Principiile morale, … expresia perfecta a reprimarii imoralității

Principiile morale sunt exact ceea ce exacerbeză dramatic ceea ce numim imoralitate.Tentatiile imorale sunt pe masura refuzului nostru de a privi, recunoaste si accepta ceea ce constatăm in noi, la un moment dat.

Acceptarea reduce conflictul interior si-ti permite să te intelegi până la punctul in care vezi cum poti să te transformi in ceva cu care să te simti bine. Dar procesul transformătii presupune fără exceptie o perioadă in care intelegi ca esti mic, slab , neimportant. Aceasta situatia de neimportanta personala face acceptarea limitelor atat de dificilă cu atat mai mult cu cât trebuie să apara intr-un context interior sufocat de pretentiile de superioritate.Principiile sunt expresia directă a reprimarii imoralitatii.Când imi spui incantat de tine insuti care-ti sunt principiile, imi spui de ce anume fugi si refuzi sa intelegi pentru a transforma . Imi spui ce tentatii , blochezi in loc să le investighezi .

Ceea ce reprimăm, … amplificăm si o stim cu totii.

Priviti atenti la cei plini de principii , cand ii intalniti, ca să-i vedeti cum se sufocă in ele si cat de crispati si incordati sunt.  De ce oare?

In consecinta, orice structura socială si orice relatie bazată pe principii morale va deveni in scurt timp  …
1.demonic de imorala , … fiind incapabila să mai blocheze exprimarea a ceea ce neaga, sau
2. devitala , insensibila si apatică

Oamenii nu au nevoie de principii tot mai inalte si mai inutile de moralitate, … ci de atentie, onestitate, sensibilitate, grija, compasiune minimala in structurile cele mai adanci ale fiintei lor.
Dar acestea apar doar prin urmare a unei constiente decise care se traduce prin multe si marunte gesturi de vointa (alegeri de raportare) care aduc in fiinta o noua energie ca reflexie a unui nivel mai ridicat de constiinta.

Singura moralitate functionala este constienta, onestitatea si sensibilitatea. Si toate acestea nu au nevoie de vreun principiu pentru a fi functionale si vii in noi. Au insă nevoie de o stransa colaborare cu propria fiinta intr-un climat in care conflictul interior este permanent evitat prin perspective intelegatoare, largi  refuzand orice dramatism.