sa iesim mai castigati decat celalalt … pt a scapa de  insuportabila eticheta de fraier cu care ne definim imediat ce am iesit cu egoul sifonat  dintr o relatie.

Dovedim astfel ca habar nu avem cine suntem si de ce traim dincolo de ceea ce credem ca pierdem sau castigam si dincolo de ceea ce ne spune mintea noastra despre noi insine.

Aceste interese relationale  … oricat de nobile sau echitabile  ar fi sau ar putea parea … se lovesc de o problema imposibil de evitat sau ignorat…

…si anume:

* Ca actionand in acest fel … ajungem inevitabil sa acceptam si sa simtim … ca …dincolo de interesul care-l putem reprezenta pentru cel cu care relationam … nu insemnam absolut nimic pentru ceilalti …sau insemnam ceva numai in masura in care oferim ce se astepta de la noi.

Si noi am ajuns sa credem profund o astfel de aberatie: cand nu mai suntem profitabili devenim dispensabili. (In fapt viata va dovedi fara exceptie ca nu ne putem lipsi de nimeni fara sa platim un pret crunt.)

Vedem asta peste tot in jurul nostru cand … relatiile se incheie … si fiecare-si da arama pe fata. Vedem in general 2 straini in cel mai bun caz, dusmani fara mila de obicei , care si scot la suprafata imediat ce nu mai exita  vreo posibilitate de a profita de celalat … adevarata identitate si sentimentele reale.

Este evidenta incarcatura negativa enorma … acumulata in lunga perioada in care au fost reprimate … mascate, neexprimate.

Si astfel suspiciunea si precautia dospeste sub aparenta armonie din majoritatea relatiilor acolo unde ea nu este deja declarata, caz evident mai fericit si mai sanatos.

Noi suntem fundamental setati din copilarie de parinti inconstienti … ca pana nu ne dovedim utilitatea … trebuie sa tacem din gura si sa acceptam toate prostiile lor sau ale celor care, vezi doamne, au facut ceva. Asta ne inchide gura unora, ne inadapteaza social pe altii,  dar majoritatii ne dezvolta abilitatea de a profita de parinti, frati, parteneri, prieteni, apropiati, sefi, colegi etc.

Culmea inconstientei este ca desi stim la modul evident ca asa suntem si noi … ne miram si ne simtim nedreptatiti cand suntem tratati exact la fel cum tratam si noi pe ceilalti.

Si asta devine singura noastra experienta si realitate in relatii… neincrederea, profitul pe de-o parte si ipocrizia fata de noi insine pe de alta.

Din acest moment trebuie sa ne cenzuram orice exprimare in functie de cum ar putea fi interpretat si implicit cum ne poate afecta interesele relationale.

Nu mai conteaza ce simtim cu adevarat .. conteaza numai cum pare ceea ce facem sau exprimam. Am decuplat astfel exprimarea si credintele noastre de la ceea ce simte fiinta noastra interioara, sufletul

Ne scapa insa faptul ca odata rupti de sufletul nostru  … am denaturant si distorsionat perceptia corecta a vietii  si implicit toate deciziile sunt fundamentate pe baze gresite.

Este imposibila o decizie inteleapta si castigatoare pe termen lung din perspectivele ce le poate accesa o fiinta scindata interior sau rupta de sensibilitatea sau perceptiile sufletului.

Practic pt ca nu ne putem accepta diferentele am ajuns:

  • sa nu mai avem ocazia sa vedem ca aceste diferente ne sunt extreme de utile
  • sa ne folosim cat se poate de perfid unii de altii
  • si sa ne tratam cu o neincredere patologica … cu care ne mindrim … ca fiind un atribut de maturitate, putere, abilitate. Am vazut o gramada de oameni care declara cu o mindrie evidenta si afisata  …ca ei nu au incredere in nimeni.

Am uitat ca  putem avea incredere, zambi, asculta si simti bine alaturi ce cei care simt altfel sau au convingeri opuse alor noastre.

In definitiv viata care curge in noi este esenta si legatura noastra.

Orice altceva este nerelevant.

Pentru ca ne-am prostituat sufletul … astupindu-i gura de dragul unor interese/castiguri  iluzorii, care nu se concretizeaza niciodata pe termen lung … ne trezim brusc in chinurile unui mediu interior incapabil sa mai simta increderea si sensul existential absolut necesar sanatatii pshihice.

Ne simtim atacati de orice parere contrara exprimata , de siguranta altora … fara sa luam in calcul ca esenta noastra sta in … magia inepuizabila a procesului interior de a fi … nu de ceeace exprimam si cum o facem la un moment dat.

