Substratul evident al dependentei de relatii exclusive

Tentatia unei relatii exclusive nu este mare. Este doar direct proportionala cu neincrederea in sine si necunoasterea de sine.

Relationarea libera nu-i o problema de inteligenta emotionala sau de alta natura, ci strict o problema de ego.

Este nevoie de o inteligenta comuna pentru intelegerea fundamentului conceptual al libertatii in relatii.

Oamenii au doua probleme imense, care pana cand nu sunt depasite, fac imposibila o relatie de cuplu sanatoasa: posesivitatea si competitia, care reflecta nevoia patologica de a fi cei mai speciali sau mai importanti decat toata lumea, macar in cateva aspecte.

Vrei sa gasesti un motiv sa te poti considera superior. Orice. Altfel simti ca te sufoci.

NU intamplator, cand nu te mai poti lega de nimic sunt sanse mari sa te sinucizi.

Iar relatiile exclusive sunt o gura de oxigen pentru aceasta nevoie.

Posesivitate zice: ”sunt atat de speciala, incat pot sacrifica si controla o viata (sau mai multe)”,  competitia zice:  …  ”sunt atat de tare, incat nimeni nu mai poate avea partenerul meu”.

Amandoua fac nerelevante orice compatibilitati, sentimente  … intrucat suferinta de a constata ca proiectiile tale de importanta sunt false … este atat de mare incat nimic nu mai conteaza.

Si fiti siguri ca veti ajunge foarte repede sa vedeti cat de absurde va sunt pretentiile.

Nimic nu este mai important pentru cei inconstienti, decat a se considera superiori celorlalti.

Iar partenerul de cuplu este inainte de toate cel imputernicit cu responsabilitatea intretinerii iluziei importantei.

In fapt, relatiile traditionale sunt un teatru ieftin in care se face schimb de confirmari ale importantei, cu atat mai necesare si cerute, cu cat pasiunea, intimitatea si increderea dispar .

Eu sunt sigur ca pana nu-ti transformi posesivitatea in libertate si competitia in prietenie … nu doar ca nu ai o relatie reala, nu ai o viata relationala. Traiesti ca un sobolan. La intuneric, speriat si grabit de cate ori ajungi la lumina. Lumina (constienta) te face sa te simti tare vulnerabil pt ca-ti face vizibila micimea de care te ascunzi.

Iar cand ti-ai depasit aceste probleme … vezi ca relationarea multipla, transparenta este naturala si magica.

Zic unii ca sunt relatii monogame constiente. Accept doar ca sunt indivizi cu multe probleme rezolvate si deci constienti si fericiti care, din acest motiv, pot relationa monogam fara tensiuni, cand au probleme de libido sau nu prea au optiuni.

Dar oricat de constienti ar fi si oricat de armonioasa relatia … nedeschiderea catre alti parteneri este expresia unui reziduu de inconstienta.

In relatii libere oamenii se maturizeaza rapid pentru ca trebuie sa-si rezolve problema posesivitatii si competitiei prin smerenie, demnitate si prietenie … intrucat altfel, se zvarcolesc in chinuri nesfarsite.

In aceste relatii, deschiderea erotica si sentimentala catre ati indivivizi sau catre alte cupluri aduc valente si valori enorme relatiei de baza (ca sa-i zic asa) .

Spre exemplu .. barbatii sotiei mele imi devin mai apropiati decat ii sunt ei … iar intre ea si unele iubite ale mele se formeaza atractii care fac prezenta mea dispensabila. 🙂

Relationarea multipla deschide o lume de infinite posibilitati si experiente care prin satisfactia ce ti-o ofera, te obliga la o finisare interioara constanta si extrem de motivata.

Chiar si acele experiente care activeaza reziduri de neincredere in sine si competitie se dovedesc providentiale, cand in loc sa le maschezi  in spatele aparentelor, alegi sa discuti si sa le rezolvi.

Noi oamenii putem mult mai mult decat sa ramanem blocati in experienta egotica.

Dar mai nimeni nu crede, pentru ca prea putini incearca cu adevarat. Este important sa nu incerce nimeni, ca nu cumva sa vedem ca se poate si sa trebuiasaca sa devenim oameni.

Toti cei care nu incearca, transmit clar si raspicat ca onestitate si corectitudinea in relatiile de cuplu sunt neimportante, in fata intereselor si pretentiilor egotice.

Am ajuns ca in relatii sa ne protejam mizeria interioara in numele iubirii.

