Esențiale Arhive | Page 8 of 19

Dosarul nesimțirii monogamiei in relațiile de cuplu

25 August 2014/1 Comment/in Esențiale /by Cristi

Zic EU:
1. Monogamia si discursul iubirii au produs mai multa traumă si degradare umana, decat toate razboaiele lumii.
Monogamia-i un soi de canibalism al vitalitatii si demnitatii umane, iar abordarea acestei problematici in relatiile de cuplu este inceputul unui razboi surd si nemilos, de putere intre sexe.
Ceri fidelitatea cuiva, numai si numai cand cel caruia i-o ceri nu inseamna absolut nimic prin comparatie cu interesele tale de importanță.
Cand un partener abordeaza problema monogamiei ar trebui sa ai reactia unui om care isi prinde prietenul umblandu-i prin buzunare sau in portofel, cand nu esti atent. Fara glumă. 🙂
Unii fac asta dintr-o inconstientă naiva, motiv pentru care trebuie sa dai o sansa omului sa-si inteleaga nesimtirea si să-si modifice atitudinea.
Insa unii sunt ipocriti asumati, pentru care relationarea ii modul in care-si pregatesc ”masa” pentru alimentarea importantei lor.

Zice Marius:
Cristi, nu cumva majoritatea vor monogamie pentru ca asta e social acceptat ca fiind normal?
Si pentru ca le e frica sa nu fie judecati?
Adica, poate multi ar vrea libertate dar se gandesc “Ce-o sa zica parintii, vecinii, colegii, sefii etc ca nu sunt in randul lumii”.
Asa ca raman in relatii monogame nefericite de frica…
La polul opus, sunt cei/cele care afirma ca vor monogamie pentru ca “asa simt eu”, “nu pot cu mai multi deodata ca vreau sa ma concentrez sa construiesc ceva cu unul/una” sau “bolile cu transmitere sexuala sunt prea multe si nu vreau sa risc”.
Nu stiu daca absolut la toti e ipocrizie si nesimtire….o fi si frica sau orgoliu…

Revin Eu să-i returnez mingile ridicate la fileu:

2. Nu stii tu. Dar din fericire pentru noi toti eu stiu exact, pentru că dincolo de autoinvestigatiile mele interioare, sunt alaturi de toti cei cu care mă intersectez, care fac ceva să-si depaseasca inconstienta in relationare.
Nu subestima niciodata puterea de disimulare a perversitatii inconstientei.
Este specialitatea perversitatii să gaseasca scuze.
Sigur ca tuturor le este frica sa fie judecati si este normal să fie asa.
Nu toti au puterea si luciditatea să se protejeze facand fata imensei ipocrizii exterioare si presiunilor implicite.
Dar acesta este un motiv să-ti deschizi relatia discret, nu să eviti eliberarea partenerului tau.
Cand ai facut asta, intr-adevar nu mai este vorba de nesimtire, ci de o fireasca si usor de inteles autoprotectie.
Am vreo doua cupluri de prieteni (casatoriti de multi ani, cu varste peste 35 si evident copii), aflati in exact aceasta faza de deschidere a relatiei si desi sunt f discreti si au inceput foarte timid eliberarea reciproca de angajamente si exclusivitati, viata lor sentimentală si pasiunea a explodat. A aparut sentimentul de sens in viata si zambetele largi.
Cuplurile lor de prieteni se ineaca in ura, in preajma divortului, dupa ani de zile in care ea se indragosteste in cascada pe net si el plateste pentru pizda.

Bineinteles ca acestia devin curiosi si intrigati de fericirea de pe fetele primilor, iar acestia risca să le spuna secretul.

3. Cand nu este ipocrizie in spatele intereselor pentru monogamie, cuplurile gasesc solutii pentru celelalte probleme.
Aceste solutii sunt pasi marunti de tatonare a contextului social in care-ti poti trai deschiderea.
Cand insa cauti solutii sa traiesti onest in cuplu, constati ca exista si contextele si oamenii intre care poti face asta.

Nesimtirea care o acuz eu sta in modul in care te raportezi la libertatea partenerului tau.
Esti nesimtit cand iti urmaresti permanent partenerul pentru a-i controla viata, dar libertatea ta iti pare destul de firească.
Esti la fel un nesimtit cand renuntarile tale la libertate sunt modul in care pretinzi direct sau indirect acelasi lucru.
Sigur că in unele cazuri, cand vezi ca partenerul tau de care esti puternic legat de o istorie consistenta impreuna, evita din diferite motive orice discutie pe tema libertatii, nu este treaba ta să fortezi ceva.
Treaba ta este să aplici ceea ce trebuie să discutati, adică sa-i dai spatiul să-si poata trai liberatatea in timp ce ti-o asumi pe a ta, pana cand evolutia lucrurilor ii va atrage atentia si interesul pentru o discutie pe bune.

4. Pe de alta parte, nu de propria libertate se tem cei mai multi dintre noi, ci de libertatea partenerului.
Procentul oamenilor care inseala in relatiile monogame este incredibil de mare.
Toti acestia inseland, dovedesc ca isi traiesc foarte natural libertatea.
Motivul pentru care nu discuta despre aceasta nevoie comuna si fireasca de libertate este speranta ca doar el insusi se va bucura si de libertate, celalalt fiind prizonierul propriilor conditionari atent cultivate in cuplu.
Insa mai devreme sau mai tarziu, toti simt pe pielea lor aceasta imensa nesimtire.
Onestitatea nu sta in teoretizări mentale nesfarsite, ci priveste motivatiile ultime a tot ce faci zi zici.
Iar acolo nu mai este indoială. Cand ai ajuns acolo, stii exact cine esti, ce faci si de ce.
Intreaga lume se bazeaza ca NU POT FI VAZUTI pana in acele adancuri unde stau motivatiile perverse.

5. In alta ordine de idei, daca ai impresia ca judecata celorlalti este neplacuta eu cred ca ar trebui sa fii mai atent la judecata propriei tale constiinte, de cate ori iti tradezi sentimentele, interesele si atractiile.
Tradarile astea te innebunesc, devitalizează sau chiar omoară.
Barfele ipocritilor si presiunile parintilor sunt apa de ploaie pe langa 24 de ore din 24 de anxietate, instrăinare de tine insuti si de partener.

6. Ceea ce vrea fiecare monogam sa construiasca cu un singur partener (bineinteles, impreuna impotriva lumii), este povestea in care se imagineaza fiecare ca este fericit. In acest scenariu nu conteaza ceea ce este si vrea celalalt dincolo de regia povestii. Iar viata nimanui nu poate fi inghesuita in scenariile naive ale unui partener, pentru ca in sine aceasta abordare este una ostila vietii si lipsita de respect. Nimeni nu simte monogamia. Toti simt insa nevoia de control, care monogamia pare ca o asigura. Cei sinceri cu adevarat, care traverseaza o perioada de interes exclusiv pentru un partener, nu vor cere in schimb fidelitate si … fiti atenti … acestia sinceri, fideli de conjunctura, simt fidelitatea asta pentru indivizi care traiesc liberi.

7. In ce priveste bolile cu transmitere sexuala … eu imi asum orice risc pentru oamenii care ajung in patul meu.
Ei nu sunt pentru mine furnizori de sex.
Sunt oameni pe care caut sa-i pastrez in viata mea tot restul vietii mele, daca se poate.
Daca unul are vreo boala, n-am nici o problema să o impart si vom gasi o solutie impreuna.
Dar initiatii stiu ca bolile nu le iei de la nimeni.
Iei boli doar daca esti deja bolnav, dar nu stii.
Iar sexul fara protectie, mult, cu multe persoane care inseamna ceva pentru tine si dincolo de sex, intareste enorm sistemul imunitar.
Femeile din jurul meu care fac sex cu multi parteneri de mai bine de 3-4 ani, de cand sunt in viata mea inregistreaza cele mai perfecte analize din intreaga lor viata.
Nu intelege mai nimeni cum o viata sexuală atat de ”riscantă” duce la depasirea unor probleme care le-au insotit intreaga viata, fiind rezistente la orice tratamente.
Sigur ca o viata traita cu grija maxima pentru ceea ce bagi pe gura si mai ales ce scoti pe ea, este indispensabilă.
Traim intr-o lume in care suntem dezinformati si speriati pe infinite straturi.
Si totul prolifereaza pentru ca nimeni nu-si urmeaza cu curaj sufletul si ratiunea.
Nimeni nu ar risca nimic pentru nimeni sau pentru adevarul si intuitiile intime.
Vrem numai lucruri sigure si asta ne face carne de tun pentru smecherii care trag sforile controlului umanitatii atat de profitabil economic.
Frica baga o gramada de bani in buzunarul celor deja incredibil de bogati.

Roxana zice:
Vad aici o pledoarie interesanta, ce-i drept, a libertatii supreme de a fi barbat sau femeie pe cont propriu.
Nu e rau..dar ce te faci cu constrangerile de orice fel?
Plusezi asumarea sexualitatii..iar, nimic rau…dar ce te faci cu sentimentul posesivitatii despre care stii bine ca barbatii il au, cu frustrarile si spasmele, sentimentul de prabusire pe care il au femeile “inselate?
Eh, vei spune..prostii, pretiosii si chipurile”spiritualii”gandesc asa…eu zic oamenii nascuti si educati cu frici, cu degetul aratat si spranceana ridicata de parinti la fel de traumatizati si crescuti si ei aidoma.
E o masura colectiva..dar ea exista!
Nu poti sa infirmi asta.
Altfel?:)Articol misto, pana la un punct chiar sustinut.

8. Am 200 de articole in care afli ce trebuie sa faci cu sentimentele de posesivitate, cu frustrarile si prabusirile de care vorbesti, pentru ca eu si apropiatii mei, care au ales libertatea in relatii, am trecut la modul cel mai dureros prin toate astea.
Insa am gasit solutii si le impart cu toti cei care vor sa inlocuiasca perversitatea si ipocrizia cu onestitatea.
Dincolo de articolele mele, discut pe situatii concrete cu toti cei care s-au angajat pe aceasta cale a onestitatii pentru a-i ajuta sa inteleaga cu ce se confrunta.
O fac cu placere si recunostinta ca pot fi de folos. Mă finisez si eu enorm in acest proces.
Cu eforturile fiecarui om care alege sa iasa din minciuna si perversitate, eu traiesc intr-o lume mai sanatoasa.

