Scapa definitiv de emotiile negative
Daca in primul meu articol incercam sa va sesizez, de pericolul acordarii unei importante exagerate emotiilor, si de utilitatea renuntarii la ele, … in mod firesc, urmatoarea problema care se pune este, …cum evitam conditionarea sau escaladarea emotiilor negative , pentru ca cele pozitive desi reprezinta un pericol subtil semnificativ, nu epuizeaza atat de sever fiinta noastra.
Absolut orice relationare dureroasa are la baza un singur lucru: iluzia separarii dintre oameni.
Inteleg cat de justificata poate parea aceasta iluzie , si cat de utopica intelegerea mea ca , suntem cu totii una, dar constatind, ce capacitate de reglare interioara, poate oferi perspectiva care vi-o sugerez, sunt sigur ca veti privi cu alti ochii ceea ce am de zis.
Iluzia separarii si a imperfectiunii existentei se insinueaza in fiinta noastra prin urmatoarele 3 aspecte
1 perceptia existentei in exteriorul nostru a unei autoritati indreptatite sa ne judece
2 senzatia ca fiinta noastra este imperfecta, fiind rezultatul unui hazard existential orb si dezinteresat.
3 senzatia de nesiguranta in fata unei lumi periculoase fara nici un dumnezeu
Din incercarea de a ascunde ceeace simtim a fi defectele noastre interioare:nesiguranta in fata inevitabilului , slabiciunile, esecurile din trecut in relatii sau in competitii, umilinta suferita in anume situatii, momentele penibile care ne-au marcat sau nemultumirea de cum aratam, teama de evaluari, … se nasc mare parte din emotiile noastre negative.
Ca urmare emotiile negative au la baza frica de a fi desconspirati ca fiintele imperfecte si slabe , care credem noi ca suntem.
Aceasta credinta in imperfectiunea noastra si a lumii in care traim este singura imperfectiune existenta.
Este cel mai neatractiv lucru posibil … si majoritatea semnalelor care va vor confirma ca ceva nu este in regula cu voi, … sunt de fapt semnalele primite pt credinta voastra in propria imperfectiune.
Neacceptarea noastra in primul rand si a celorlati, este modul in care desconsideram existenta, …. minimalizand tot ce ne a oferit .Pornim de la premisa absurda ca suntem reflexia unui hazard existential, nimeriti intr o lupta de supravietuire, cu oameni in jurul nostru pregatiti sa ne sacrifice in primul moment de neatentie.
Iar emotiile negative ar trebui sa fie avertismentul asupra erorii in care am ales sa fim, … crezind aceste lucruri.
Traim cu impresia ca increderea in sine este consecinta perfectiunii interioare si exterioare … dar in fapt este asumarea si acceptarea cu recunostinta a fiintei care suntem
Si imediat ce intelegem asta … descoperim ca totul are un sens … ca suntem absolut necesari existentei. Revelatia aceasta aduce calmul, rabdarea si interesul pentru propria viata … pentru semnificatia ei. Putem sa ne privim cu ingaduita si recunostinta.
Toate acestea se concretizeaza in atentie care de fapt este constienta care o cautam in tot.
Cand aducem atitudinea aceasta in noi nu va mai exista vreun motiv sa mascati ceva, sa fiti incordati. Putem oferii transparenta interioara … putem privi pe oricine in ochi fara sa clipim. Ori asta inseamna ca am eliminat cauzele emotiilor..
Practic prin decizia de a te lasa a fi vazut asa cum esti, … prin eliberarea de teama de a crede ca pierzi ceva lasandu te sa fii ceeace si esti (o fiinta care merita si trebuie sa fie aici si acum) … invalidezi instantaneu mecanismul emotional.
Veti fi eliberati pe loc de tensiune.
Pe scurt
Crezi intr o lume competitionala imperfecta haotica … te vei percepe mereu ca fiind imperfect,insuficient, obligat sa dovedesti ca esti mai bun sau amenintat de pericole … Inconstient vei vrea sa ascunzi, sa maschezi ceea ce crezi tu ca nu-i ok la tine …. urmeaza frica de a fi desconspirat si emotiile aferente, care de fapt iti desconspira incapacitatea de a avea o relatie corecta cu fiinta ta.
Aveti grija ce credeti despre lumea in care ati aparut ca viata voastra va fi pe masura intuitiei.
O viata incarcata de emotii negative ar trebui sa va avertizeze vizavi de credintele voastre.
Cristi, cred ca stii bine ce cale grea este de la ce sint la ce spui!!!….Dar e un drum interesant, nu?!!
