Nevalidarea emotionala a gandurilor
Imi este evident ca pina nu reusim sa deblocam capacitatea cititorilor nostri ,de a si percepe identificarea cu propria lor minte … si a simti ca-si irosesc viata in favoarea unor mecanisme mentale superficiale , oricat de clar si convingator as fi in opiniile si observatiile mele , acestea vor fi percepute si intoarse pe toate partile ca niste idei interesante, destinate numai uzului discutiilor cu prententi spirituale …
Pentru a evita acest lucru si a va descoperii efectiv alta dimensiune a fiintei voastre , care v-ar implini prin sens si bucurie viata …. trebuie sa ofer intelegerea necesara pt a va putea gestiona corect relatia cu mintea voastra … si a iesi din realitatea amenintatoare, dramatica sau trista specifica celor total identificati cu mentalul lor.
Iar subiectul acestui articol ‘’Nevalidarea emotionala a gandurilor’’ este destinat exact acestui deziderat. Cu totii ati observat, ca imediat ce sesizati ganduri de ingrijorare ca: s-ar putea sa va pierdeti jobul ,ca nu sunteti iubiti de partener, ca-i posibil sa aveti o problema de sanatate, ca nu sunteti omul loial sau corect care ati vrea sa pareti a fi , etc, …. produceti inconstient o reactie emotionala (validati emotional ) care face ca aceste ganduri sa devina instantaneu realitatea voastra, pt ca practic, le-ati investit prin emotia resimtita ca avand valoare si sens.
Nu se poate sa nu va fi sesizat deja, ca 99% din aceste ingrijorari sunt absolut lipsite de consistenta si ca nu au legatura cu ceeace se-ntimpla in lumea reala. Iar astfel ajungem sa ne creem continuu o realitate apasatoare, care o consolidam sistematic, validand ingrijorari .
Pt ca ne-am creat o realitate crunta in interior, validand toate gandurile toxice, nu mai putem simti frumusetea si miracolul vieti de care suntem inconjurati
Tensiunea interioara creata de validarea automata a tuturor gandurilor este obiectivul mintii si modul in care isi asigura supravietuirea si controlul total al fiintei care sunteti.
In inconstienta noastra absoluta, neatenti fiind, ne lasam antrenati de mii de ani in acest proces absurd care ne distruge incet si sigur pe noi insine si intreaga lume. Mintea isi cunoaste perfect vulnerabilitatea … si ca urmare stie ca imediat ce va gasiti distanta fata de propriile ganduri (calitatea de observator) … urmeaza sa descoperiti mecanismele prin care sunteti inrobiti de catre ea, modul in care va saboteaza interesele si va fura viata.
Ca urmare, a furniza ganduri care nu va pot lasa indifereti, care sa va bage in sentimente de vinovatie , analize nesfarsite sau inutile conflicte interioare sau confuzii este specialitatea mintii.
Mintea intriga permanent , creaza indoiala si te pune sub presiunea de a cauta solutii acolo unde ele nu pot exista.
Cum functioneaza in detaliu si ce are la baza acest mecanism imi este clar si probabil il voi dezvolta in detaliu ulterior.
Dar este esential sa intelegeti ca indiferent cat de justificate ar putea parea anumite ganduri care vi le intretineti … daca acestea va aduc tensiune, conflicte, confuzii interioare sau vinovatii … sunteti in capcana mintii, sub dominarea care va va epuiza si chinui fara mila. .
Recomandarea mea este sa intelegeti ca orice gand ,este o provocare sa vedeti dincolo de continutul gandului, sa vedeti natura lui inconsistenta (nevinovata) si sa puteti privi calm si detasat mintea cu monstri si umbrele ei interesante.
Retine ca desi mintea ta ar putea parea un dusman redutabil …
ea este numai un prieten care te provoaca sa intelegi profund secretul libertatii tale.