9. Posesivitatea este comuna barbatilor, cat si femeilor, pentru ca ea este un produs al mintii. Sentimentul de prabusire este de asemenea comun ambelor sexe. Dar se prabusesc iluziile de importanta, create de nivele greu de imaginat de nesimtire a celor implicati in relationarea traditionala.
Toti cei care se prabusesc ajung aici pentru ca s-au folosit de orice presiune posibila sa smulga confirmari de importanta si superioritate, cersind, santajand, evitand adevarul si injurandu-i pe cei ca mine.

10. Absolut toti sunt oameni nascuti si educati cu frici de parinti si mai traumatizati. Nici nu ai idee cu ce medii de educatie familiara m-am intersectat si cata nebunie am vazut in familii. Dar eu gandesc in termeni de solutii, iar ceea ce fac eu aici este parte a solutiei care presupune de peste 5 ani o transparenta si o sinceritate asumata public, pe care majoritatea nici nu si-o pot imagina fara sa se inspăimante.

11.Vindecarea de perversitate este o masura colectiva, dar care presupune fara exceptie o determinare nenegocibila, fără de care nu vei putea sa-ti asumi muntii de minciuni in care ai trait, durerea si prabusirea care vin cu vindecarea energetica a ranilor pe care ti le-ai produs alegand sa fii pervers atât de multa vreme.

Neli zice fara milă:
Din cate am citit reiese ca relatiile multiple sunt panaceul universal al problemelor omenirii si cine nu face asa e un frustrat “spiritual” care vrea validare, deci e mai jos decat ceilalti care sunt superiori si smeriti si sinceri … ?

12. Cine ingradeste in vreun fel libertatea partenerului lui este intr-adevar un frustrat spiritual, mai ales daca o face in numele iubirii. Cum alege ficare pentru el insusi … il priveste, dar daca face asta doar pentru a exploata potentialul de manipulare al vinovatiilor celui pe care-l vrei inregimentat in relatie, este doar o ”frustrare” mai subtila.

13. Relatiile multiple nu sunt un panaceu universal sau o solutie miraculoasă a problemelor relationale din cuplu, descoperita si brevetată de mine ”apostolul relatiilor libere” 😛 . Sunt realitatea sentimentelor, intereselor si atractiilor noastre.
Suntem atrasi si ne simtim bine cu mai multi oameni, chiar si atunci cand toate nevoile ne sunt satisfacute.
Este o situatie care caracterizeaza pe toata lumea.
Eu doar observ si sunt sincer.

14. Cine nu respecta libertatea celor cu care sunt in relatii sunt indivizi corupti de nesimtirea superioritatii, ceea ce-i face nefericiti si de evitat. Nu-i face inferiori. Doar nefericiti. Nu-i judec in nici un fel si nu ma deranjeaza deloc alegerilor lor, dar eu vreau in viata mea altfel de oameni.

Natalia pune si ea punctul pe i:
Daca omul ar fi monogam in mod natural, nici nu ar exista un cuvant care sa descrie aceasta stare de fapt!… ca sa faca diferenta intre ce si ce…? Daca omul ar fi monogam despre ce ar fi 90% din filmele, muzica si literatura culturii noastre?
Cancerul relationarii actuale porneste, dupa parerea mea, de la doua teoreme total gresite:
1. Ca nu poti iubi mai multi oameni in acelasi timp.
2. Ca o singura persoana o sa-ti satisfaca toate nevoile de relationare de acum si pana la adanci batraneti.
Si cum marea majoritate nu sunt obisnuiti sa puna la indoiala ce li se baga pe gat de catre diverse “autoritati” se ajunge in situatiile in care fac “ce trebuie” de frica, de caposenie, sau din nesimtire. Ipocrizia e cand stii ca nu-i asa dar profiti de situatie pentru ca te aranjeaza. Adica in multe cazuri. Din ce in ce mai multe.

Iar Eu mai zic doar:
15. Case Closed 😉

Discursul fidelității, instrument de control si manipulare a celui mai naiv din relație

20 August 2014/0 Comments/in Esențiale /by Cristi

Ceea ce te face sa ajungi la angajamente de exclusivitate in relatiile proaspete de cuplu si mai ales in cele care te satisfac sexual, … este strict interesul tau de a reduce libertatea partenerului si a creste controlul pe care-l ai asupra lui.

Prin obtinerea angajamentului de exclusivitate, crezi ca ti-ai eliminat (surclasat) competitia, confirmându-ti astfel superioritatea de a controla un barbat dorit si de altele. Sau invers, o femeie dorita de alții.

Nimeni nu se angajeza la exclusivitate gandindu-se serios ce presupune asta pentru el insusi.Sau daca se gandeste o face la modul, cum altfel decat pervers si stie ca in fata unei oferte irezistibile va gasi solutii sa fenteze vigilenta partenerului la care-si angajeaza sclavia sexuala si sentimentala.

Exact aceasta convingere, de care sunt constienti fiecare cand se angajeaza, duce la preocuparea generalizata pentru spionajul in cuplu.

https://www.fiiconstient.ro//?p=2687 Aici ceva pe aceasta temă.Aproape oricine simte sau stie ca povestea fidelitatii este o manevra a unui razboi surd de putere si control. De aceea, nimeni nu crede cu adevarat mizeria angajamentelor de fidelitate.

In cel mai rau caz, proaspetii angajati la fidelitate se bazeaza, cu putin teatru de vinovatie ”autentică”, … ca vor alimenta importanta partenerului ”inselat” si acesta va trece peste incident, … daca afla de el.

Dar poate ca nici nu afla, caz in care … toata lumea este fericita si fidelă.

Majoritatea-si fac calculele de angajare in exclusivitati gandindu-se la avantajele care le presupune restrangerea libertatii celuilalt.
Irezistibilă este puterea de a-ți controla partenerul, nu propria sclavie de fidel.

Toti cei care jurati fidelitati, fara sa stati prea mult pe ganduri, stiti chiar in acel moment cat de perversi sunteti.

Stiti ca ati mai promis fidelitate si ati umblat sau suspinat dupa fundu si atentia altora, … dar cu toate astea mintiti si vă mintiti fara rezereve de cate ori aveti posibilitatea sa controlați un partener.

Si asta chiar dupa ce aveti experienta dezinteresului fata de cel care v-a cerut fidelitatea si v-a oferit-o.

Aproape toti isi doresc un partener supus si controlabil, chiar daca neinteresant, care sa le dea sentimentul importantei si confortul ca este integrat social, … dar in acelasi timp li se pare absolut normala propria libertate.

Nimeni nu poate cere asta, … dar toti aici vor sa ajunga cu manevrele lor ipocrite.

Stiu femei despotice, extrem de geloase, care-si tin barbatul sub o presiune nebună prin controale si suspiciuni neincetate, care insa se ofera fara conditii, dispuse la un efort enorm sa satisfaca pretentiile exagerate a vreunui tip de care sunt atrase.

Si barbatii sunt la fel, dar enorma sensibilitate feminina le impinge pe acestea la gesturi extreme si experiente intense.

Nu stiu daca ati observat ca fidelitatea este o calitate care nu o cauta nimeni, decat ca moneda de schimb pentru fidelitatea (controlul) celuilalt.
Nu cred ca ati vazut vreodata macar un singur individ care sa zica: ”eu sunt o persoana fidela, … dar nu am nici o problema cu infidelitatea partenerului meu” .

Daca nu ai nici o asteptare ca partenerul sa-ti raspunda la fidelitatea care te caracterizeaza, cu fidelitate, atunci recunosc onestitatea ta cand afirmi ca fidelitatea este o valoare pe care o apreciezi. Altfel discursul fidelitatii, ca si cel al iubirii de altfel, este un instrument in lupta de putere si control in relatiile tale.

In fapt, chiar imensa preocupare pentru problematica exclusivitatii dovedeste ca suntem cu totii constienti de importanta libertatii de a relationa cu cei de care suntem atrasi si ca aceste atractii sunt inevitabile si generalizate. Povestea iubirilor eterne, exclusive si indestructibile, este doar o modalitate de a exploata nefericirea si naivitatea celor mai slabi si mai putin abili.

Pentru că la fidelitate te angajezi luand in calcul doar avantajele tale din fidelitatea celuilalt, … imediat ce proaspatul angajat, sa zicem ca femeia, (intrucat presiunile sexuale sunt semnificativ mai mari decat pe barbat) intelege partea ei de obligatii, pur si simplu intra intr-o disperare vecina cu panica in fata perspectivei de a nu se mai putea fute cu cei 1, 2, sau 10 tipi dupa care saliveaza in viata ei de fiecare zi.

Din acel moment colegul, vecinul sau necunoscutul cu care te intersectezi cam des in autobus devine irezistibil.

Cand ti-ai interzis atractiile, acestea se amplifica enorm, exact cum daca-ti interzici respiratia, consecinta este permenenta cadere in respiratii disperate, haotice si profunde.

Relationarea si atractiile care stau la baza lor sunt aerul sufletului uman.

In consecinta, daca-ti negi sau reprimi atractiile, rezultatul este ori o intensificare disperata a acestora, ori moartea sensibilitatii.

Nu poti ramane viu, fara sa respiri, la fel cum nu poti ramane sensibil, fara să-ti urmaresti atractiile si sa dezvolti relatii multe, complexe si oneste, asa cum cere de altfel sufletul tau prin atractiile tale.

Revenind la exemplul cu femeia noastra proaspat angajata intr-o relatie exclusiva, imediat ce constientizeaza ca barbatii de care era atrasa ii sunt interzisi, nimic altceva nu mai conteaza decat sa ajungă cat mai repede in pula lor.

Si bineinteles ca in foarte scurt timp, daca esti o tipa dezghetata, abila si atractiva sexual … si reusesti să ajungi f rapid in ea. 🙂

Daca insa nu ai ceva ”pe teava” sau nu ai abilitatea de a arde etape de relationare pentru a ajunge rapid la sex, … din momentul in care ti-ai propus sa servesti o singura pula tot restul vietii tale, …. visele tale vor fi orgii orgasmice neintrerupte.

Mai mult, din acel moment pula pe care tocmai o detii, parca nici nu o mai vrei. Pana cand aceeasi pulă se decide să-si traiasca libertatea, caz in care interesul tau pentru ea va deveni brusc si dintr-odata enorm.