Am o parere proasta in general despre “lumea” ce ma inconjoara. Vb serios…….vreau sa emigrez, undeva unde oamenii sunt altfel, mai civilizati, mai respectosi. M-am plimbat si stiu ca se poate si asa. Asta nu ar fi ok, ptr ca privesc lucrurile la suprafata doar??? Am gasit si partea buna…dar nu e de ajuns….vreau mai mult. Si da, mi-e teama de multe lucruri si stiu ca aici nu prea am cum sa le rezolv..mai ales prb medicale. Dezamagirea si emotiile negative le port de mult cu mine. Sunt constienta! Am mai zis asta. Dar nu reusesc sa trec peste asta..cu toate ca vreau. De multe ori ma trezesc dand sfaturi altora cum sa o faca… as vrea sa fie bine altora chiar daca eu nu reusesc. Sotul meu spune uneori ca gandesc prea mult, cantaresc si rascolesc lucrurile la extrema. Sa las mai bine sa curga……de la sine timpul si ce se va intampla.. ca toate au un rost. Am pierdut un “tren”, o oportunitate…si el zice ca asta e un semn.. avea un rost sa fie asa..si poate e mai bine. Eu nu reusesc sa ma desprind de minte….care tot vrea altceva, care-si doreste ceea ce spun altii ca e bine si nu ceea ce cred eu ca-mi trebuie. Cum “omor” autoritatea aceea din interiorul nostru care ma judeca permanent?
Cand simt nevoia vb cu Dumnezeu…….Dar de ce cand sunt in impas uit ca EL exista si ma simt atat de nesigura? Ceea ce stiu e corect dar ceea ce fac..sau gandesc…..e inca departe de ce ar trebui…si sunt lucruri atat de greu de controlat. Emotiile, si mai greu. Le poti exterioriza sau te poti ascunde..dar ele sunt acolo inauntru si te macina…nu dispar chiar daca restul nu le vad. Cum le controlezi pe cele din adancul tau???
I-mi place cum scrii.
E clar ca ti-ai dat seama, ca ai devenit constient de anumite aspecte ale fiintei umane, a tot ce ne inconjoara. Dar tu reusesti sa aplici ceea ce stii??? Sau doar iti doresti asta…ca majoritatea de aici?
Tatiana … iti voi spune numai ca traiesc in Romania ca si tine … si viata mi-a oferit mai mult decat speram vreodata. Am jobul care mi place , prietenii, relatiile si timpul de care am nevoie. Dar toate astea nu apar in viata ta decat atunci cand traiesti cu recunostinta, si aplici cat de bine poti lucrurile despre care scriu.
Problema ta este … ca alegi ca realitatea ta sa fie gandurile tale. Ori mintea ta nu are decat scopul de a te tine in tensiune ca sa nu poti vedea evidenta faptului ca viata ta este numai reflexia a ceeace crezi tu despre ea. Nu te cunosti pe tine dincolo de agitatia mentala, ori realitatea ta este pe masura acestui fapt.
Sotul tau are un instinct bun … si ar trebui sa-l asculti. In posturile mele urmatoare voi incerca sa-i dau o mina de ajutor … si voi vorbi de invalidarea emotionala a gandurilor.
Pina atunci … il salut pe sotul tau … iti multumesc de comentariu si … tine aproape ca sunt sigur ca iti va fii util.
@ Corina … Dimpotriva, … stiu cat de usor este drumul de la ceeace esti la ceeace spun …. iar drumul este intradevar interesant … dar stai sa vezi cat de interesant va fi totul dupa ce faci acesti pasi.
Totul este dificil cand nu facem vii ideile acestea. Cand raminem blocati in analize si speculatii mentale … in loc sa aducem recunostinta si increderea in viata noastra. Cand nu suntem atenti la viatza noastra si la ce ne ofera dincolo de ce credem noi ca avem nevoie.
Corina! Stai cu noi … si vei vedea ca viata traita cu sens, nu a fost destinata numai celor supradotati intelectual si spiritual. Este pt noi toti si ca urmare trebuie sa fie accesibila prin bun simt, atentie si respect.
TATIANA….In legatura cu ceea ce ai scris…am o povestioara …daca vrei citeste ce spui, apoi citeste povestea unui tanar…”Am o parere proasta in general despre “lumea” ce ma inconjoara. Vb serios…….vreau sa emigrez, undeva unde oamenii sunt altfel, mai civilizati, mai respectosi”.
