Poate fi iubită o persoană cu prea multe defecte și prea puține calități ?

Primesc aceasta intrebare la care incerc sa raspund rapid si pe scurt pentru unul dintre urmaritorii mei de anduranta care se straduie sa faca fata provocarilor relationarii libere.

Deci “Poate fi iubită o persoană cu prea multe defecte și prea puține calități ?”

Raspunsul pe scurt este ca nu. NU poti iubi o astfel de persoana… pentru ca oricum n-ai iubit vreodata si eu sunt convins ca nu poti iubi pe nimeni.
Sunt convins ca nici macar nu intelegi, nici macar vag, conceptul iubirii incat sa-l folosesti potrivit in exprimarile tale.

Noi toti cei care vorbim de iubire de zici ca-i ceva notiune banala de algebra elementara, suntem f departe de experienta ei, atat ca sentiment, cat si ca atitudine stabila, deci sustinuta constant de vointa pana acolo unde in fata unei oportunitati relationale mult mai profitabile sa nu tradezi nimic din ceea ce te leaga.

Iubim insa autentic si pasional interesele noastre dintr-o relatie. Iubim contextele care ne implinesc nevoi esentiale cand nu suntem obligati sa fim responsabili de ingrijirea si sustinerea lor. Iubim puterea si importanta ce ne-o ofera un partener pe care-l consideram superior ca potenta sociala, fizica sau sufleteasca.

Practic ne iubim castigurile PERSONALE reale sau imaginare dintr-o relatie de cuplu, motiv pentru care singura noastra grija cand intram intr-o relatie de asa zisa iubireneste sa gasim strategii eficiente, dar preferabil geniale, de securizare a relatiei.

Controlul total este securizare totala.

Vrei sa securizezi o relatie pentru ca vrei sa-ti mulgi partenerul de avantajele pe care ti le aduce. Securizezi o relatie la fel cum investesti in tarcuri si in supravegherea vacii tale, daca esti gospodar, ca laptele ei sa nu ajunga la altii.
Daca te preocupa cat de putin securizarea unei relatii, in loc sa te preocupe exclusiv demnitatea, bunul simt si omenia in relatia cu iubitul partenerul tau este pentru tine exact ceea ce este vaca pentru un bun gospodar.

Proprietate destinata sa produca avantaje.

Ceea ce nu-i nici pe departe un capat de lume.
Dar in nici un caz nu este vorba de iubire pentru partener.

Bunul simt care ar insoti iubirea reala v-ar spune ca recunostinta pentru castigurile ce le obtii prin prezenta unui partener in viata ta intima ar trebui convertita imediat in sinceritatea absoluta, corectitudine si mai ales in respectul pentru libertatea lui.

Insa nu o sa ma leg de o astfel de inadvertenta conceptuala ca sa evit esenta unei intrebari care nu este de neglijat.

Asa ca voi traduce intrebarea oficiala astfel:

“Pot sa raman implicat intr-o relatie cu o persoană cu prea multe defecte și prea puține calități ?”

Consider ca daca ai aflat deja ponderea de calitati / defecte intr-o tipa, pot presupune ca esti deja consistent implicat.

Exceptand situatii extreme de degradare psihica, ponderea calitati / defecte nu conteaza intr-o relatie de cuplu sau prietenie.
Conteaza vointa celor implicati de a imbunatati constant, printr-o relationare constienta, balanta in favoarea calitatilor.

Poti gasi persoane cu care poti construi relatii memorabile care, desi stiu ca au putin de oferit, cauta cu determinare o cale sa devina mai mult
pentru a oferi mai mult din punct de vedere uman , masculin sau feminin. Si mai ales raspund promt cu decizii curajoase care dovedesc recunostinta si integritate
de cate ori simt ca primesc ceva valoros, care le da putere.

Pe de alta parte, poti gasi indivizi plini de calitati cazuti intr-o autosuficienta, care-i face superficiali cu fiecare zi care trece.
Acestia, desi vin cu calitati remarcabile, sunt dpmdv o optiune mult mai neinteresanta decat cea anterioara.

Momentul, in care se pune problema unei indepartari sau a ruperii unei relatii, este cel in care este clar ca unul dintre parteneri nu raspunde cu respect si preocupare la o oferta de implicare consistenta a celuilalt. Ceea ce mie imi spune ca-si alimenteaza din respectiva relatie importanta, nu omenia.

Cand insa esti in situatia in care intelegi prea putin din ceea ce se-ntampla in tine si in partenerul tau, decizia de a continua sau nu sa te implici intr-o relatie este data de masura in care relatia te-a alimentat sau consumat pe parcursul ei. Daca amandoi sunteti evident mai consumati, mai confuzi, mai tensionati, mai dependenti, este clar ca nu va puteti nici suporta unul pe altul si cu atat mai putin nu va puteti iubi.

Intr-un astfel de punct despartirea este o dovada de iubire, intrucat va obliga sa va confruntati cu ceea ce ati creat in voi insiva prin deciziile ce le-ati luat pe parcurs.

Cel care traieste cel mai usor cu despartirea si deciziile trecutului este cel care are cel mai putine sa-si reproseze, daca regreta ceva.