Relatiile au devenit dificile si pentru ca le-am incarcat de angajamente , promisiuni smulse sau  obtinute usor, asteptari spuse ori ba, subiecte tabu …. concretizate toate  intr-o presiune … care incet dar sigur erodeaza bucuria de a fi cu cineva  si care oricat le am imbraca cu justificari care suna bine … ascund numai confuzia in care train, slabiciunile, neincrederea in noi si in toti cei cu care relationam .

Evidenta neincredere in noi, sentimentul de inferioritate, declanseaza imediat ca forma de supracompensare nevoia de a ne simti si mai ales parea superiori in speranta ca nu va vedea nimeni nesiguranta si slabiciunile noastre.

Insa ceea ce se vrea a fi ambalajul care ascunde, devine ceea ce le evidentiaza.

Orice metoda mai la indemina putem gasi in inconstienta noastra  decat a ne identifica cu niste valori care ne ofera un superficial sentiment de maretie …. si a judeca pe toti ceilalti de pe soclul extrem de fragil pe care ne am instalat.

Miscarea aceasta inconstienta  ne duce imediat in cea mai distructiva situatie interioara posibila.

Pentru ca pretentiile de superioritate in baza carora judecam pe toti … ne pun in situatia in care … singura solutie ramine ipocrizia interioara si fragmentarea propriei fiinte … pentru ca absolut tot ce judecam la ceilalti gasim amplificat pina la cote monstuoase in noi.

Si cu cat vedem mai clar in noi tot ce condamnam in gura mare la ceilati suntem nevoiti sa ne mintim  tot mai consitent sau sa cadem in vinovatii care ne distrug

Si astfel punem o sclipitoare eticheta pe care scrie frumos IUBIRE sau MORALITATE … pe un pachet care contine pretentii de atentie sau fidelitate , gelozie , asteptari, teama de singuratate, frica de invalidare, confuzie, naivitate etc si care distruge sigur si rapid orice relatie.

Solutia este la indemina si presupune in primul rand un pas deosebit de dificil, si anume sa acceptam ca majoritatea valorilor nostre sunt doar un ambalaj atractiv pentru tot rahatul nostru interior, frici, nesiguranta, instalate adanc in ADN-ul nostru psihic.

Odata facut gestul de mai sus in baza unei intuitii sau viziuni, deschise de anumite situati din viata, de sinceritatea dezarmanta a vreunui cunoscut sau pur si simplu de lectura articolului meu, mergand pe firul atitudinilor si comportamentelor noastre ajungem in situatia in care trebuie sa stam si sa ne infruntam frica de a fi parasiti/ de a pierde /de a ne face de rusine / de ras.

Intilnirea cu realitatea noastra interioara este crunta … pentru ca se releva constiintei noastre tot ce am vrea sa ascundem cu orice pret, iar mecanismele fricii sunt atat de functionale incat primul impuls inconstient este acela ca … ar fi bine sa ne intoacem de unde am pornit.

Solutia este sa intuiesti ca dificultatea aceasta ascunde libertatea noastra si intrarea in alta dimensiune a existentei iar intorcerea este doar o solutie temporara pina cand existenta ne va aduce in acelasi punct dar cu o presiune semnificativ mai consistenta.

Acesta intelegere va intari aspiratia noastra … va deschide noi perceptii din care vor aparea solutii pentru debarasarea de atasamente.

Suntem in punctul in care ne antrenam fiinta sa renunte la atasamente si implicit la pretentiile si fricile din spatele lor.

Evident acest demers de interior este puternic si evident sustinut de existenta care ofera inspiratia, situatiile si puterea necesara evolutiei.

Odata rupte atasamentele, optiunile si perspectivele se largesc enorm.

Procesul nu este de moment este mai degraba un gest permanent de atentie pentru a evita instalarea lor.

Dar pe masura ce fiinta se elibereaza de atasamente, debarasata fiind de un balastru imens acceseaza tot mai usor noi dimensiuni spirituale … care integreaza si sacralizeaza toate aspectele vietii.

De aici miresmele libertatii devin atat de atragatoare incat cale de intoarcere nu mai este.

De asemenea puterea devine semnificativa dar paradoxul este ca nu-ti mai este necesara deoarece perfectiunea intregii existente face inutila utilizarea ei.

Vezi partea a doua a articolului   >>AICI<<

CRISTI

Gaseste-ti senzatiile din spatele emotiilor !

/16 Comments/in /by

Stiu  clar ca va fi cu adevarat dificil  sa va conving, cat de superficial ne reprezinta emotiile noastre in relatia cu noi insine si cu ceilalti.

Dar pentru ca  le am inteles natura,  neesentiala pe cat de intensa, multe dintre probleme au disparut .