Orice cale de a respinge , nega , elimina , reprima, parti ale mentalului nostru, produce invariabil monstri.
Daca puteti deveni observatori neimplicati si detasati de traficul mental veti descoperi in fiinta voastra, dimensiunea si spatiul sinelui vostru cu senzatiile, pacea si inteligenta instantane aferenta
Daca vi se pare prea simplu, va avertizez ca veti avea nevoie de toate resursele de atentie si curaj pentru a ramane numai un observator detasat al gandurilor de care va este cel mai rusine, care va ameninta (aparent bineinteles) ideile cu care vreti sa va identificati.
Pe mine m-a ajutat enorm in acest demers de a-mi pastra detasarea ….. intelegerea ca gandurile cu care intram in contact sunt gandurile universului care traverseaza fiinta mea.
Fiti siguri ca nu veti reusi de fiecare data .. dar este suficient sa vedeti ca este posibil … ca sa va fie clara miza si importanta nevalidari. De cate ori nu va iese, acceptati-va limitarea , aveti rabdare cu voi ,iertati-va pt nepuntita voastra , tratati-va FIINTA cu dragoste si reincercati. Fiti relaxati … si ridicati presiunea de pe fiinta voastra . Ati tinut-o atat de mult timp in tensiune incat … pentru ai obtine suportul trebuie sa o tratati cu ingaduinta si dragoste inainte de orice.
Important este sa puteti experimenta distanta fata de mediul mental. Daca la inceput deabia veti reduce putin panica din pozitia de observatori, in timp,veti putea privi calm orice apare in mintea voastra.
In ce ma priveste mi-au trebuit aprox 6 luni de cand am constientizat procesul acesta … pina cand am ajuns sa l am sub control … validarile inconstiente fiind accidentale.
Trebuie sa stiti ca invalidarea emotionala a gandurilor nu va duce automat si rapid la reducerea traficul acestor ganduri sau la schimbarea calitatii lor.
Trebuie timp in care sa va dovediti intelegerea fenomenului , inainte sa vi se dezvaluie alte forme de manifestare a mintii.
Dar odata ce ati invatat sa fiti observatori respectind fortele mentalului … relatia cu mintea nu va va mai consuma, … fiind numai o chestiune de timp pina veti prelua controlul total asupra ei si-i veti obtine suportul si competentele.
Foarte bun articolul. Mă bucur că mai există și oameni care își doresc profund și dezinteresat să-i ajute pe alții în evoluția lor.
Pentru a fi mereu în starea de observator este mult de lucru deoarece, în primul rând, există foarte mult zgomot mental și, în al doilea rând, vor exista multe provocări…vor apărea situații, poate unele dintre ele mai neplăcute la care omul trebuie să rămână un pur observator și să nu judece. În teorie pare foarte simplu, pus în practică este ceva mai dificil, dar o adevărată provocare. Seară bună.
Un articol foarte util, bun …
Este foarte interesant ,dar cum poti face detasarea si apoi controlul,este greu sa te pui in pozitia de observator atunci cand esti direct implicat intr-o situatie stresanta ,care fara sa vrei iti provoaca starea de panica.
Frica este un sentiment ,o stare iar exercitiul prin care te poti detasa ar putea fi sa te abati cu gandul fie doar si pentru cateva momente la ceva placut care sa diminueze emotia si sa amplifice starea de relaxare.
Ma bucr sa mai citesc ,si sper sa pot invata ceva pentru ca am mare nevoie.
UN subiect de spiritualitate, cum este acesta de a impartasi dintr-o experienta personala are un ecou in mintea si sufletul nostru. Cu alte cuvinte”se pune”. Tot ceea ce se comunica ca rezultat al unor trairi personale nu ramane numai la stadiul de informare , lucreaza in noi.Ideea de a fi observa-
tor al mintii tale am mai intalnit-o,dar acum simt ca am patruns esenta si pot sa vindec ceva, mai ales ca ma confrunt cu acest subiect. ASA DA!