Daca insa, pentru ca esti o fata cu un libido scazut si o sensibilitate uzata de prea multa vinovatie, rusine sau mentalizare,
cu prea putine optiuni si nu foarte atractiva,
iar accesul la un barbat si scula lui sa fie o realizare imensa, este posibil să eviti scenariul de mai sus dar in cazul asta fii convinsa ca daca nu ai un barbat aflat in exact aceeasi situatie, declaratiile lui de fidelitate sunt apa de ploaie.

Si in cazul barbatilor lucrurile stau la fel, cu mentiunea ca daca nu-s exagerat de inadaptati, cu o istorie de rateuri in relatiile cu femeile, … ei se simt mai liberi de propriile angajamente, iar presiunile sexuale sunt mai mici.

Vedeti mai jos o discutie recentă si relevanta cu o prietena f bună pe tema asta:

EA:
Am iesit ieri cu prietena mea S…la plaja..
ca sa vezi cum suntem noi …
mi-a zis ca a hotarat cu prietenul ei sa aiba o relatie exclusiva ….de pereche..
Îl dorea pe tipul asta f mult..se simte f bine cu el..
Dupa ce au hotarat de comun acord sa nu se mai vada cu altii…ea s-a futut cu unul.
Și era plina de remuscari si se simtea super naspa.

EU:
hahahaha. Ce tipic feminină ii situația. Pai imediat ce reprimi, dorinta explodează. Remuscarile si starea naspa veneau din perspectiva de a fi inselată si a fi nevoita sa se confrunte cu sentimentul de neimportanta. Fii sigură ca nu-i parea rau de sex, ci de eventualele consecinte de a-si indeparta parteneru. Naivii is tentati sa creada ca remuscarile vin din constientizarea că traiesc o dragoste adevarată. Să fim seriosi.

Iar dacă esti o tipa care nu ai optiuni facile de a te fute dupa ce faci un angajament de exclusivitate, sau presupun timp si implicare pe care nu o ai, pur si simplu visezi numai orgii.

EA:
da da . Eu am fantezii de astea :)))
In fine…dupa ce am pove si ne-am ras o gramada
ne-am simtit super…si ea s-a mai relaxat cu privire la vinovatie.

O lume cu nesimțirea-n vene care pretinde totul de la toată lumea, dar nimic de la ea insași

17 August 2014/0 Comments/in Esențiale /by Cristi

1. Daca esti genu de individ care te infurii cand esti refuzat in cererile sau dorintele tale de la ceilalti, trebuie să intelegi ca cererile tale nu sunt cereri, ci PRETEȚII
care presupun fara exceptie ca in intimitatea ta, … te reportezi cu nesimtire si implicit superioritate la oameni,
la fel cum presupun că nu dai doi bani pe libertatea nimanui.Daca nu ti-a spus nimeni pana acum, afla de la mine că:
a. nimeni de pe aceasta planetă nu-ti datoreaza nimic si
b. atâta vreme cat nu faci niste schimbari dramatice in raportarea ta la oameni,
nu esti decat un nesimtit ordinar, care trebuie refuzat chiar cand ai putea fi ajutat f usor.
.……………………………………………………………………

In consecință, daca vreti o lume mai buna, fiți cu toții foarte atenti la atitudinea cu care sunteti abordati
de toti cei din jurul vostru care vor ceva de la voi.Daca nu puteți vedea dincolo de aparențe, oferiti niste refuzuri de test.
Si mă refer aici la absolut orice cerere o aveti, …. de la rugamintile sotului de a va aduce un pahar de apa,
pana la cererea unor bani imprumut
sau invitatia la o intalnire, ori la un sex nevinovat.Daca vedeti derapaje de atitudine catre rautate, nemultumire sau agresivitate,
trebuie sa intelegeti imediat ca pentru individul in cauza
sunteti doar o vaca de muls
si toata aparența de eventual interes sau bun simt de care ati avut parte cand ofereați ceea ce se astepta de la voi
este doar teatrul ( ”manevra” ) cu care sunteti manipulati.Iar cand vedeti reactii amenintatoare la primul refuz, la cei pentru care ați facut foarte multe,
este cazul să-i expediati imediat din viata voastra personală.

Acesti nesimțiți considera ca fiind absolut normal ca toti sa-i serveasca fara comentarii,
preferabil coplesiți de recunostință că li se ofera ”onoarea” de a servi.

Pentru genu asta de oameni, recunostința pentru ceea ce primesc este un sentiment absurd si neinteles,
intrucat pentru ei nu existati DECÂT in masura in care sunteti utili intereselor lor.

Cu fiecare relatie in care tolerati in jurul vostru indivizi incapabili sa respecte sincer un refuz si implicit incapabili sa fie recunoscatori pentru alegerea de a-i fi de folos, creați si incurajați intreaga perversitatea si nesimtire din lume care se bazează exact pe acest fel de naivitate .

Si nu este vorba de o recunostinta manifestată in gesturi si cuvinte ci de una discretă dar profundă venita din constientizarea faptului ca nimeni nu există pentru interesele noastre .

De asemenea, urmariti cu mare atentie in voi insiva
tentatia de a nu respecta refuzurile si
abordati-va cu mare atentie raportarea din adâncurile intimitatii voastre la oameni si viață,
intrucat in aceste situatii vă este cea mai accesibila si vizibila raportarea incorecta
care creeaza lumea de care va plangeti că vă răneste,
chiar in timp ce nesimtirea va este politica de viata.

Atitudinea fata de oamenii din viata voastra trebuie stabilita functie de ce sunt ei ca oameni,
nu functie de puterea lor sau ce aveti de castigat de pe ei.
Asta inseamnă sa ințelegi ca nu profitul tau din relatia cu cineva este sensul legaturii cu el,
ci modul in care acesta se raportează la viață si motivatiile care-l animă, ceea ce îl si defineste ca om

Este plina lumea, pana la refuz, de relatii in care cei implicati
intretin cu grijă aparențe perfecte de prietenie, respect sau raporturi civilizate,
dar care se transforma peste noapte intr-o ura veritabilă, …
imediat ce se ajunge in vreo situatie in care asteptarile si sentimentele de importanță nu le sunt satisfacute
sau când nu mai poti profita suficient de pe individul cu care au fost intr-o relatie.

Acum intelegeti de ce puterea de orice fel este atat de seducatoare pentru aproape oricine, …
intrucat cei care o caută vor sa ajunga in situatia de a nu mai putea fi refuzati, iar astfel sa-si traiasca confirmarea superioritatii lor.

2. Mii de ani de inconstienta ne-au bagat nesimtirea adanc in vene.
Tot ce suntem in relații si tot ce facem in momentele cu miza (cele care conteaza) este sa rafinam si sa depasim noi nivele de tradare si nesimtire in relatiile cu cei din jur, dar mai ales in cele importante.

In fapt, cu cat considerăm o relatie mai apropiată si mai veche, cu atat ne permitem să deversăm si să descoperim noi profunzimi de nesimțire.
Nu intamplător in familie gasesti cele mai inspăimântătoare exemple,
cu copii care ar lua si pielea de pe parintii lor sau
parinți care cauta prin santaje emotionale controlul total asupra deciziilor copiilor , desi viata le este un dezastru generalizat.

Traim intr-un mediu interior si exterior de nesimtire atat de generalizata, incat imediat ce ne lovim de momente de onestitate si umanitate,
le negam, le minimalizam sau le gasim motivatii perverse in disperarea de a ne justifica in continuare propria nesimtire
sau le privim nostalgic ca si cum ar fi ceva utopic, absurd si prostesc sa iei in calcul un comportament similar.

Inevitabil , … relatiile noastre vor coabita cu nesimtirea, nu rareori grotescă:
cand iti pedepsesti partenerul ca nu te serveste odată dupa ani de zile in care a facut-o neobosit,
cand iti asumi o libertate totala in relatie, dar innebunesti de furie daca partenerul de care erai sigur că-i sub cotrolul tau isi asuma propria libertate,
cand iti refuzi responsabilitatea propriilor decizii, acuzandu-ti partenerul care ti-a dat incredere,
cand te folosesti constant de cineva, fara sa te gandesti o clipa la situatia sau dificultatile lui si fara să te intrebi daca tu ai facut sau ai face asa ceva pentru cineva.

In orice relatie am intra, trebuie sa intelegem ca nesimtirea va fi acolo.
In noi insine si in celalalt.
Secretul este ca … aceasta situatie nu este o problemă, dimpotrivă este o oportunitate.

Este oportunitatea de a intelege, dincolo de orice indoiala, importanta renasterii bunului simt in relatie cu ceilalti.
Cand scopul nenegociabil si declarat in relatii este conștientizarea nesimtirii, patrunderea ratiunilor ei si dezmembrarea ”piece by piece” a acestor ratiuni, ingaduința pentru derapaje este obligatorie si trebuie oferita natural.

Astfel apare pentru prima data singurul lucru care conteaza intr-o relatie si o defineste: INCREDEREA.
Iar ingaduița mea pentru eventualele greseli de raportare ale celui cu care relationez este de fapt increderea ca mea ca urmareste dincolo de orice suspiciune o legatura corecta si onesta cu mine.
In afara acestei increderi pt mine cuvantul relatie nu are sens.

Nimeni nu este responsabil de nesimtirea si inconstienta in care a fost prins, câtă vreme nu se intelege in ratiunile si motivatiile intime, dar cauta sincer si determinat să se inteleaga, fiind onest cu el si celalalt.

Ingaduinta noastra cu nesimtirea celor cu care ajungem in relatii trebuie sa fie consistentă, iar uneori enormă (trebuie să gasim puterea de a le ierta multe nesimțiri ) dar numai si numai daca decizia lor interioara de a depasi conditionarile si tentatiile superioritatii, ipocriziei si competitiei sunt nenegociabile.

Una este sa fii nesimtit nestiind unde si de ce nu este ok si cu totul alta este situatia in care totul iti este clar,
dar pur si simplu nu te intereseaza sa schimbi ce ai inteles ca este incorect, …
pentru ca ti-a mers destul de bine folosindu-te de fraieri, sau
pentru ca intelegi ca este prea greu sa-ti abordezi mostruozitatea interioara care te impinge la nesimtire.

Sigur ca nimeni dintre cei cu care esti in relatii nu-ti vor spune ca-i dor fix in pulă de povestile tale de prietenie, onestitate si umanitate in relatii, … intrucat atâta vreme cat relatia pare profitabilă, ei iți vor spune fară să ezite exact ceea ce vrei să auzi de cate ori vrei tu, in speranța ca esti prostul care nu se prinde de rațiunile lui șmechere.

