Grabindu-te, pierzi exact ceea ce cauti
Un aspect esential, ce in mod sigur ne scapa,
esta acela ca ne-am nascut CA SA FIM AICI,
nu sa ajungem undeva, fiind aici.
Este foarte simplu sa constatati
cum aproape orice obiectiv fura experienta de a fi (prezenta),
in fuga dupa momentul ajungerii la destinatie.
Una dintre cele mai mari lectii de asimilat
este ca oriunde ajungem, fara competenta de A FI,
este inutil si lipsit de sens.
In capacitatea de A FI IN EXPERINTA VIETII TALE
sta singura valoare a vietii tale.
Paradoxal este ca obiectivele devin mai accesibile
cand nu sacrifici prezentul pentru nimic din viitor.
In fapt, prezenta te si elibereaza de atasamentele fata de obiective sau destinatie,
dar te fac pe masura de eficient in atingerea lor. De ce?
Pentru ca starea de a fi (de prezenta) este cea mai potrivita
pentru descoperirea si exploatarea oportunitatilor si solutiilor.
Un prim pas enorm catre starea de a fi
este sa-ti constientizezi incordarea care ti-o da faptul ca te grabesti.
Si nu ma refer la viteza cu care te deplasezi,
pentru ca poti fi extrem de rapid intr-un calm dumnezeisec,
ci la starea de neliniste care ti-o da presupunerea ca
n-ai timp suficient pt a face ceea ce este nevoie.
Graba de care vorbesc
este reflexia faptului ca fugim de momentul vietii care il traim.
Altfel, l-am contempla uluiti de incarcatura de semnificatii a fiecarei clipe.
Evident ca mentalul a profitat de aceasta stare de fapt
si justificarea lipsei de timp a devenit o foarte buna scuza pentru inconstienta si nefericire.
Este amuzant cum ne plangem ca ne lipseste timpul,
desi nu-l folosim deloc traindu-l.
Cris
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!