“Nu se poate sa nu va fi sesizat deja, ca 99% din aceste ingrijorari sunt absolut lipsite de consistenta si ca nu au legatura cu ceeace se-ntimpla in lumea reala. ” In cazul meu e atat de adevarat. Cate ganduri nu au dus la reactii negative..ptr ca mai apoi sa constientizez ca de fapt realitatea era alta, ca m-am alimentat singura cu scenarii posibile ce nu au avut loc.
Credeam candva ca daca ma gandesc mai intai cum as rezolva situatia negativa ce va urma, asa sunt pregatita si voi face mai usor fata acelui moment, ptr ca daca va fi bine… cu binele ma voi descurca oricum, nu am nevoie de un plan. Si asa am pierdut timp pretios si mi-am amarat sufletul degeaba cu planuri ptr situatii rele…care nu au venit niciodata de fapt, dar gandurile si zbuciumul interior au facut sa pierd o parte din fericirea faptului ca a urmat doar ceva bun. Nu ma pricep la vorbe asa ca nu stiu daca am redat corect ceea ce am vrut sa spun…
Am citit o carte care facea o analogie intre mintea noastra si o gradina fertila noi fiind gradinarii. Daca aveam grija sa creasca doar semintele potrivite( ganduri alese) vom culege pe viitor roadele dorite, dar daca o neglijam…pe un teren fertil oricum va creste ceva…..si acealea vor fi buruienile.
De atunci ma gandesc cat am gresit in abordarea mea.
excelent articol
doua mentiuni:
1. cand reusesti sa observi mintea, sa o asculti, detasat, sa observi doar, cel mai usor mod de a ‘cadea’ inapoi in ego e un gand de genul: ‘uite la toti oamenii astia din jur toti prinsi in ego, iar eu sunt superior lor, am descoperit cum sa ma detasez’ (si desigur tocmai ai creat o pozitie mentala, aceea de ‘superior’)
si
2. pe mine ma ajuta uneori cand privesc gandurile ca pe un copil mic. poate sa tipe uneori, sa faca scandal, si cand pur si simplu il observ, nu pot decat sa zambesc. 🙂
Lucian
Carmevera. Uita-te la pozele de la acest articol. Scopul tau este sa ti descoperi sinele (soarele)
pt ca el iti va da puterea de care ai nevoie. Sinele tau iti va mai da pacea si intelegerea.
In situatia in care esti, … nu-ti poti percepe sinele pt ca … validand emotional toate gandurile de care te temi … iti creezi un trafic mental (vezi norii din prima poza) atat de dens si incontrolabil incat ascunde complet sinele tau.
dar revin cu 2 pasaje care trebuie sa le intelegi bine ca sa poti trece prin experienta ta
1Recomandarea mea este sa intelegeti ca orice gand ,este o provocare sa vedeti dincolo de continutul gandului, sa vedeti natura lui inconsistenta (nevinovata) si sa puteti privi calm si detasat mintea cu monstri si umbrele ei interesante. Pt ca imediat ce inveti sa respecti forta gandurilor … vei putea sa le lasi sa existe … si sa nu mai reactionezi cu frica la ele. Ori, … cand reusesti distanta asta, cat de cat … razele sinelui tau vor incepe sa se faca vizibile si simtite. Ori aceste raze si soarele care le emite sunt salvarea ta, pt ca sinele tau este divin si stie … de ce ai nevoie sa treci peste situatie si ce trebuie sa nveti din ea.
2De cate ori nu va iese, acceptati-va limitarea , aveti rabdare cu voi ,iertati-va pt nepuntita voastra , tratati-va FIINTA cu dragoste si reincercati. Fiti relaxati … si ridicati presiunea de pe fiinta voastra . Ati tinut-o atat de mult timp in tensiune incat … pentru ai obtine suportul trebuie sa o tratati cu ingaduinta si dragoste inainte de orice.