Spunem ca nu vrem sa ne facem partenerul sa sufere, motiv pentru care alegem sa fim fideli. Dar el sufera pentru ca vrea sa fie proprietar de suflete si superior celorlalti.

Sigur ca trebuie sprijinit in efortul lui de a-si depasi slabiciunile, dar asta este cu totul si cu totul altceva decat a-i incuraja slabiciunile.

Si asta facem cu totii, protejam slabiciunile partenerilor pentru a putea pretinde aceeasi protectie.

Odata ce ti-ai rezolvat aceste slabiciuni, vei vedea cat de ridicola este problema fidelitatii si monogamiei. Inclusiv a monogamiei constiente. Daca cei doi din relatia monogama constienta inteleg ca inseamna atat de mult unul pentru altul … cat de logic ii sa presupui ca exista indivizi de sex opus care-ti pot oferi experiente si satisfactii unice (precum sunt cele din relatia de care esti foarte incantat).

Propriul succes in relatia monogama si evolutia care o aduce este argumentul ca acel cuplu sa se deschida catre alte cupluri sau alti indivizi.

Daca nu fac asta, daca nu deschid o relatie, inseamna ca inca isi protejeaza slabiciuni, inca sunt incorecti cu ei si cu partenerul lor si asta oricat de multe aspecte pozitive si constiente inglobeaza relatia lor.

Sincer sa fiu … ceea ce va spun aici ma plictiseste putin (foarte probabil va plictiseste si pe multi dintre voi), intrucat totul este atat de evident, incat ma simt usor ridicol.

Dar insist rabdator, intrucat toti cei cu care vorbesc se lovesc, generalizat, in toate relatiile, de o lupta surda, plina de presiuni si intimidari ce se vor discrete, destinate sa obtina dominarea, controlul si sentimentul importantei. Practic, majoritatea isi negociaza  in acesta lupta surda ceea ce vor de la ei, in schimbul supunerii si asumarii rolului de sclav al importantei celuilalt.

Si totul sta in cum raspundem la intrebarea : Ce este mai important pt noi in relatie, onestitatea sau ce vrem sa obtinem? Sigur ca orice admiratie sau interes pentru onestitate dispare imediat ce presupune o pierdere … si aici este radacina tuturor traumelor relationare. Ceea ce ar trebui sa fie un parteneriat total, devine o lupta perfida.

NU ar mai trebui sa va zic ca orice crezi ca castigi sacrificand onestitatea este doar un castig iluzoriu. Experimentam cu totii asta de fiecare data … dar raspunsul nostru la intrebarea de mai sus ramane acelasi. De la un moment dat … asta inseamna prostie crunta si poate fi extinsa fara nici o exagerare la nivelul rasei umane.

Pana nu incepi sa-ti rezolvi problemele, tot ce zic eu sunt discutii numa’ bune sa crezi ca ii ceva de capu’ tau daca dai din gura despre ele.

In concluzie, nimeni nu ar trebui sa-si piarda timpul cu mine dezbatand problema etica a monogamiei, intruct subiectul este unul sensibil si absolut neconstructiv.

Dar, orice om bine intentionat si cat de cat constient poate intelege cat de mizerabile sunt posesivitatile, atasamentele si competitia.

Eu zic doar atat. Rezolvati aceste probleme in voi, intrucat fac de rusine rasa umana.

Iar dupa ce ati facut-o va astept sa-mi spuneti cum va par relatiile monogame si ce sens mai are o relatie monogama cand nu mai simti ca ceva iti apartine sau ca trebuie sa ai mai mult decat altcineva.

Va fi ridicol sa mai vorbiti de monogamie.

Ea va putea exista ca situatie de moment, conjuncturala, dar fiind deschisa catre exterior si recunoscatoare oricarei oportunitati de a relationa mai extins.

Relationarea multipla scoate din noi toti demonii la iveala. Si majoritatea sunt atat de speriati de spectrul neimportantei, prin riscul ca partenerul sa se simta mai bine cu altcineva, incat revin la minciuna aparent confortabila cu ”ce tare ne iubim noi exclusiv”.

Dar entuziasmul tine foarte putin pt ca dispretul si plictiseala va lua locul pasiunii si sinceritatii.

Iar de la un anumit moment de greata veti ajunge la articolele mele. :*

Cris

http://www.facebook.com/cris.popanda/posts/620971584611697?notif_t=close_friend_activity#!/cris.popanda