Poate nu credeți, dar nesimțiții carora le iese (si se-ntâmplă să le iasă de cele mai multe ori) se cred foarte inteligenți.

Daca vrei o alta experienta in relationare si bineinteles altă calitate umană a celor din viața ta,
este responsabilitatea constienței si umanității tale să fii atent si sa intelegi cu cine ai de-a face
pentru a indeparta partial sau total pe cei care nu inteleg ca relationarea perversă nu mai prezintă vreun interes pentru tine.

Majoritatea celor naivi , utopici sau prinsi in spiritualisme ieftine , vor să-si vandă dependentele de nesimtiti si confuia in care traiesc drept iubire si implicit in loc să accepte cu cine eu de a face si să-i indeparteze , incearcă să-i transforme.

Nimic nu distrează mai mult un nesimtir decat efortul partenerului de al schimba.
Insuși efortul este dovada despendentei lui si a pozitiei de superioritate si control in care se afla nesimtitul.

Insă, cei care s-au eliberat de nesimtire stiu ce cale lunga si dificila presupune si in consecinta acestia vor intelege firescul rabdarii in fata pasilor, inevitabil marunti au celor care au ales acelas lucru.

Insa atentia la intimitatea celor cu care esti in relatii trebuie sa fie una pe masura rabdarii si ingaduintei fata de limitele lor, … intrucat tentatia parazitului inconstientei de a considera bunatatea sau ingaduinta drept prostie numai buna de exploatat este imensa.

Ingaduinta si bunatatea sunt obligatorii, dar daca nu vin in paralel cu preocuparea de a-ti finisa perceptia motivatiilor celuilalt si curajul de a raspunde cu forta si decizii fără echivoc, acolo unde ai inteles ca nu exista un interes real pentru bun simt, aspiratiile tale umane sunt APA DE PLOAIE.

Conștiența adevarată aduce responsabilitatea creării in noi insine a puterii de a proteja (si stimula) eficient constiinta si umanitatea din noi insine si din jur, oriunde o vezi, de virulența nesimtirii ce cauta cu disperare contaminarea totală.

Recuperarea umanitatii nu este o poveste doar despre iubire, detasare, iertare, acceptare, ci este in acelasi timp
o poveste despre curajul de a risca ceva sau uneori totul pt ceea ce esti,
o poveste despre accesarea furiei nemiloase in fata nesimtirilor mari si agresive, ce se bazeaza pe intimidari sau santaje mizerabile.

NESIMTIREA este de un CINISM GREU de IMAGINAT până NU-i PERCEPI si DESCONSPIRI RATIUNILE, METODA si MOTIVATIILE.

Sigur că viata pune nesimtitii la punct in cele din urma, daca nu sunt deranjati si desconspirați in interesele lor de către oameni constienti si curajosi, dar pana cand li se umple paharul și-i ajung consecintele alegerilor lor, se pisa cu bolta pe intreaga lume care le permite asta, iar toti cei umiliti care vad ca susccesul pe termen scurt al nesimtirii sunt sedusi de aceasta cale.

Insă daca vreti altceva de la viata si relatiile voastre veti vedea ca aveti parghiile necesare sa influientati lucrurile.
Iar daca nu v-ati prins ,constiența este o pârghie arhisuficientă, de o eficiență fenomenală dar, … TREBUIE FOLOSITĂ.

Sunt oameni care-si aduna toate resursele interioare si exterioare pentru pasi marunti de recuperare a umanitatii si sunt alții interesati doar de investitii in aparente, devenind nesimțiții apostoli ai ipocriziei.

Sigur ca nu este treaba noastra sa schimbam pe cineva, dar este treaba noastra ca viata noastra personala sa nu fie intoxicata sau corupta de oameni care-s incapabili sa respecte viata si valorile ei fundamentale: libertate, onestitate, prietenie. La fel este treaba noastra sa dovedim ca nesimtirea nu se poate ascunde nicaieri fara sa fie vazută.

Pace.

Din ciclul ”hai să facem pe proștii ca poate nu se prinde nimeni”

6 August 2014/0 Comments/in Esențiale /by Cristi

Provocat din nou de frătiucu Marius m-am decis să-i indeplinesc o fantezie literara anume aceea de a lua la puricat un articol al maestrului in marketing si disimulare, … domnu Vulpescu. Aici ( http://www.vulpescu.eu/2014/08/06/vrei-sa-facem-sex-video/ ) articolul lui ingrijit si aranjat ca de obicei.
Asa că frate Marius, enjoy!

1. Vulpescu
“Femeile sunt niste masinarii sexuale, gata oricand de sex, niste amazoane ale pulsionalului” – cam asa arata femeia daca o privesti cu ochelari pentru filme porno. In realitate… oare chiar asa o fi? Femeie = diva porno? Daca ar fi asa, orice femeie si-ar desface rapid picioarele atunci cand ar fi abordata de un barbat care arata cat de cat bine. Realitatea nu arata insa deloc asa. Chiar daca pot exista tone de exemple de femei care cedeaza rapid, chiar daca femeile isi expun mai usor trupurile si par a fi (ba chiar sunt) mai disponibile pentru aventuri, ele nu par a fi dispuse sa cedeze la abordari directe. Mai mult, ele par deranjate de acest gen de abordari. Daca te duci la o femeie si ii spui ca ti se pare misto si ca ai vrea sa faci sex cu ea… risti sa-ti iei o palma peste ochi si sa ti se spuna ca esti un taran”.

Me: Femeile si-ar desface foarte rapid picioarele pentru ca traiesc sub o presiune sexuala enormă.
Ele chiar sunt niste masinarii sexuale, gata oricand de sex … dar pentru cele mai multe a ajunge la sex si eventual a se abandona complet in sex trebuie un barbat in care sa poata avea incredere ca pot fi ele insele, că le pot intelege corect, fiind astfel sigure ca nu vor fii judecate ca fiind ”curve proaste” .

Ori barbati de astia există prea putini ca să schimbe ceva, motiv pt care putini barbati afla cum sunt femeile cu adevarat.
Combinatia de infantilism si orgoliu nemasurat care definesc marea majoritate a barbatilor ”destepti si orientati ” ai zilelor noastre le obliga pe buna dreptate la o justificata precautie.

Ele pot fi deranjate sau nu de abordarile directe, functie de cine le abordează si functie de ce sunt capabile sa vada intr-un barbat dincolo de texte si aparente.

Cand in urma unei abordari directe esti facut ’’taran’’ este chiar posibil sa fii un ”taran prost” ,
la fel cum poate fi o reactie automata prin care se protejeaza.

Problema este ca prea multi dintre noi (barbati si femei) suntem atat de absenti, dezinteresati si insensibili la continuturile umane de dincolo de aparente, incat nimeni nu intelege nimic din ce se-ntampla in relationarea cu sexul opus.

2. Vulpescu
Daca schimbi abordare si te duci la ea, intri in vorba, incepi sa-i faci un gard viu… si peste cateva pahare si 2-3 ore ajungi cu ea in pat, esti cel mai mare gentleman. E? Nu e tare? Finalitatea este aceeasi, abordarea si cantitatea de lichid ingerat difera! Vedeti la ce se rezuma de fapt jocul seductiei? La vrajeala si alcool! Atat!
Sigur, cred ca si aspectul conteaza foarte mult – pentru ca este clar ca daca te duci la ea in slapi si cu un tricou lalai … sansele tale scad sub 0; iar daca te duci elegant, la 7 ace… sansele tale cresc (chiar daca outfitul este de imprumut).

Me: ’’Gardul viu’’(de fapt atentia), eleganta, fibrele musculare bine antrenate validează, deci hranesc nevoia de importanță a femeii de unde disponibilitatea sexuala care o declanseaza aceste aparente
(aparente – aspecte de suprafata care definesc un om fara legatura cu calitatea si identitatea lui umana).

Toate astea nu fac decat sa foloseasca inconstienta femeii prin nevoia de importanta ce vine cu inconstienta pentru a o folosi pt sex.

Alcoalele & Co sunt destinate să amorteasca conditionarile si traficul mental care te tine in reprimare, conflicte interioare, vinovatie si indoiala. Sunt si manevre psihologice pe care barbatul le poate folosi cu succes pt amortirea acestor conditionari, daca fata este antialcoolica, dar scopul si metoda este aceeasi: de a scurtcircuita conditionarea sexuala pe filiera careia vine vinovatia, rusinea etc.

Trist este ca barbatii investesc preocupare in ”vrajeala” (manipulare) in loc sa devina barbatii care se bazeaza pe atractivitatea a ceea ce sunt ei dincolo de aparente, ceea ce face mult mai putin important faptul ca-s in slapi sau costum, nespalati sar aranjati, directi sau foarte temperati in abordare.

Pana cand barbatul nu afla cine este dincolo de aparente, nu va putea intelege si recunoaste niciodata continutul de feminitate din femeie si nu va putea face diferente dintre comporamentele automate, venite pe filiera inconstientei …. si comportamentele autentic feminine, venite pe filiera constientei.

Ori femeia are nevoie ca de aer de constienta masculina pentru a se ancora in ea si a-si regasi onestitatea si natura ei primordiala.
Dar barbatul nu vrea femeia . El vrea o pizda care s-o futa ce sa apartina unui corp cu care se poate lauda la preteni.
Si vrea doar atat pt ca mai mult nu intelege din femeie, pt ca nu intelege mai mult nici din barbatia lui.

In fapt ceea ce numim barbat al zilelor noastre este o fractiune din procesorul mental care constata ca functioneaza intr-un corp cu doua coaie intre picioare, iar asta il obliga sa dovedeasca ca este mai pizdos decat frate-su, pretenu, colegu sau vecinu lui si să se afiseze cu femei cat mai faine.

Daca ii in situatia a 90% dintre noi ( mediu dotați) , … vede ca nu-i usor să ajungi in pozitia să te pisi cu bolta pe competitie,
dar cum el vrea sa le arate tuturor ca este cel mai tare (pt ca se simte slab) baiatu nostru se pune pe ……. sport si ’’dezvoltare personala’’.

Nu vede ca-i un om de nimic pt care femeiele-s numa sursa de validare si barbatii doar pioni pe seama carora sa-si dovedeasca importanta, dar ii sigur ca el o sa descopere secretul puterii si ’le va arata el tuturor cine este’’.