Povestioara spune ca ,un tanar pleaca din satul sau pentru-ca nu se mai intelegea cu nimeni in sat…La intrarea in satul vecin se intalneste cu inteleptul satului si-l intreaba …Spunemi inteleptule cum sunt oamenii aici …pentru-ca la mine in sat toti sunt impotriva mea,sunt rai si nu ma pot intelege cu ei.Tare as vrea sa vin la voi, cum sunt oamenii!?!? Pai spune inteleptul si aici, oamenii ,sunt la fel…Un alt tanar dupa numai cateva minute vine la intelept si-l intreaba .Inteleptule abia m-am despartit de buni mei sateni din satul din care vin unde ma intelegeam foarte bine cu toti… am plecat din curiozitate sa vad daca si in satul acesta ,oamenii sunt la fel de buni…daca ma primesc la fel de bine ca si cei din satul meu …aici cum sunt oamenii!?!?!? Pai spune inteleptul si aici oamenii sunt la fel…UN cersetor care sta prin apropiere se mira de cele doua raspunsuri ale inteleptului si-l intreaba…prea mare intelept dar raman incremenit ca ai dat acelasi raspuns la amandoi tineri desi ei aveau probleme deosebite cu oamenii!?!?!?….Tocmai de aceea …NU OAMENII DIN SAT AU PROBLEME….raspunse zambind INTELEPTUL…Si acum pentru a mai vedea si alte povestioare la fel de interesante si mari invataturi…citese cartea lui Anthony de Mello “CONSTIINTA”, o gasesti si in format electronic pana reusesti sa cumperi un exemplar care va fi ghidul tau .Cu multa stima de la Mircea Armenean din Bistrita.
Adevarat ce scrii! Ma regasesc in toate cele scrise de tine. abia acum am realizat ca nu am avut atata timp o relatie corecta cu mine, de aici o multime de rele in viata mea.
Multumesc! Cele spuse detine m-au lumiat
D-ami DOAMNE PUTEREA SA INTELEG CEEA CE NU POT SCHIMBA …..
D-ami DOAMNE CURAJUL SA SCHIMB CEEA CE POT…
D-ami DOAMNE INTELEPCIUNEA SA LE DEOSEBESC…
FACASE VOIA TA SI NU A MEA …AHOO…
Am citit prezentarea ta. Cata tarie ai avut sa treci peste toate. Eu am renuntat la multe nu numai datorita bolii ci fricii ca in viitorul apropiat se va agrava si ca nu voi mai fi buna de nimic. Tot gandurile ma darama! Pur si simplu nu pot castiga lupta asta .. cu gandurile negre si emotiile negative.
E o frica de ceva ce inca nu s-a intamplat dar sunt sigura ca va urma.
Cum ies din asta?
“O viata incarcata de emotii negative ar trebui sa va avertizeze vizavi de credintele voastre.”
Nu cred in mine…si atunci cum as crede in altceva?
ptr ARMENEAN..
Am citit povestioara. Ma referisesm la medici si spitale, la felul cum esti tratat cand ajungi acolo…de majoritatea.
Nu la populatia tarii ( satului).
Sotul lucreaza la stat. cand a fost vb de restructurari stiti pe ce criterii se fac.
In plus m-am mutat intr-un cartier cu multi rromi, vile imense masini de lux… II aud despre ce vb.. cu ce se ocupa si ma apuca groaza ca e posibil asa ceva.. In fine nu intru in amanunte.
Ar trebui sa lupt sa ma pun pe picioare si sa schimb ” satul”…ptr ca asa vad eu lucrurile.
Vreau ptr copii mei altceva..ptr ca mediul ii va influenta. La chestii de genul asta m-am referit.
E o chestie destul de generala la noi.. sa recunostem. Si nu ma simt in putere sa lupt eu sa schimb ceva. Dar asta e alt subiect…
Reli … multumesc. Mesaje ca si a tale ma fac sa mi doresc sa fiu cat mai clar … si sa lucrez cu maxima placere.
Tatiana … n-as fi crezut sa ai rabdare sa mi citesti telenovela. Ms.
Dar cel mai important lucru cu care as fi vrut sa ramii dupa lecturare este ca … speranta si incredrea nu trebuie abandonata niciodata. Te rog crede-ma ca solutiile mi-au venit de fiecare data in ultima secunda … cand eram in cadere libera. Niciodata nu am acceptat so las mai moale desi uneori parea hilar ca inca mai sper. Viata mea de acum dovedeste ca am avut dreptate.
Solutia problemelor de sanatate nu este la medici.
Inca ceva … Vad la tine a gramada de afirmati negative (ca nu poti , ca se va agrava, ca nu crezi etc) … care le faci sa fie realitatea in care traiesti tu …
Fii inteleapta si intoarceti privirea catre ceeace ai … si fii recunoscatoare pt fiecare moment care l traiesti.