Pentru ca stiu cat de important este sa ajungem sa intelegem lucrurile ca ceea ce sunt nu ca ceea ce ne place sa credem ca sunt, voi incerca cateva observatii care mi-au luat mult timp … dar care le-am transat definitiv si irevocabil  – si care simplifica relationarea facand-o evident mai placuta.

Practic ma astept sa va puna pe o pista corecta catre relatii mai implinite si relaxate. Sper cel putin sa va indrept atentia catre acest fenomen al emotiilor iar in timp sa va descoperiti pe voi insiva si pe cei apropiati, ca ceeace sunt dincolo de descarcarile emotionale nu rareori contradictorii.

Pericolulde a considera ca relevanta pentru o relatie, incarcatura emotionala…este ENORM.

A intelege acest lucru …  ne poate proteja de evaluari si concluzii gresite.

Practic supraestimarea importantei trairilor emotionale sunt principalul pericol.

Atat femeile cat si barbatii pot exprima emotii absolut veritabile … care pot fi foarte usor interpretate ca iubire, devotiune, deschidere sau dimpotriva ura, dispret etc … dar care sa fie numai niste fenomene nerelevante ce au loc intr-un mediu inconstient.

Emotiile spun ceva numai despre EGO-ul nostru si absolut nimic despre SINELE nostru.

Mai mult decat atat, emotiile ne risipesc resursele. Orice descarcare emotionala ne lasa vlaguiti, iar daca puteti fi atenti, veti constata o tristete surda, dar insuficient de intensa pt a fi constientizata usor.

Este tristetea sinelui pt ca te ai lasat antrenat in aceasta ardere, in loc sa privesti cat mai detasat impulsul si evolutia . Emotiile consuma resurse utile constientizarii.

Daca iti gasesti detasarea necesara observarii emotiei o vei descoperi ca foarte departe de realitatea sinelui tau.

Emotiile sunt o cadere intr-o inconstienta mai profunda. Sunt asemeni unui drog in care cautam uitarea de sine (inconstienta) . Ati fi suprinsi sa vedeti cata rautate poate fi in oamenii care pling aparent plini de compasiune in fata suferintei de la TV sau intr-o biserica, sau daca ati putea vedea cat dezinteres este dincolo de momentul emotiei, intr-o  ‘’ indragostita ‘’ care traieste sincer regretul unei greseli – iar absolut incredibil este ca foarte putini mimeaza ceva.

Pur si simplu sunt inconstienti … nu exista nimeni in interiorul lor care sa-i atentioneze ca ceea ce traiesc si simt este nerelevant pentru ceea ce sunt ei cu adevarat.

O fac eu acum si aici. As putea fi suspectat de raceala … dar ati face o greseala semnificativa, pentru ca in fapt sunt de o sensibilitate de care mi-ar fi rusine daca nu as pastra-o doar pt mine in general. In mod evident exista fenomene interioare specifice starilor de constienta prin care viata din noi isi poate exprima intreg potentialul de simtire intr-un mod relevant pentru ceea ce suntem cu adevarat . Si ma refer aici la senzatiile care le incercam permanet fata de tot ce exista.

Oricat de intense si atractive ar fi unele emotii cand depasesti instinctul emotional prin intelegera fenomelor interioare intri  intr-o realitate in care viata ti se releva prin SENZATIILE care le incerci vis-a-vis de orice.

Desi deloc zgomotoase in universal tau interior au o profunzime coplesitoare cand incepi sa le identifici  si ofera exact ce trebuie stim din ceeace conteaza.

Astfel poti simti clar ce insemni pt cineva care nu este linga tine, daca se gandeste la tine si cum o face.

Poti sa stii de suferinta celor care ti au gresit, sau indiferenta altora.

Poti sa stii de problemele cuiva de care esti interesat, dar care si le ascunde din vreun anume motiv etc.

Nu este deloc usor sa  fi in contact cu senzatiile trimise de propriul sine, dar odata ce iti gasesti curajul de a merge pe mina lor in pofida tentatiei de a le crede absurde in unele cazuri, totul se simplifica in acesta viatza.

Si totul dintr-un motiv foarte simplu: acela ca senzatiile sunt ceeace sinele nostru, una cu totul , ne transmite.

Mesajul senzatiilor este accesibil numai celor atenti care au iesit din iluzia aparentelor si bineinteles au facut putina liniste in mintea lor.

DAR

Este un fenomen permanent in interiorul nostru, al tuturor.

Este internetul nostru interior prin care suntem conectati cu totii la TOT.

Incercati numai putina liniste interioara alungand tot ce credeti ca stiti si fi-ti atenti !

Garantez ca surprizele vor fi coplesitoare in unele situatii.

CRISTI

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.rode dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.