Barbatul se plange ca femeile pun botu la chestii superficiale cand insasi modul in care se raporteaza la ele dovedeste superificialitatea masculina.

Un barbat asa cum inteleg eu aceasta trasatura nu vrea sa ajunga la pizda unei femei si cu atat mai putin sa ajunga la ea satisfacandu-i importanta sau profitand de anestezia alcoolica care o face mai usor de manevrat pana la penetrarea eliberatoare de validare si importanta.

3. Vulpescu
Si totusi, mie mi se pare aberant cum este privit sexul. In multe cazuri… sexul este privit ca un act urat, ca un afront… Altfel nu inteleg de ce unele femei se supara atat de tare cand le spui ca vrei sa faci sex cu ele?

Me: Daca nu esti genu mai retard care nu intelegi semnale elementare de dezinteres ale unei femei, caz in care iritarea lor este una veritabila, in celelalte situatii supararea lor este una prin care se protejeaza de posibilitatea de a le judeca si dispretui pt disponibilitatea lor imediata.

Si este normal sa o faca, mai ales daca nu esti genu de barbat care ai recunoscut importanta imensa a feminitatii pt viata ta
si implicit ti-ai cultivat un respect sincer pentru oferta lor sexuala .
Cand aceasta recunostinta fata de ceeace au femeile sa ne ofere este vie intr-un barbat, …
nici nu mai trebuie sa fii direct pentru ca vor fi ele.
Si vor fi directe cu interesele lor sexuale, pt ca au incredere in tine ca le intelegi si vezi corect.

4. Vulpescu
Fetelor, sa fim seriosi, atunci cand va spunem – “buna, mi-ar face placere sa iesim la cafea” – care credeti ca este mesajul? Da, ati ghicit – “nu m-ar deranja sa-ti cunosc vaile umede”.

Me: Intr-adevar poti dori sa futi o femeie din primul moment in care ai vazut-o.
Dar daca ai putina experienta stii ca este posibil ca dupa iesirea la cafeaua cu rol de preludiu, sa constati ca nu o mai vrei intrucat ceea ce ai cunoscut intre timp modifica perceptia ei si implicit atractia.

La fel de posibil este sa nu poti face nimic cu ea cu toata disponibilitatea ei sau să nu o mai vrei la 5 minute dupa ce ai intrat in ea.
Sigur ca in orice moment trebuie sa fi pregatit pt situatia inversa si sa accepti totul cu recunostinta pt sansa oferită.
Poti se asemenea să simti ca l-ai prins pe Dumnezeu de un picior intrucat te simte perfect in fiecare gest, miscare, atitudine.

Ca sa futi o femie trebuie sa creezi niste punti minimale iar uneori nu sunt conditiile ca acestea sa fie construite prea rapid. Uneori ele exista din prima si-ti permit sa treci rapid la sexul semirevelator. Dar este posibil ca ele (puntile) sa nu existe iar ca sa le construiest trebuie sa va cunoasteti intre voi. In consecinta orice barbat sanatos la cap va urmari sa cunoasca minimal o femeie inainte sa urmareasca sa o futa . Daca totul este k si simti femeia aproape si deschisa , poti trece urgent la sex (mai ales ca nu va avea ea rabdare ) dar pt mine este esential pt un barbat sa abordeze totul cu o minima detasare care-i permite claritatea asupra imaginii de ansamblu.

Pentru mine sexul spre exemplu este un mod fenomenal de eficient de a cunoaste pe cineva cand exista compatibilitatile care ne pot pune in pat impreuna, inainte sa ne ”armonizam” pe caile traditionale: comunicare, companie, atingeri, situatii de viata.

Problema este cand folosesti femeia si intalnirea la cafea pentru a-i cunoaste ”vaile umede”,
in loc sa folosesti ”vaile umede” si cafeaua pentru a cunoaste femeia.

Iar aceasta imensa neintelegere reflecta foarte exact nivelul redus de constiinta care ne caracterizează si de aici neincrederea patologica si justificata dintre barbati si femei.

Mai nimeni nu este interesat de omul din carcasă.
Toti (in sensul de prea multi) vor accesul la carcase, care sa-i valideze si să le stinga focul sexual si nevoia acuta, dar neconstientizata de atingere.

Cand femeile vor avea incredere in barbati, ne vor ruga usor si irezistibil, de cate ori vor (si vor mult si pe multi) , sa le futem si vor intelege cand nu mai suntem in stare.
Nu va trebui sa tragi de ele. In plus iti vor multumi din suflet pentru ceea ce ai putut face pentru ele.

5. Vulpescu
Sexul este sex si atunci cand il amintesti direct si atunci cand il iei pe ocolite Mie unul mi se pare aiurea. Adica okay… daca ar veni o femeie la mine si mi-ar spune ca vrea sa faca sex cu mine, as lua asta ca pe un compliment… inseamna ca esti dezirabil.

Me: Toata lumea intelege ca sexul este sex oricum il ei.
Insa, rezervele lor vin din infantilismul si nesimtirea masculina, obisnuita sa judece usor.
Este vorba de aceeasi neincredere in barbat de care vorbeam mai sus.

Asemanarea intre disponibilitatea masculina la o invitatie directa a femeii
si
disponibilitatea unei femei la o invitatie directa a barbatului,
este una manipulatoare,
destinata sa incurajeze femeile sa raspunda usor, fara ca barbatul sa-si recunoasca responsabilitatea si sa-si rezolve problema de a castiga increderea femeii devenind ceea ce trebuie sa fie.
In timp ce barbatul primeste doar validare pt disponibilitatea lui,
femeia primeste f probabil judecata, inclusiv de la cel caruia i s-a oferit.

In consecința in loc să ți femeilor teoria dezirabilității , discuta de degenerarea masculina care intretine un mediu ostil in relatiile cu femeile si găseste solutii pentru recuperarea increderii femeilor in noi.

6. Vulpescu
Sigur, poti refuza politicos spunand – “imi pare rau, am iubita” sau poti spune “okay”.

Me: Cand refuzi o femeie pe care o doresti, că ai o iubita nu faci decat sa-ti tradezi simtirea si pe fata care avea nevoie de tine, ca sa-ti protejezi interesele de profit din realtia ”de acasa” , incurajandu-i sentimentele de importanta.
Daca insemni ceva pentru prietena ta oficiala, dincolo de superioritatea care i-o hranesti, nu vad ce altceva ai putea sa deranjezi decat pretentiile de posesivitate.

7. Vulpescu
De ce sa te enervezi? Sau de ce sa te simti curva atunci cand cineva iti propune sa faceti sex?

Me: Pentru ca intreaga lume, de mii de ani le face curve, iar tu Vulpescule faci aici pe prostu’ (pe nevinovatu’ -daca vrei) ca si cum nu ai sti cu cat dispret claseaza barbatii, ca fiind curve, chiar si femeile dupa care mor de doru lor. Inclusiv femeile intre ele se agreseaza intre ele in acelasi fel, intrucat stiu cat de dureros poate fi.

8. Vulpescu
Nu iti place sau adori vrajeala?

Me: Vrajeala la care te obliga ii modu prin care fetele confuze ,cu o sexualitate neasumata, te pun la lucru ca sa-si linisteasca constiinta. Ii infantila ratiunea, dar cand nu exista incredere relationarea-i o lupta surda in care cel mai puternic isi hraneste superioritatea din slabiciunea celuilalt. Si fac si ele ce pot.

9. Vulpescu
Iata un experiment social care va prezinta reactiile a peste 200 de femei la intrebarea “vrei sa facem sex”? Mie mi s-au parut interesante.

Me: Inclusiv experimentul social nu are nici o relevanta, intrucat invitatiile la sex a protagonistului erau parte a unei regii si bineinteles ca majoritatea femeilor simt ca ceva nu este in regulă si implicit devin rezervate si precaute. Si daca si-ar dori din tot sufletu, o minima ratiune le spune că nu-si pot permine sa recunoasca, intrucat nu sunt in siguranță. Evident ca este prea riscant sa recunoască. Trebuie sa fii o femeie extraordinar de asumata sa te doara-n pizda de toate jocurile si manevrele ce pot fi in spatele unor astfel de abordari.

Si exact modul in care sunt tratate, incusiv de cel care a gandit experimentul, dovedeste ca barbatul nu merita mai mult. El vrea doar informatiile care sa-i permita sa le foloseasca sau sa le acuze.
Barbtilor li se rupe de ce sunt femeile in intimitatea lor, dincolo de valoarea de piata a sexului si validarii care le pot oferi.
Majoritatea femeilor nici nu-si pot imagina vreun mediu in care sa poata fi ceea ce sunt ele in singuratate.
Si niste dobitoci isi imagineaza ca un experiment ca asta ar putea avea vreo relevanță.

Kit obligatoriu de supraviețurire a pasiunii in relații durabile

6 August 2014/0 Comments/in Esențiale /by Cristi

1. Orice discutie privind exclusivitatea (daca o vor amandoi) este o discutie care implica eminamente viitorul, care daca careva dintre voi nu ati aflat inca, este atat de imprevizibil inclusiv in propriile voastre simtiri, incat foarte des va surprinde si pe voi insiva. Cum ati putea pretinde constanta celuilalt, fara sa va mintiti crunt ca acest lucru este posibil. Sigur ca chiar daca reusiti sa va mintiti profesionist … nesiguranta permanenta privind valoarea angajamentului celuilalt dovedeste ca in realitate nu credeti in aceasta posibilitate. Orice angajare a vitorului vostru, ceruta de orice discutitie despre exclusivitate, este FARA EXCEPTIE exprimarea nesigurantelor voastre care cauta siguranta acolo unde ea nu exista.

2. De asemenea orice preocupare pentru exclusivitate este de fapt un mod de a pune presiune pe partenerul tau ca atunci cand va fi atras de altcineva sa-si nege, ignore sau reprime atractia. Toate astea insa vor amplifica atractiile lui si departarea fata de tine.

3. ATRACTIILE APAR IN VIATA NOASTRA INDIFERENT DACA LE CAUTAM SAU NU. In fapt, atractiile nu le putem cauta, forta si mai ales nu depind de noi. De noi depinde dezvoltarea perceptiei si sensibilitatii care dezactiveaza mecanica inconstienta a atractiei bazata pe aparente. Este ridicol sa te gandesti ca-ti propui sa fii atras de cineva si acest lucru sa se intample. La fel de ridicol este sa-ti propui sa nu fii atras. Ceea ce poti face insa este sa intelegi, prin experienta mecanismul atractiei si rolul sau, asa incat mecanica inconstienta a atractiei bazata exclusiv pe forma si aparente sa fie dezactivata.