Cum vrei sa fi ajutata de existenta cata vreme nu apreciezi ceeace ti a oferit. Pastreaza in minte permanent ca inainte de a fi in mina sistemului esti in bratele existentei. Iar masura in care vei intelege asta va fi masura in care iti vei schimba experientele si ti vei capata puterea care iti lipseste sa faci fatza situatiei. Succes
Nu am uitat de toate lucrurile minunate pe care le am. Stiu ca am o familie minunata, copiii pe care i-am dorit, un sot bun care ma iubeste si multi oameni care-mi sunt alaturi la nevoie…dar as vrea sa am puterea sa fac si eu ceva ptr restul.
Am incercat sa inteleg … cum ai luptat tu, citindu-ti poveste. Acum 3 ani cand au inceput toate.. si eu ma simteam “in cadere liber”…dar am invatat sa lupt in felul meu. Nu am reusit sa gandesc altfel, sa renunt la fatalism..se pare.Vreau dar.. nu gasesc resurse. Sunt doar la inceput de drum in privinta asta.
Tatiana, simplul fapt ca articulezi perfect constienta ceea ce te macina arata ca poti sa-ti impui atata autodisciplina incat sa pornesti pe drumul sugerat de Cristi. Incepe prin a-ti construi si repeta perfect constienta mantrele tale – acele afirmatii care stii tu ca te “ating” si care au legatura cu recunostinta fata de tot ce ai…. si crede-ma, cand incepi sa faci inventarul a tot ceea ce ai, te ia cu frisoane…
Imi permit sa ma bag in seama ca unul care intelege mai bine ca oricine cat de greu atarna povara conditionarilor negative, care deriva in angoasa profunda, ura si frustrare.
Fa gesturi de generozitate gratuita fata de necunoscuti si vei observa siderata efectele asupra ta… nu vei avea prea mult de asteptat… cu o conditie: sa dai cand nu astepti nimic in schimb…
Iar daca in realitatea mintii tale plecarea este o solutie, atunci FA-O! … poate fi o schimbare de context in care capacitatea ta de a scapa de conditionari si de a te bucura de viata sa creasca exponential, mai ales ca tu vei fi AGENTUL schimbarii.
ciao tuturor celor prezenti pe acest site si multumirile mele initiatorilor acestei actiuni.ma bucur sa am confirmarea relativ “palpabila” ca omenirea “s-a trezit” si “lucreaza” la unicul proiect important si anume: “regasirea esentei pierdute, a sensului si rolului nostru real, aici si acum”.
acest articol este primul pe care l-am citit pe site si care mi-a trezit interesul in a citi mai mult.
nu este la indemana oricui sa scrie si mai ales sa descrie atat de clar si la obiect, transformarile prin care trecem multi dintre noi, la momentul de fata, din simplul motiv ca uneori nu le intelegem nici sensul, nici cauza, nici rostul, nici profunzimea…din lipsa de timp de analiza…suntem vesnic in criza de timp si nu gasim prea des acele “10 minute zilnice” de introspectie si analiza …deci pentru noi, toate lucrurile se intampla si gata…. sunt simple “intamplari”, “coincidente”, “noroc”, “ghinion”, “destin” si alte clasificari pe care in inteligenta noastra redusa la atribuim la tot ceea ce ni se intampla…..efectiv nu ne dam seama ca noi generam valurile pe undele carora plutim mai mult sau mai putin confortabil…deci daca nu suntem noi generatoarele valurilor, evident ca asteptam solutii mereu din afara noastra….si uite cum ne pierdem viata….
in ceea ce priveste acest articol, referitor la emotiile negative…vorbesc in numele meu si a experientelor prin care am trecut…mi-a trebuit ceva timp ca sa accept natura monstruoasa a gandurilor pe care uneori le aveam….mi-a trebuit ceva timp ca sa accept faptul ca sunt creatoarea acestor ganduri si sa inteleg ca fac parte din mine….mi-a trebui putin timp pentru a intelege ca mintea mea este in acelasi timp geniala si monstruoasa….mi-a trebuit putin timp sa inteleg ca totul este o chestiune de alegere….CE ALEG SA FIU? creator sau terminator ….hahahah… si am inceput sa ma reconstruiesc…
EMOTIILE NEGATIVE fac parte din mine, trec prin mine, le fac loc de trecere dar nu le mai invit sa ramana …acum stiu ca ele sunt produsul unui instrument “creierul meu” pe care, din pacate l-am alimentat si eu si altii cu tot felul de magarii, pe care el, computer fiind, le-a etichetat si le-a transformat in automatisme….sa elimin toate aceste automatisme ar fi practic imposibil in timp util….deci am ales varianta : LE ACCEPT, SUNT ALE MELE, ASA CUM VIN ASA SI PLEACA….si ceea ce ramane in urma lor E PACEA SI LINISTEA MEA INTERIOARA…nu ma intrebati cum am gasit aceasta liniste, sau intrebati-ma….poate am sa reusesc sa va povestesc odata…
multumesc tuturor si va salut cu drag si credeti-ma ca v-am salutat in fiecare dimineata la trezire, chiar daca inca nu stiam exact pe cine salut….STIAM CA VOI SUNTETI UNDEVA AICI SI ACUM.
