O mica mostră de ipocrizie infiorătoare din relațiile de ”prietenie si iubire”
De cate ori iti refuză ceva o prietenă ( prieten, partener, iubit etc) se naste instantaneu in tine o furie greu de controlat si toate resursele tale mentale si de voință sunt indreptate catre a concepe si crea contextul in care SĂ TE RAZBUNI.
Vrei ca cea care te-a refuzat să aiba nevoie de tine si să o refuzi, … ca să o faci să sufere, ca nu cumva să mai uite CE SCULĂ MARE SI TARE ESTI TU si implicit sa nu-si mai permita sa raspundă altfel decat pozitiv si promt la …toate pretentiile tale.
Vă suna cunoscut scenariul astă?
Sunt convins.
In aceasta abordare atat de comună a situatiilor din toate relatiile noastre mai apropiate … sta dimensiunea nebuniei infioratoare in care ne-am afundat in timp ce visam ca niste inbecili la dimensiuni spirituale paralele, la ingeri diafani si protectori, la chakre si puteri spirituale, la iluminare sau la intrebari grele gen ”cine sunt eu?”.
Suntem incapabili sa respectam la modul elementar viata celor intre care traim.
I-am calca in picioare pt un mic refuz, prin care constientizam ca nu-i avem in puterea noastra sau ca nu se tem de noi.
Sigur ca am invatat sa controlam si sa mascam mizeria asta de raportare dar nesimtirea este vie si mai puternica ca niciodata in noi. Nemumarate relatii de ”iubire” pe care le priviti si le scaldati in aprecieri dulci si admirative SUNT ÎNGROPATE IN CACATUL NESIMTIRII.
In general, tot ce vrem cei mai multi … este sa intarim minciuna generalizată ca totul este frumos si ca fericirea este posibila fara transformare si curătare de rahat.
Pur si simplu ne este imposibil să respectam viata oricui chiar la modul minimal si implicit singurul nostru scop in relatii este sa strivim orice libertate, orice inceput de putere si luciditate, orice incredere in sine a celor cu care relationam.
Sigur ca trebuie sa facem asta in timp ce mimam si declaram iubiri nemuritoare si bineinteles neconditionate.
”De ce nu prezinti si alternativa Cristi ? De multe ori am vazut in mesajele tale expusa problematica insa nu si modalitatea prin care tu te raportezi la aceste situatii”, zice un preten bun.
Modalitatea prin care ma raportez la aceste situatii este aceea de a le observa, recunoaste, intelege.
Imediat ce ai facut asta vei simti un adanc sentiment de rusine sau inconfort in fata ipocriziei si nesimtirii in care traiesti.
Aceasta rusine este motivatia de a alege opusul nesimtirii. Adica bunul simt. Sigur ca nesimtirea, fiind validata o intreaga viata, … va avea o inertie mare, dar exact motivatia care ti-a dat-o constientizarea te va face sa observi tot mai repede comportamentul incorect si sa te detasezi tot mai puternic de el.
Tu ma intrebi care este alternativa la a relationa prin agresiune, care printre altele o acuzi foarte vocal cand esti agresat.
Ce intrebare ii asta?
Alternativa este sa nu mai agresezi si să-ti identifici motivatiile reale in tot mai multe situatii si relatii.
Eu ofer constientizare, intrucat ”alternativa” care mi-o ceri decurge firesc.
La intrebarea cum sa nu mai injunghii pe cineva pe la spate, raspunsul este: fii atent si nu mai baga cutitul in ceilalti cand ai inteles care-i cutitul si care-i gestul criminal.
Eu te fac constient de ceea ce faci, cum si cand o faci. Este treaba ta sa te opresti daca vrei cu adevarat.
Pretenu revine din nou cu ”Constientizarea si observarea sunt aspecte care vin in timp, la inceput fiind foarte atasat sau implicat in relationarea prin manipulare (pe care o simti ca-i daunatoare insa consideri ca doar asa se pot face lucrurile) ti se pare singurul mod de a relationa.”
Sigur ca atunci cand ai relationat pervers o viata intreagă, fiind identificat cu perversitatea, … pare ca nu exista alternativă si că-ti poti justifica alegerile prin aceea ca toti fac la fel.
Dar cand te privesti sincer si constati ca esti un nesimtit ipocrit, vezi atat de clar ca pe acest fond nu mai poti sa te simti macar acceptabil cu tine insuți, … nu te intereseaza ca nu exista vreo alternativa.
Pur si simplu creezi una, pentru ca …. ceea ce ai fost pana la momentul conștientizarii realitatii tale interioare, … nu mai este o optiune pentru tine.
Ai perfecta dreptate cand vorbesti despre nesimtire si ipocrizie in orce gen de relatii. Ma uit in jurul meu si inca nu am gasit, nu am vazut, o relatie clasica functionala. Toate cuplurile pe care le stiu sunt imbibate cu secrete, reprosuri, critici, sentimente de vinovatie, etc. Fiecare incearca sa-l forteze pe cel de langa el sa faca altceva decat isi doreste. De multe ori se invinovatesc unul pe celalalt pentru greselile proprii; e mai usor decat sa-si asume fiecare partea lui.
Tragi-comic e insa faptul ca le pasa doar de aparente. In public trebuie sa para cuplu perfect, functional, acel cuplu de invidiat. Si fac orice pentru a obtine admiratia si mai ales pentru a starni invidia celor din jur, de parca s-ar hrani din invidii.
Si in relatiile de prietenie sau de familie (intre frati, parinte-copil) apar frecvent situatii in care unul din cei implicati incearca sa detina control absolut, sa-l manipuleze pe celalalt pentru a-si atinge propriul interes, fara sa-i pese de dorintele sau opinia celuilalt.
Modul de relationare pe care il prezinti este total diferit si aparent functional. Dar pentru ca cineva sa ajunga acolo cred trebuie sa fie dispus sa se cunoasca cu adevarat si sa isi asume propriile decizii, independent de parerile si “sfaturile” celor din jur…care de multe ori stiu sa traiasca viata noastra dar, nu a lor.