Spionajul “iubiților” noștri, singura pasiune supraviețuitoare in relațiile tradiționale de cuplu

In aproape orice relație, urmărirea si spionajul vietii private a partenerului este cea mai pasională si determinată preocupare post-casătorie sau post-angajamentelor de fidelitate.

Nici cele mai reusite partide erotice nu se pot compara cu pasiunea si plăcerea de a scormoni in intimitatea celuilalt.

Sigur ca motivatiile superimplicarii pot fi pornind de la plictiseală, pana la neincredere in sine patologica.

Și bineinteles, ca orice polemica pe seama corectitudinii si justeții unei astfel de preocupari se termina cu argumetul, care se vrea invulnerabil : ”nu vreau sa fiu luat de fraier/a”.

Insa, cu totii stim ca,… precum in orice domeniu in care exista spionaj,… si in cuplu este vorba de o lupta pe viata si pe moarte pentru putere.

Miza in orice spionaj este informatia, de la care astepți sa te puna intr-o pozitie de putere.

Absolut nimeni, niciodata, nu a spionat vreodata o persoana in care are incredere, …  pentru ca orice ai vrea sa afli, intr-o relatie bazata pe incredere, obtii folosind doar o simpla intrebare. 🙂

In cuplu, … spionajul se bazeaza pe presupunerea ca … informatia incriminanta obtinuta … va induce sentimente de vinovatie in cel care si-a incalcat juramintele conjugale, astfel incat … acesta va putea fi usor supus si controlat in continuare.

Imediat ce s-au formulat niste angajamente, fiecare se intelege pe sine in relatie ca pe  un soi de gardian al ”iubitului” lor, care devine astfel un detinut, in cel mai comun sens al cuvantului.
Nu mai are voie la nici o secunda de viata privata si la nici un minut de preocupari care nu pot fi verificate.

Sigur ca asa ceva este imposibil, … dar nu subestimati nivelul de implicare si creativitate a unei minti paranoice de a gasi metode tot mai performante sa-si verifice ”iubita”/”iubitul”.

O minima ratiune ti-ar spune ca:
1. nu te ajuta cu nimic faptul ca ”iubitul” nu te inseala, … daca nu te doreste si viata lui si simte langa tine o nesfarsita plictiseala, la fel cum

2. nu ar trebui sa te deranjeze ca ”te inseala”, … daca relatia cu el este plina de pasiune, relaxare si bucurie.

Este absolut incredibil, ca niciunul dintre neobositii spioni /urmaritori in relatii nu se intreaba un lucru fundamental, vis-a-vis de relatia lor : Sunt fericit, satisfacut, incantat de timpul petrecut alaturi de iubitul meu?

Pentru ca un raspuns sincer la aceasta intrebare, face complet inutila preocuparea pt spionaj.

Deci,daca esti in situatia in care iubitul ”te inseala”, dar  raspunsul la intrebarea care ti-o recomand ca fijnd esentiala, …   este ca te simti extraordinar cu partenerul tau, in majoritatea timpului avut impreuna, …  atunci ar trebui sa creezi toate conditiile ca celelalte relatii ale lui sa prospere.

Eventual, ar trebui sa te gandesti sa le multumesti celorlalte femei cu care ”te inseala”, pt meritul lor in starea de bine a sotului tau, de care se pare ca te bucuri si tu.

Dar, problema de fond este ca aparent toti au uitat si ce inseamna sa fii fericit si cat de importanta este aceasta fericire in viata, in general si in cuplu, in special.

Suntem atat de rupti de noi insine si atat de pierduti in teoria vietii si a propriei importante, incat este imposibil sa mai experimentam fericirea cu noi insine si infinit mai greu in cuplu, cand amesteci doua nefericiri.

Iar, pe acest fond de instrainare cronica de fericire, nu ne ramane decat perisabila satisfactie a importantei care ne-o da puterea asupra unui partener.

Si mai concret, este vorba de satisfactia puterii de a-l face nefericit, pretinzandu-i sa te faca fericita, … cand iti este clar ce misiune imposibila este sa te multumeasca ceva pe lumea asta.

Asa ca, pentru oricare dintre cei care cautati nevrotic un moment de neatentie al partenerului, pentru a-i viola intimitatea, aflati de la baiatu’ ca :

1. Esti o fiinta care nu poate trai fericirea in nici un context, pana nu te transformi profund, iar asta nu este ceva ce se face peste noapte.

2. Oricat de perfect, sincer si loial ar fi partenerul tau, asta nu te va ajuta cu nimic. Vei fi la fel de nefericit/ă.

3. Cel mai probabil, daca ai ajuns sa scormonesti prin mesajele si intimitatile iubitului tau, nu mai este nimic pretios intre voi si stii asta mai bine decat oricine. Asa ca-ti pierzi timpul cautand sa-ti confirmi ceva ce stii deja.

4. Oricat ai incerca sa te vinzi ca un indivit puternic si amenintator, cu stindardul dreptatii in mana, esti de fapt slab, patetic si dependent, intrucat, ….  altfel, … ai fi fost deja plecat din relatie, cand ti-ai pierdut increderea in partenerul tau, deci mult inainte sa umbli prin buzunare, mesaje etc.

Cel mai probabil, odata ce ai aflat ceva incriminant, iti vei trai si mai acut neincrederea in tine si te vei agăța mai disperat de partenerul infidel.

In incheiere, vă repet … ca momentul in care gandul de a-ti spiona sau urmari partenerul este acceptat, …  trebuie sa te intrebi f sincer daca a existat vreodata incredere intre voi.

Iar, daca ar fi sa speculez putin, eu unu as paria ca dincolo de teatrul romantic inconstient care v-a dus la oficializarea relatiei … toate eventualele compatibilitati au cantarit prea putin, in raport cu interesele de putere si control. Iar asta spune totul despre voi si ceea ce intelegeti prin relationare.

Pentru ca altfel, daca increderea a existat vreodata cu adevarat, ea ar duce la mai multa deschidere si posibilitatea de a cadea in acest nivel de nesimtire relationala ar fi imposibila.

Inainte sa-mi spuneti ca exagerez, n-ar fi rau sa mai aruncati o privire asupra imaginii de ansamblu a relatiilor voastre.