4. Atractia nu are nici o legatura cu frica sau lipsa de incredere in sine. Insă discursul relationarii exclusive are o directa legatura cu acestea doua. Frica ca-si vor pierde partenerul de care au nevoie, motiv pentru care vor sa-l conditioneze prin problematica exclusivitatii, in numele iubirii. Si neincrederea in sine ca poti fi fericita si multumita de viata ta prin tine insati, dincolo de alegerile partenerului tau. Doar un om a carui fericire depinde de el insusi va putea respecta partenerul pana acolo incat sa-l elibereze de orice obligatii sau angalamente inutile de altfel.

5. Nici macar atractia fata de iubitul tau, dupa a carui angajament de exclusivitate tanjesc nesigurantele tale, NU DEPINDE DE TINE. Oricat de topita esti acum de el, este foarte posibil ca diseara sau peste o saptamana sa nu-l mai poti atinge. Si asta fara sa se fi schimbat. Stiu femei care pur si simplu nu si-au mai putut suporta partenerii, desi nu s-au schimbat si nu aveau ce sa le reproseze.

6. Chiar si cei mai mari fani ai relatiilor exclusive inteleg ca este ridicol sa te gandesti la exclusivitati pe viata. Insa la mine problema unei relationari ”pe viata” este unul din obiectivele mele. Pentru ca relatiile mele devin tot mai bune pe masura ce ne cunoastem mai bine si ne deschidem mai mult. Din acest motiv vreau sa inteleg problematica relationarii si natura umana. Ceea ce dureaza in conditii de pasiune, incitare, profunzime si satisfactie, dureaza pentru ca se bazeaza pe ceva puternic, stabil si indestructibil. Aceste aspecte ale fiintei umane le caut eu.
Sigur ca acest fel de relationare iti provoaca toata nesimtirea, inconstienta, slabiciunile, dar foarte bine ca asa se-ntampla, intrucat pana cei implicati nu si le abordeaza cu succes, orice relationare este doar o iluzie care, de obicei f repede, se va prabusi in plictiseala, anxietare, boala sau ura. Sunt sigur ca sunteti familiarizati cu toate aceste aspecte intunecate a relatiilor. Nu intamplator si tocmai pentru ca sumtem toti experiti in relationarea toxica.

7. Suntem atrasi de multe persoane nu pentru ca vreuneia dintre ele i-ar lipsi ceva, … ci pentru ca fiecare din noi suntem doar o parte unica si irepetabila ce-i drept, dar ramanem doar o parte din ceea ce lumea aceasta are de oferit. Cand intelegi ca toti suntem parti perfecte si indispensabile ale existentei pe care o traim impreuna cei care mai suntem aici, intelegi imediat absurdul si ridicolul pretentiilor de superioritate, a competitiei si fricii de imperfectiune si umilinta. Sentimentul umilintei si neimportantei este alegerea noastra de a desconsidera importanta si infinitul miracol al vietii care a ales sa-ti ofere aceasta experiență.

Eliberați-vă ”relațiile” de ”iubire” dacă vreți intr-adevar o RELAȚIE

4 August 2014/0 Comments/in Esențiale /by Cristi

Foarte probabil vă bagati degetele pe gat de greata,
daca va mai spun inca odata cât de ridicol este a vorbesti de iubire in relatiile de cuplu ale zilelor noastre.

Discursul iubirii in cuplu este, fara exceptie,
o diversiune destinata sa trezeasca emotii lipsite de orice valoare,
pe baza carora poti obtine legaturi bazate pe dependenta, posesivitate, ipocrizie etc.

Eu nu consider aceste legaturi ca fiind relații de cuplu, de unde si ghilimele din titlu.

Pentru mine relatiile traditionale sunt legaturi parazitare,
intrucat prin manevre perverse cauti sa te folosesti de celălalt sub pretextul ca-i vrei binele.

Cum aproape nimeni nu este interesat de adevar,
aproape nimeni nu investigheaza continutul si semnificatia cuvintelor pe care le foloseste,

iar in cazul acesta ma refer la legatura dintre cuvantul ”iubire” si sentimentul sau senzatia reala de iubire,
care, teoretic, ar trebui să-i fie clară fiecarui individ care afirmă că-și iubeste partenerul.

Iar clarificarea continutului de traire din spatele cuvantului iubire ar trebui să preocupe serios pe oricine il foloseste, intrucat
declaratiile de iubire determina in cei mai multi asteptari, scenarii de viata si de aici decizii cu consecințe majore.Dar exact acest efect de manipulare a celor naivi este urmarit de perversitatea specifica inconstientei si de aici dezinteresul pentru orice clarificare a acestui sentiment.

Fiecare spera ca celălalt sa puna botu’ (sa devină mai dependent si implicit subordonat) cat mai repede.Intr-un fel, … chiar daca vă vine greu să credeți că asta se-ntâmlă, fiecare face pe prostu’ in speranța că va iesi mai bine.

Este o lupta surda, in care fiecare vrea să-si hrănească superioritatea cu umilinta celuilalt.

Cum nimeni nu este sincer interesat sa inteleaga exact ce denumeste el iubire din ceea ce traieste si experimenteaza … toti (in sensul de foarte multi) ori repeta mecanic clisee profitabile sau decorative de iubire,
ori speculeaza frumos, referidu-se la iubire ca la ceva ce poate fi siluit la nesfarsit in exprimari pretentioase
care suna bine, dar care nu clarifica nimic.De fapt intelege ca CEVA NECURAT ESTE CU TOATĂ IUBIREA ASTA DIN RELATIILE DE CUPLU care umple gura si mintile tuturor.Cand placi si doresti pe cineva, de obicei cu disperare, NU INSEAMNA, nici pe departe, CĂ IUBESTI.Inseamna ca ai nevoie de starea care ti-o ofera un individ, dar mai ales de starea care ti-o ofera proiectiile tale de fericire legate de el.

Pentru că daca nu ai observat, nici nu-l cunosti incat sa-ti poti permite sa tragi concluzii certe.

Cand iti imaginezi ca un individ este solutia nefericirii tale, sigur ca apar idealizari, implicari emotionale nemasurate.

Trei lucruri sunt esentiale in iubire si de fapt o definesc si toate trei ne sunt complet si generalizat inaccesibile la nivelul actual de maturitate al umanitatii:

1. Iubirea poate aparea numai si numai daca ai depasit orice urma de posesivitate, nevoie de superioritate si competitie.

Pana rezolvi aceasta problema umana, orice-ti atinge in relatie sentimentul importantei sau al dreptului de proprietate asupra partenerului TE INNEBUNESTE la propriu, indiferent de cantitatile de sirop emotional cu care te droghezi in ritualul cucerii sau pastrarii unui partener.

2. Iubirea este o fictiune până cand nu cunosti extrem de bine un om
si intreaga experienta relationala umana ne arata ca oamenii se iubesc DOAR CAND NU SE CUNOSC,
dar isi imagineaza ca stiu totul unul despre altul … la inceputul relatiilor.

”Iubesc” cu pasiune pentru ca nestiind cu cine au de-a face si nestiind cine sunt ei insisi pot să-și imagineze ca viata este ceea ce ei si-ar dori. Adica un soi de vacă de muls fericire exclusiv personala (pt ca restul nu contează) care exclude orice responsabilitate.

Toti cei care tanjesc tâmpi la iubirea de inceput nici macar nu observa ca tânjesc dupa ignoranța de la inceput.

Acum cand esti moarta de plictisita in relatie, daca nu ai ajuns inca plina de ura si instrainare,
ai aflat ca ”iubitul” nu este tratamentul prostiei si ignorantei tale privind propria viata.
Si evident ca ai vrea sa devii din nou la fel de prost ca si la inceput,
sa te mai poti minti odata ca la fericire ajungi printr-un partener si nu prin constienta si umanitate.

Sigur că majoritatea refuză aceasta simpla si rationala concluzie fara a sta pe ganduri
si preferă sa-ți imagineze că problema este in incompetența ”evidentă” a partenerului
si că solutia este să caute mai atent individul perfect care sa-i rezolve problema nefericirii.

3. Imediat ce ai ajuns la iubire, depasind limitele punctelor anterioare, constati ca iubirea ESTE IMPERSONALĂ.

Daca ai ajuns sa iubesti o persona cu adevarat, urmand metodic asimilarea primilor doi pasi, constati că cu fiecare conditionare dezactivata te simti tot mai aproape de viață si in cele din urma iubesti natural intreaga viata, toti oamenii si toate femeile.

Iar asta nu inseamnă nici pe departe o absurdă cadere in orgii de gesturi de iubire cu fiecare individ si cu fiecare fir de iarba,
ci inseamna că traiesti un acut sentiment de integrare si apropiere aparut ca si consecinta a luciditatii care ai accesat-o trezind umanitatea prin abandonarea ”parazitului” inconstientei.

Cand ai ajuns aici, ai aflat ca viața ti-a oferit mult si ca mult poti oferi altora până-si gasesc si ei conexiunea, integrarea si libertatea. Pentru ca pana la punctul in care poti oferi mult celorlalti va trebui sa inveti sa respecti atentia, prezenta, sinceritatea, suportul, sexul si multe altele de care ai nevoie de la cei din jur.

In consecinta … dovediti respect fata de oamenii cu care va impartiti viata, sexualitatea, timpul, banii etc si renuntati la diversiunea iubirii in favoarea celei mai incipiente forme de iubire: onestitatea si prietenia.

Tot discursul iubirii este unul eminamente manipulator.

Pentru binele vostru, al relatiilor voastre si a intregii vietii pe pamant spuneti-le partenerilor vostri ca nu-i iubiti, dar ca aveti mare nevoie de ei.

Spuneti-le ca nu va sunt datori cu nimic (pentru ca ”iubirea” care indatoreaza este nesimtire), ca sunt fiinte libere care trebuie sa-si traiasca viata, chiar daca inca nu puteti depasi suferinta posesivitatii.

Nu validati si nu dati semnificatii emotiilor. Sentimentele sunt altceva, trairi mult mai discrete, mai adanci si mai durabile. Nu le sufocati cu sirop emotional.