@ Yesida … Este placut sa te avem cu noi.
Omenirea chiar se trezeste … dureros pe alocuri.
Vestea buna este ca, sunt deja multi … care pun osu , cu placere maxima la aceasta trezire.
Sub masca inconstientei … suntem cu totii fiinte de lumina … cu o putere neimaginat.
Este timpul sa afle toata lumea … si sa-si asume identitatea divina.
Simplu si firesc.
Asta asteapta de la noi, toti marii maestri iluminati ai tuturor timpurilor … .
Sa ne amintim unii altora cine suntem si sa ne tratam ca atare pentru a ne face viata si planeta un paradis in univers.
In rest ….
Iti astept comentariile , peste tot, unde ai ceva de spus. Ms.
Tatiana,
am citit cele scrise de tine cu mintea si cu sufletul . Iti inteleg temerile pentru ca si eu am trecut prin perioada in care nu-mi gaseam locul in aceasta lume, acum si aici. Ma intrebam cu insistenta ajunsa la exasperare care este rostul meu in aceasta existenta. La fel ca tine simteam ca cei din jur nu corespund imaginii pe care eu mi-o creasem despre cum ar trebui sa fie oamenii , pana cand intr-o zi am citit un mesaj venit , nici acum nu stiu de unde :
Inima isi astampara setea iubind, nu asteptand sa fie iubita,
Daruind, nu luand, viata noastra devine implinita.
Am inteles ca ceea ce trebuia sa schimb nu erau ceilalti ci propria persoana , ca daca doream sa primesc trebuia sa daruiesc. Atunci am incetat sa mai port masca omului perfect care voiam sa fiu , am invatat ca trebuie sa ma iert si sa ma iubesc pe mine in primul rand pentru a-i putea iubi neconditionat pe ceilalti.
“In Lak’ech” – Eu sunt un alt Tu” a devenit crezul meu.
Daruind un zambet vecinului, colegului de munca, oamenilor pe langa care treci zi de zi,multumind divinitatii pentru imbratisarea pe care ti-o da copilul tau,pentru cerul albastru pe care il vezi in fiecare dimineata , pentru durerea pe care o simti undeva in corpul tau pentru ca asta inseamna ca esti vie si ca te poti bucura de toate darurile Pamantului , aceasta este adevarata FERICIRE.
Mai important decat ceea ce am realizat sau vom realiza in viata este VIATA. Viata este drumul cunosterii de sine, este scara catre absolut. Mii de ani oamenii au incercat sa cunoasca tainele Universului dar au uitat ca cel mai necuprins Univers este sinele.
Da-ne Doamne putere sa ne cunoastem , sa ne acceptam si sa ne iubim , sa scoatem la lumina esenta : binele, adevarul si frumusetea din noi, legatura indestructibila si indisolubila cu matricea, cu Spiritul Universului .
Asa sa fie !
Dumnezeu nu mai trebuie sa ne mai dea nimic.Noi trebuie sa ne schimbam.NU suntem “oameni in evolutie” -NOI SUNTEM spirite evoluate si traim o experienta UMANA pe plan terestru,pentru evolutia spirituala a umanitatii care are intentia de a schimba materia in spirit.Evolutia umanitatii este vointa lui DUMNEZEU,care locuieste in NOI,si TRAIESTE in NOI,pentru a transforma “Lumea materiala” ,in “Viata SPIRITUALA “….Cine ne poate ajuta? sunt “Fiii lui D-zeu” care ne urmaresc ne ajuta sa nu gresim si sa putem indepli misiunea lui D-zeu.
Numai prin meditatii putem ajunge sa ne indeplinim misiunea.
bravo voua . Asa va vreau .Suntem dezbinati dar ne regasim si iar ne vom dezbina doar ca sa ne regasim iar.Important este ca sunt luptatori de bine de pace si iubire
Slabut articol.