Preocuparea pentru reconciliere bazată pe adevar este esența umanității
Puteti recunoaste sau identifica umanitatea prin determinarea cu care cauta doua lucruri:
ADEVARUL si RECONCILIEREA cu tot ce este bine intentionat si rezonabil in noi toti
Reconcilierea este preocuparea decisiva si nenegociabilă pentru a armoniza interese aparent contradictorii si defineste la modul total si impecabil UMANITATEA.
Adevarul este singura baza pe care aceasta reconciliere se poate construi durabil.
Umanitatea , cand ea exista in noi, este preocupata de solutii, impacare si crearea conditiilor ca viata celor aflati intr-o relatie de orice fel sa prospere.
Cand oamenii sunt deschisi la a intelege si recunoaste nevoile justificate ale celor cu care își impart viata vor gasi fara probleme solutiile ca fiecare sa fie multumit.
Cat timp insă decizile au la baza pretentii de importanat si superioritate conflictul va fi singura solutie acceptată.
Recunosti perversitatea si atitudinile rau intentionate prin aceea ca sunt complet si absolut dezinteresate de reconciliere reala desi vor mima un interes pentru asta.
Perversitatea
1. nu este interesată de nevoile celorlalti si nu le iau in calcul,
2. discuta doar de pe pozitii de putere chiar si atuci cand nu o au dar spera ca intimidand pot lasa acea impresie
3. cauta doar adevarurile care convin scopului de a umili si distruge pe ceilalti
In consecință in orice relatie căutați să simtiti interesul real pentru reconciliere ca să intelegeți uc cine aveti de a face .
Perversitatea nu cunoaste decat limbajul puterii si in consecinta cand aveti de a face cu ea orice invitatie la cooperare este pierdere de vreme. Iar pentru aceste momente viata ne obligă la preocupare pentru puterea de a proteja tot ce este uman si frumos in viata si lumea noastră.
Bună din nou!
Nici nu mai știu la care anume postare a ta ,am pus o întrebare referitoare la incapacitatea unor bărbați pe care ii plac ,de a nu sesiza nedisponibilitatatea atracției mele din punct de vedere erotic în ceea ce ii privește, în condițiile în care doar “a fi” eu crea asta , în timp ce fondul lor masculin primar doar recepta asta și o și arata natural. Mi-a scăpat ,ca simțire ,acest aspect al naturii umane ,findca unul din cei doi stăpânii ai sufletelor noastre, adică al sufletului tuturor celor intrupati bărbați sau/și femei :constiența adică, avea putere asupra celuilalt mare stăpân al nostru:,și implicit al meu inconștiența și astfel conștiința, a ceea ce deveneam eu atunci, rămânea inertă precum și sufletul meu.Este incredibil cum absolut tot cea ce trăim ne-o facem cu absenta sau prezenta sufletelor noastre. Ceea ce pare rău e bine, ceea de pare bine e rău și ne îndepărtăm sub puterea inconstientei de ceea de este.
Am găsit în postările tale chei de care am avut nevoie în drumul către inima mea, unde am găsit zmei nemiloși alături de îngeri dureros încătușați. Am recunoscut iadul inimii mele și am avut curajul sa-l combat cu acceaşi combativitate și forța ucigașă cu care in mod uneori asurzitor si sfâşietor pentru sfufletul meu, adica al nostru al tuturor ,am combătut înainte iadurile altora sfidând esențele lumii neintrupate.
Anumite chei pe care sufletul tău le- a regăsit ,prezentat în postările tale de aici, sunt și cheile simțirii mele către sufletul pe care îl port, si stiu ca asa cum tu ai gasit unele sdin cheile de care inima ta ae nevouie, toata lumea asta ar putea-o face ,fiindca ele au fost lasate spre descoperire la un moment dat, de stradania celor putini intre cei multi, de cei care au recunoscut in ei insusi si printul si sclavul,de cei care au știut ca lumea umbrelor este în sinele personal, segregată doar de abilitatile nemiloase din tăișul ratiunilor proprii ,ce ne vor delimitat conturati in egocentrismul individualitatii lumii adesteia vizibile,care cu regulile ei ne cumpăra libertățile și ucid sufletele, oferindu-ne promisiunea comfortului rațional cu efectele lui devastatoare. Rațiunea căutării nu am putut-o cuvânta ,decât acum când golul din miezul sufletului s-a umplut de ceva numit la momentul asta : regăsire ,prietenie, bucurie și totul fără absolut nicio exaltare , o pace a reuniunii în care totul este, eu sunt.So îți ofer un link de pe care de vei avea tragere de …inima ai sa găsești cartea lui Gustav Jung The red Book.Si cine știe …după ce o vei citi ,poate ne găsim, fără cine știe ce strădanie, acum sau peste 10, 20 de ani la o pipa de Psilo_ _ _ e Cub_n_is ,sa fim” acolo” cum încă nu am putea fi in planul asta i. Subliniez ca nu am habar cum e sa pipezi , consumi ce am numit mai sus, doar știu ca vreau,fără sa știu ce găsesc.
Uite linkul
http://www.stillnessspeaks.com/ssblog/carl-jung-red-book-advaita/.
Så rulezi paginile după de se descarca ,pana dai de traducerea în engleza, dacă o fi sa te intereseze și sa fie și pe “limba ta ” care ajunge la urechile din sufletul tău.
La revedere omushorule înconjurat și neâcornorat de suflet/suflete.
A și sa știi ca nu am nici o treaba cu vreo tâmpenie de dependenta sau cu cinee știe ce alte ierburi trăznite. Însă știu tot ce am vrut sa știu despre Psilo_ _ _ e Cub_n_is și simt sa” o cunosc “. Alte detalii nu am cum sa îți dau fiindcă nu sunt, nu exista. Succes În drumul tău!