Onestitatea cu noi insine inainte de toate si cu cei din jur este provocarea momentului. Eu si destui dintre prietenii mei apropiati sau virtuali au ridicat manusa.

Premiul onestitatii este increderea dintre oameni, iar pentru mine este mult.
Increderea ca nu exista intentii ascunse si că punem pune totul onest pe masă.

”Cum e mai bine să fii: monogam sau poligam?” partea a III-a si ultima

25 July 2014/0 Comments/in Esențiale /by Cristi

Revin cu partea a treia de comentarii detaliate la capitolul ”Relaţii multiple” al articolului cu acelas titlu ( http://puteredefemeie.wordpress.com/2014/05/19/cum-e-mai-bine-sa-fii-monogam-sau-poligam/ )
ce l-am ales si eu.
Aici ( https://www.fiiconstient.ro//?p=2938 )
gasiti partea a II-a a comentariilor mele
si
aici ( https://www.fiiconstient.ro//?p=2921 )
gasiti partea a I care este in fapt un soi de introducere la ceea ce urmeaza.

So …

11. Autoarea:
”Simţim nevoia să avem mai mulţi iubiţi sau iubite în primul rând în funcţie de câtă energie avem la dispoziţie.
Cu alte cuvinte, de cât de mult suntem în stare să dăruim.”

Me:
Este adevarat ca energia si capacitatea de a darui conditionează capacitatea noastra de a avea mai multe relatii, dar nu conditioneaza deloc interesul pentru multe relatii.
Atractiile indiferent de sursa lor vor exista pt ca relationarea este de departe cel mai important aspect uman.
Eu zic ca relationarea nu este o preocupare umană, ci este insasi viata si scopul umanitatii.

12. Autoarea:
”N-o să mă refer totuşi la amantlâcuri pe furiş, care apar pentru a compensa o lipsă din cuplul oficial.
Acolo este clar: relaţia oficială e numai o faţadă, iar cea care este “pe rol” este, de fapt, cea valabilă.
Omul respectiv este un monogam ratat.
Relaţii multiple înseamnă, cred eu, să le oferi mai multora în paralel (sau deodată, dacă te ţin curelele :D) iubirea ta, inclusiv în sfera sexuală.”

Nici un cuplu si nici un partener, oricat de dotat sau ”perfect” ti-l poti imagina, nu poate satisface totul intr-o relatie, tocmai pentru ca el sau ea nu este totul.
Este un aspect unic, dar limitat al vietii care-ti poate oferi experiente unice dar limitate la ceea ce este el.
Pe de alta parte, oamenii sunt atrasi unii de altii si cand sunt perfect si complet satisfacuti, intrucat … este absurd sa nu poti intelege ca un om este sau poate fi interesant, atractiv, dorit si cand esti total si complet satisfacut in toate nevoile tale relationale.
Faptul ca majoritatea dintre noi traim crunt de nesatisfacuti de obicei, sub aparentele de putere si implinire ce le intretinem cu greu … nu inseamna ca apropierea dintre oameni are la baza doar nevoile.

Orice relatie bazata pe posesivitate este una de fatada.
Cea veche pare mai neprofitabila fata de cea noua, motiv pentru care cea veche poate parea de fatada sau neimportanta, dar in realitate amandoua sunt relatii de fatada si se vor termina in acelasi formalism.
Un minim bun simt iti spune ca daca un om a fost bun pt tine, cat timp nu aveai o alternativa, … atunci trebuie sa fie la fel de bun cand o ai.
Partenerii nostri nu sunt consumabile pentru nevoile noastre, … de care ne debarasam imediat ce i-am uzat si avem alta varianta.
Perspectiva asta cuprinde in ea o dezumanizare incredibilă si care, culmea, aud si vad peste tot in jur ca este ridicata la rang de mare valoare morala.
Vezi doamne, este demn sa-i abandonezi pe cei de care te-ai folosit cand gasesti ceva mai bun, uitand ca la fel de bun iti parea la inceput cel pe care-l abandonezi acum.
ESTE NORMAL SA TERMINI ORICAND ORICE RELATIE , CARE NU MAI ESTE CONSTRUCTIVA,
DAR NU PENTRU CA AI O ALTERNATIVA MAI PROFITABILA, CI PENTRU CA NU MAI OFERA EXPERIENTE CARE TE INCARCĂ.

13. Autoarea:
”Da, e mult mai greu. Ca şi cum ai jongla cu două sau mai multe biluţe în loc să te joci numai cu una. Ai nevoie de măiestrie, ai nevoie de antrenament. Altfel, cel puţin una dintre părţi se va simţi frustrată.”

Nu este deloc greu, pentru ca singura mea treaba in relationarea multipla este sa fiu complet sincer si corect cu fiecare din relatiile mele.
Frustrată se va simti orice’’biluța’’ care ma foloseste pe post de furnizor de importanta si superioritate si implicit intentioneaza să mă trateze ca un furnizor de servicii.
Greu ii va fi ”bilutei ” pentru ca nesimtirea nesatisfacuta cu care se raporteaza la mine este inconfortabila.
Eu pot da intreg suportul meu energetic si conceptual oricarei ”bilute” care vrea sa nu-i mai fie greu, … dar eliberarea de nesimtire nu o poate face decat singura, daca vrea cu adevarat.
Ca sa parafrazez,autoarea, as zice ca singura maiestrie care trebuie sa te preocupe in relatiile multiple este maiestria de a te investiga cu maxima onestitate si a aduce onestitatea interioara in relatie, asumandu-ti toate riscurile de pierdere care vin cu ea.

14. Autoarea
”Dar aşa cum oamenii se angajează în relaţii monogame fără să aibă garanţia reuşitei, la fel fac şi cu relaţiile multiple.”

O relatie reusita este in fiecare moment in care se imparte ceva autentic sau placut,
la fel cum nereusita este o relatie in momentele de formalism, manipulare, tradare.
Reusita nu se evalueaza raportandu-te la un viitor incert, ci la experienta fiecarui moment care te obliga la decizii cat mai mature.

15. Autoarea
”N-ai cum să ştii că vei fi fericit de la început. Măcar poţi să speri că n-o să te plictiseşti chiar atât de tare.”

Nici nu trebuie sa stii, in nici o relatie si in nici un stadiu al ei, cum vei fi in viitor.
Prezentul iti da toate indiciile daca vreun viitor impreuna are vreun sens.
Tot ce conteazaă, … este cum te simti in acest moment al relatiei.
Si doar daca acest moment este autentic si satisfacator … are rost continuarea relatiei si de fapt urmatorul pas.
Dar nu poti vedea si intelege firescul si simplitatea aceste abordari, …. cata vreme relatia sau relatiile tale sunt aspecte secundare in proiectiile tale de la care speri fericirea,… cand vei pune impreuna tot ce-ti imaginezi ca ai nevoie.
Cand oamenii traiesc prea mult in mintea lor, pur si simplu se prostesc si vehiculeaza aceleasi nonvalori, vanzându-le ca intelepciune pura.
Situatia este grava pentru ca tampeniile s-au transformat in clisee ultravehiculate si cunoscute de catre indivizi care nu le raporteaza si implicit nu le verifica in experienta lor.
Din acest motiv, pur si simplu imi este ”unsă” inima de orice este spus de catre un om din experienta lui ,oricat de simpla sau ratată.
Pentru ca raportarea la experinta prin onestitate nu permite speculatiile si putem discuta si lamuri usor orice.

16. Autoarea
”Dar vei avea de luptat cu prejudecăţi, cu posesivitatea înscrisă inerent în codul nostru genetic care nu s-a descoperit pe de-a-ntregul.”

Intr-adevar vom avea de luptat cu prejudecatile si posesivitatea noastra … dar acestea nu au nici o treaba cu codul nostru genetic, cum nesimtirii din noi îi place sa creada, pentru a se exonera de responsabilitatea perversitatii.
Ceea ce face posesivitatea atat de greu de depasit nu este nici pe departe vreo conditionare genetica, ci … imensele castiguri (evident iluzorii, pt ca sunt calculate de pe o stare de constiinta extrem de confuza) care le presupune.
Posesivitatea iti permite sa pretinzi la nesfarsit sa fii servit in pretentiile tale de importanta, intr-un dezinteres inimaginabil pentru viata si interesele intime ale celuilalt.
Aceeasi posesivitate care-ti permite sa tratezi o viata ca si un obiect de folosinta, iti permite sa nu te preocupe si sa nu aloci atentie nevoilor fundamentale ale celuilalt.
Pur si simplu in relatiile bazate pe posesivitate …. problemele celuilalt nu te intereseaza, desi vei mima ca lucrurile stau invers mai ales daca esti pe o pozitie slaba de putere in relatie .

17. Autoarea
”Şi chiar dacă te iubeşti cu mai mulţi, şi ai parte de pace şi prietenie din partea tuturor, tot nu ai garanţia că n-o să te plafonezi. Vei vrea mai mult şi mai mult. Şi vei ajunge inevitabil să te întrebi într-o bună zi: ce rost au toate aceste relaţii, care vin şi pleacă? Se prea poate să ajungi la concluzia că sunt nişte instrumente prin care tu te cunoşti pe tine însuţi, prin care tu îţi creşti individualitatea, de fapt.”

Iarasi ma omoara pretena mea inspiratoare cu perspectivele ei. Cum sa te intrebi ce rost au relatiile care vin si pleaca, cata vreme :
1. Nu toate pleaca. Destule raman, se intesnsifica sau se transforma.
2. Si chiar daca pleaca, toate ti-au oferint momente memorabile si foarte placute.
Ce rost al pulii calului tre sa mai descoperi in relatii daca ti-au oferit o viata incarcata de sens, placere si relaxare?
Chiar daca relatiile’’au plecat’’ momentele faine care te-au incarcat au ramas in starea ta energetica si de echilibru.

Daca insa relatiile tale au vizat importanta ta si nu satisfactia conexiunii, … sigur ca vor aparea intrabari stupide ridicate de o relationare stupidă..

18. Autoarea:
”Tot ceea ce dăruieşti altuia, ţie îţi dăruieşti în realitate. Sigur că nu pentru asta îi dăruieşti. Dar, mai ales dacă te aventurezi să joci pe mai multe planuri, vei constata că, pentru a putea să dăruieşti cu aceeaşi ardoare în toate părţile, ai nevoie să fii în primul rând într-o relaţie foarte strânsă cu tine însuţi.”