Carmevera. Daca tu chinui fiinta cu starile tale … cum crezi ca te va putea ajuta sa vezi adevarul?
Numai bine iti doresc draga Carmevera.
Articolul asta a devenit prioritate dupa ce ti am citit comentul tau. Sper sa te ajute.
@Tatiana … sub pretentia ca te pregatesti pentru rau intrezi procesul distructiv al validarii scenariilor dificile … vei avea supriza ca iti vei slabi atat de tare fiinta incat … si daca toate pericolele vor disparea …. tu nu mai poti iesi din mediul de panica care ti l-ai creat.
Eu incurajez maxim sa faci tot ce depinde de tine sa previ situatiile periculoase din viata ta … dar sa creezi un mediu toxic prin ganduri si emotii negative … este exact lucru care ti fura puterea si capacitatea de a vedea solutiile care te pot salva.
@ MIhaela Lucian Sorana si Roxana … Multumesc
Confirmarile voastre ajuta.
@ Lucian Ca sa pici in capcana superioritatii … trebuie sa validezi emotional … gandul ca esti mai special ca ceilalti. Acest gand ne apare tuturor … dar trebuie sa l tratam cu aceias atitudine ca si pe celelalte … sa trecem dincolo de continutul sau … si sa il invalidam emotional.
Tare faza cu copilu nervos din mintea ta. Sunt sigur ca ajuta.
Validand un gand negativ ajungi la o senzatie negativa. Dar ce faci daca o senzatie negativa data de o suferinta pur fizica, naste permanent gandurile negative? Cum intrerupi procesul? Am incercat sa ma gandesc doar la lucrurile bune din viata mea dar mi-e imposibil atunci cand ma incearca o durere fizica.
I-am recomandat azi blogul unei “colege de suferinta” si am dezbatut nitel problema si amandoua avem aceeasi dilema..cum?
“De cate ori nu va iese, acceptati-va limitarea , aveti rabdare cu voi ,iertati-va pt nepuntita voastra , tratati-va FIINTA cu dragoste si reincercati. Fiti relaxati … si ridicati presiunea de pe fiinta voastra . Ati tinut-o atat de mult timp in tensiune incat … pentru ai obtine suportul trebuie sa o tratati cu ingaduinta si dragoste inainte de orice.”
A-ti accepta propriile limite, a fi ingaduitor cu propria persoana, a te iubi sunt dovezi ale maturizarii emotionale… ale apropierii de tine insuti, ale autocunoasterii. Nu putem avea pretentia ca putem cunoaste pe cineva, pana ce nu ne cunoastem pe noi, nu putem iubi intreg pe nimeni, cand noua insine ne oferim firimituri de iubire.
A da esecurilor proportii cosmice inseamna a-ti refuza un drept elementar:acela de a gresi azi pentru a fi mai bun maine. Inseamna a prefera degradarea propriei fiinte in locul descoperirii si dezvoltarii ei. De aceea, sunt de acord cu sfatul tau, Cristi, acela de a deveni observatori detasati. Pentru ca numai detasandu-ne de micimea cotidianului putem observa frumusetea lumii, si frumusetea noastra -ca parte a acestei lumi-. Vom fi iubiti asa cum avem nevoie numai dupa ce ne vom fi transformat in obsevatori detasati. Detasati de micimea sufletelor ce nu ne-au vrut, detasati de gustul amar al neimplinirii, detasati de gandurile incalcite ce zburda nestingherite prin toate ungherele unei minti confuze…
Eu am reusit. Si asta pentru ca Cineva mi-a spus candva ” Nu tu trebuie sa-ti faci probleme pentru ce gandeste lumea despre tine, lasa lumea sa-si faca probleme pentru ce gandesti tu despre ea.”
Bun articolul, Cristi. Si eu am tras concluzii similare referitor la starea de observator. Eu o numesc luciditate si traire ‘acum’, adica numai in prezent, fara atasamente…
Integrule! Ms f mult.
