Ridicolul fericirii mele

Traiesc cu o ridicola, dar imensa senzatie ca am cea mai faina viata de pe pamant.

Ma simt total si perfect responsabil de fiecare fractiune de satisfactie si bucurie din mine, dar in exact acelasi timp, absolut toti cei care sunteti in viata mea aveti partea voastra de ”vina”.

Sunt sigur ca o simtiti chiar acum, indiferent de nivelul de implicare sau neimplicare.

Simt ca am toate raspunsurile de… care am si avem nevoie, inclusiv pe cele pt care inca nu am intrebari sau pentru care inca nu le pot formula.

Dar cel mai important este ca am imaginea de ansamblu. Nu in mintea mea, ci in ochii mei.

Si nimic nu este mai reconfortant, decat aceasta imagine de pe ”retina” perceptiei mele.

Existenta te serveste cand esti nemilos cu risipa energetica, cand lasi viata sa te informeze, cand iei decizii ferme doar bazate pe perceptii ferme, cand nu iei nimic personal, chiar daca te manifesti ca si cum ai face-o, cand intelegi ca ai obligatia sa te joci, sa risti si sa ai incredere, sa iei usor majoritatea absoluta a situatiilor din viata ta si foarte foarte in serios alte putine cateva .

Care-i ideea?

Sa va simtiti bine cu mine si sa mai aflati cate ceva despre constientul nr.1 al acestui blog. 😉