Exact asta este:luciditate , acuitate, prezenta … dar numai in ultima faza … cand sunt rupte toate identificarile cu spatiul mental emotional si raminem identificati numai cu starea de martor.
Te astept cu feedback … peste tot unde ai rabdare sa ma citesti. Nu ma menaja.
Imi place cum atingi zonele de baza. Eu mai propun o aboordare, poate ntel si mai radicala. Sunt de partea celor care incearca sa gaseasca metode sigure, simple si practice. Din acest punct de vedere am observat ca e mai util sa urmarim validarea a ceva, si sa evitam o nevalidare. De ce afirm asta? Merg pe un principiu pe care organismul nostru il foloseste natural, cautarea. Ea naste orientarea atentiei, automat o acuumulare de informatii, informatii care devin stimuli, fizici, spirituali si sufletesti, pe baza acestora nascandu-se emotiile, sentimentele si alte manifestari. E mai greu sa nevalidam ceva dupa ce a aparut decat de exemplu sa validam rezultatele uneei autari constiente. Daca urmarim sirul pe baza caruia se naste o emotie, vedem ca de fapt e direct proportionala cu efectele informatiei asupra noastra. Deci nevalidarea unor efecte e cel putin amuzanta. Cauza de baza este preocuparea, ea naste cautarea si tot cortegiul de emotii. Dupa cum vad eu lucrurile si am analizat cat am stiut de amanuntit problema, e la extrema echivalent cu a apasa butonul la boomba atomica apoi a incerca sa nevalidam efectele ei. Consumul energetic e urias. Daca punem in balanta ca am consumat energie ca sa alegem preocupare, apoi ca sa executam cautarea inconstient sau constient, apoi ca sa generam efecte emotionale, apoi mai consumam energie ca sa stavilim efectele generate, rezulta o suma de consum imensa cu rezultat oboseala, la tot ce nevalidam. Alegand preocuparile constiennte, controlam cautarile constiente sau inconstiente, implicit informatiile adunate. La final emotia ne indica de fapt cat am adunat in subiectul care ne preocupa. Iese din calcul validarea sau nevalidarea, ea fiind de fapt o observare permanenta si o orientare a cautarii, prin alegeri succesive. Asfel obtinem informatii utile din start pe care ori ca le validam, ori ca renuntam la ele……sunnt utile.Daca cautarea genereaza sa spunem optiuni la final, alegem o optiune, atat, rrestul optiunilor raman ignorate, sau retinute ca rezultat al cautarii in experienta. Practic, toate actiunile constiente si inconstiente vor fi ghidate de preocuparea noastra voluntara. Ce facem daca apare cautare involuntara? Aici intervine alegerea, alegem sa o continuam, sau sa o ignoram. Asta da mintii semnalul de contiuare sau abandonare a cautarii. Sunt doua metode de concentrare una fortata iar alta naturala, normala si fara efort: fortarea mintii sa se concentreze pe un subiect si sa respinga orice alt subiect care apare de nicaieri, sau mai simplu…alegem subiectul pe care il studiem, ignorand restul. Ne concentram greu, dar ignoram aproape natural.Noi romanii chiar suntem specialisti la asta. Deci o metoda practica e validarea a ce cautam, si atat. Sa nu uitam ca mintea e ca si un catel care practic ne serveste fara discernamant. Aduce tot ce mentinem in minte, ce afirmam, pentru ea un gand inseamna aport informatia despre acel subiect. Daca gandim haotic, efeectul aportului este haotic. Daca in schimb ne relaxam abandonand la un moment dat orice cautare, apoi asteptam ca mintea sa se supuna, sa se linisteasca, da no, o facem cu rabdare si intelegere, asa cum avem rabdare cu catelul cand ne trage unde il taie capul, dupa un timp obtinem pace. In acea stare generam constieent o cautare si urmarim efectele ei fizice , emotionale , etc. Practic lasam mintea sa execute ce stie mai bine……si vedem rezultatul. Apoi alta cautare, apoi alta, invatand sa colaboram cu mintea si ea incepand sa isi automatizeze procesul cautarii cu baza de pornire cautarea provocata constient. Catelul nostru are si rasplata, asa ca e necesar sa fim foarte atenti sa o oferim fara exceptie de fiecare data cand rezultatele cautarii ne satisfac. Ce ignoram, spune mintii ca nu ne preocupa asa ceva, iar la urmatoarea cautare va tine cont de asta. Nu e teorie, poate proba orice persoana cu dorinta de a intelege cum poate colabora cu mintea. E un mecanism uluitor, simplu si minunat la indemana noastra. Practic mintea ne aduce numai si absolut tot ce ii cerem, constient sau inconstient. Nu mai are cautari programate constieent? Se opreste sau se ocupa de cautari interne de conflicte informationale, afirmatii ilogice , etc. Mintea este de fapt un sistem de cautare extrem de sofisticat, automat. Se comanda simplu…prin comanda mentala, care sa afirme ca acceptam ce afirmam ca si model de functionare. Practic ca si cum am spune in minte…..fa aia. Atat. Nu ne rugam….spunem clar. Ne rugam lui Dumnezeu, mintea este colaboratorul nostru pe care il respectam, dar caruia noi ii spunem ce are de facut, asta e rolul pentru care functioneaza.
Mi clara abordarea asta a ta … si evident ca este practica simpla si sanatoasa. Solutia mea este … pentru situatiile cand exact cum ai spus … butonul a fost apasat. Este o solutie de urgenta pentru stari ale mintii in care ea mintea este incontrolabila … . Exista puncte critice ale mintii … care depasite urmare a starilor conflictuale prea lungi … pierzi controlul dramatic in principal datorita subconstientului deja mult prea incarcat cu demoni. Solutia nevaladarii … este una de urgenta pentru o problema acuta si insuportabila … destinata sa ne castige timpul necesar sa reorientam mintea … constient catre alte directii. Nevalidarea se bazeaza pe o intelegere fundamentala ca … continutul gandurilor este nerelevant pentru realitate … si ca un continut nevalidat emotional … este absolut inocent. Odata castigata perspectiva asta … ai ceva accesibil si la indemina pentru a opri efectele detonarilor incontrolabile. Solutia este sa repui mintea pe directii sanatoase … dar pentru reprogramarea asat ai nevoie de timp … si resurse. Daca fiecare detonare inconstienta te consuma puternic cand esti la limita … nu mai poti face mare lucru. Am fost in zonele alea … si nu i de gluma. Acolo variantele sunt extrem de limitate.
Am citit articolul si neintelegerea de care m-am lovit este acest termen de validare/nevalidare. Ce inteleg eu este ca gandurile nu au nici o putere asupra noastra daca nu sunt insotite de emotii. Ca, de fapt, nu gandurile sunt cele care ne consuma, ci emotiile aferente lor. De exemplu, luam gandul “lui nu-i pasa de mine”… Validarea lui cu o emotie inseamna… eu stiu… panica, frica, senzatie de abandon etc. Aceste emotii traite repetat se pot “incrusta” in corpul fizic si emotional astfel incat, chiar in lipsa gandului “nu-i pasa de mine” ele sa ramana.
Ce ar insemna totusi invalidarea unui gand? Sa nu fie insotit de nici o emotie? Din cate am observat, oamenilor le plac emotiile, le place sa le exagereze chiar si atunci cand factorii exteriori nu sunt chiar asa de emotionanti.
Asadar, intrebarea mea este cum este posibil “sa-ti cureti emotionalul”, cum imi spunea cineva, pentru ca imi vine sa cred ca, de fapt, problema aici este, la emotii, nu la ganduri… E corect?