Bingo!!!!!!!!!! Sunt 100% de acord . Iuhuuuuuu! Ce sentiment fain sa dai de o oaza de intelepciune.

19 Autoarea:
”Vei fi ca şi cum ai merge pe sârmă, şi orice tendinţă de a te îndrepta mai mult către o singură direcţie, te dezechilibrează. Te trezeşti că eşti iarăşi monogam.”

Auch! N-am putut sa ma bucur prea mult de sentimentul acordarii dintre noi.

Te dezechilibreaza doar tradarea a ceea ce esti si simti pentru interesele tale marunte.
Nu exista nici o obligatie in relatiile multiple de a face calcule de implicare pentru ca sa nu apara, vezi doamne, dezechilibre de implicare.

Te duci in directiile in care simti, cand simti … daca celalalt simte la fel.
Cand simtirile sunt simultane … apare ceva frumos cu care mergem mai departe.

Cand ceva este justificat f presant sau urgent intr-o relatie, sigur ca poti rescrie niste prioritati.
Dar observatia mea este ca viata aranjeaza totul intr-o ordine perfecta din incheietura.
Treaba fiecaruia in relatii este sa pastreze contactul cu viata interioara si sensibilitatea prin care comunica cu noi.

20. Autoarea:
”Monogamia te face să trăieşti cu teama de a nu pierde ceea ce ai, poligamia cu teama de a nu te pierde pe tine însuţi. Orice relaţie ar trebui să fie un mijloc pentru un scop mai înalt, pentru atingerea unui ideal împreună, niciodată un scop în sine. Dacă intri într-o relaţie (sau mai multe) pentru că acesta e scopul tău, acea relaţie va muri, mai devreme sau mai târziu.”

Teama de a piede ceea ce ai in monogamie, sau cea de a te pierde pe tine insuti in poligamie, este doar expresia ca DEJA ESTI PIERDUT , … indiferent de tipul de relatii in care alegi sa te implici.
Nu exista decat un scop inalt si singurul natural in relatii: starea de bine care o incearca doi oameni care impart compatibilitati si incredere.
Scopurile inalte si idealurile sunt … obiective cerute de pretentiile de superioritate asupra semenilor.
In traducere, ceva de genu : ”vezi doamne, noi relationam ca sa salvam lumea, … fata de prostii astialalti care traiesc ca animalele si nu vor decat sa se futa si sa se simta bine”.
Mi-i greata de genu asta de inconstienta … si sper sa o depasim impreuna, recuperandu-ne smerenia si preocuparea de a fi simple fiinte umane care vor ca hobitii din Lord Of the Rings … pace si bucuria lucrurilor marunte, plus sex si erotism cat cuprinde.

21. Autoarea:
Ca dovadă, rata divorţurilor care creşte şi tot creşte, încât oamenii aleg din ce în ce mai mult să nu se mai căsătorească.

Daca chiar ar alege asta, ar fi un semn extraordinar de maturizare.
Ar insemna ca oamenii incep sa inteleagă cat de inumana este posesivitatea justificata si incurajata de semnificatiile traditionale ale casatoriei.

22. Autoarea
”Asta nu-i va scuti să se despartă iar şi iar, căutând mereu ceva, neştiind ce. Ajungând mereu să sufere. Pentru că indiferent dacă joacă pe un singur plan sau pe mai multe, nu joacă pentru celălalt, ci pentru ei înşişi.”

Nu-i nici o problema sa joci pentru tine insati.
Fa-o insa corect, transparent si onest cu respect si grija pentru interesele celuilalt.

23. Autoarea:
”Garanţia succesului în orice relaţie nu stă în calităţile şi înzestrările celuilalt, ci în capacitatea fiecăruia de a reuşi să fie cât mai mult el însuşi.”

F adevarat .

24. Autoarea
”Probabil că atunci când ajungem să ne dăm seama de asta nici nu mai contează dacă ne iubim cu un singur om sau cu mai mulţi.”

Cand suntem liberi si constienti, pentru ca asta inseamna sa fii tu insuti ,… suntem vii, puternici, receptivi, sensibili si toate astea atrag multe relatii pentru ca multi oameni au nevoie de relationare cu astfel de oameni.
Intr-adevar nu mai conteaza cati oameni iubesti, dar intodeauna vor fi multi.

Pace.

”Cum e mai bine să fii: monogam sau poligam?” partea a II-a

24 July 2014/1 Comment/in Esențiale /by Cristi

Dupa introducerea nevinovata din prima parte, intrucat am decis ca fiind f relevant discursul autoarei articolului original ( http://puteredefemeie.wordpress.com/2014/05/19/cum-e-mai-bine-sa-fii-monogam-sau-poligam/ ) ,
in problema relationarii libere. .. preiau mai jos paragraf cu paragraf pentru a va livra o perspectiva personala asupra aspectelor puse pe masa.
So… sa vedem ce zice si ce crede autoarea noastra despre relationarea monogamă:

1. Autoarea:
”M-am tot gândit şi uite la ce concluzie am ajuns:
Relaţia de cuplu te scoate din comoditatea unei existenţe singulare, în care faci numai ce vrei tu. Când apare celălalt – sau când apar ceilalţi – nu mai trăieşti numai pentru tine. Automat, te raportezi la el (sau ea, sau la ei, sau la ele… cum doriţi). Alegerile lor îţi determină existenţa, oricât ai vrea să fii de independent.”

Me:
Perspectiva asta este exact Sfantul Graal al distrugerii oricarei relatii.

Pentru ca in relatiile sanatoase cel mai important lucru care se cere … este sa faci doar ce vrei tu, … dar daca cineva este in viata ta, …. f probabil inseamna ceva pentru tine .. si implicit iti va face placere sa faci destule lucruri cu el si pentru el.

Imediat insa ce trebuie sa renunti si la cea mai mica libertate pentru un partener … furia si indepartarea, chiar daca la inceput insesizabile, sunt inevitabile.

Sanatatea oricarei relatii exclude compromisul, precum si orice restrangere a libertatii. Daca nu intelegi asta esti fară sperantă.

Ai o existenta proprie cand ea (existenta ta) depinde doar de alegerile tale, iar pana ajungi aici, chiar singur fiind, … nu esti deloc independent.
Pentru ca dependenta sta in inconstienta ta, nu in relatiile pe care le ai sau nu.
In consecinta, inconstient fiind nu poti fi independent indiferent de statutul tau relational.

Relatia doar vo schimba depedenta de ceva ce nu ai, … in dependenta de ceva ce posezi (partenerul, in cazu asta).

2. Autoarea:
”Relaţia monogamă are avantajul de a-ţi da, mai ales la început, un sentiment substanţial de siguranţă, de stabilitate.”

Me:
Sentimentul de siguranta din relatiile monogame este sentimentul de usurare ca responsabilitatea fericirii tale i-ai pasat-o pervers partenerului, care trebuie sa-si dovedeasca iubirea facandu-te fericita. Urmare a acestei manevre ai scapat de grija de a te intelege ca om, de a te transforma resetandu-ti motivatiile si raportarea la viata. Asa ca sentimentele de usurare sunt de inteles cata vreme iti imaginezi ca asa ceva poate functiona.

3. Autoarea:
”Poţi să aprofundezi sentimentele, poţi să-l cunoşti pe celălalt atât de bine încât să nu te mai poată surprindă cu nimic.”

Me:
Relatiile monogame nu sunt bazate pe sentimente, ci pe slabiciuni, dependente, naivitati, lipsa unei vieti cu sens, minciuni si prefacatorie multa, calcule de profit, sentimente de importanta, proiectii si emotii lipsite de orice relevanta. Fără exceptie.

Altfel, chiar daca se relationeaza monogam, asta se-ntampla ca si consecinta a unor conjuncturi interioare sau exterioare si nu in urma unei conventii de relationare.

Sentimentele apar dupa ce cunosti un om f bine, NU INAINTE. Sentimentele sunt trairi ce apar in oamenii constienti de continuturile reale care definesc cu adevarat pe cineva. Iar ca sa ajungi la aceasta cunoastere a oamenilor trebuie multa experienta, relaxare, acceptare a limitelor si … constienta.

In consecinta, cand ajungi la astfel de concluzii nu aprofundezi decat superficialitatea ”iubituui ”tau motiv pt care celalalt iti pare atat de usor de cunoscut si atat de repede incapabil sa te surprinda. Cum altfel poti crede o astfel de afirmatie, cata vreme … noi suntem pentru noi insine o nelimitata sursa de surprize?

Nu ne putem cunoaste pe noi insine dupa zeci de ani de companie … dar putem crede ca cel de langa noi este o carte deschisa plictisitoare dupa cativa ani (maxim 3). In fine, nu va mai plictisesc cu asta.

4. Autoarea:
”Şi aici intervin problemele. Dacă te afli într-o relaţia monogamă în care amândoi stagnaţi, inevitabil veţi ajunge să vă plictisiţi.”

Me:
Cuplurile nu se plictisec pentru ca stagneaza, ci pentru că legatura se bazeaza pe profit si putere. Pentru ca nimeni nu este cu adevarat sincer, nici cu el insusi, nici cu celalalt. Pentru ca trebuie sa ascunda sau sa reprime interese firesti pentru alti indivizi, sau indoieli si nesigurante privind propria relatie. Pentru ca nu poti fi tu insuti, pentru ca trebuie sa minti, pentru ca trebuie sa ascunzi, …. plictiseala devide insuportabila, ca si partenerul de altfel. Cand cei doi ar putea vorbi deschis de toate trairile si preocuparile care le trezesc fiecare zi … plictiseala ar fi imposibila.

5. Autoarea:
”Relaţia se transformă, în cel mai bun caz, într-o foarte frumoasă prietenie.”

Me:
Sa fim seriosi. Frumoasa prietenie de care vorbesti este departe de a fi prietenie. Este expresia unei degradari (un soi de prabusire ireversibila in falsitate si naivitate) care feminizeaza barbatul si masculinizeaza femeia, care dintr-o totala lipsa de curaj si frica de viata accepta convietuirea la un nivel infantil, convinsi ca ceva mai bun nu ar putea obtine. Prietenia este cea care elibereaza partenerul si-l sustine, oferindu-i incredere. Prietenia nu este un nesfarsit lugu-lugu in care partenerii devin mami si tati iar pula devine tuti si pizda vrabiuta.
Prietenia reala este cea in care poti fi oricand tu insuti si acest tu insuti este cel mai de pret lucru ce-l poti oferi.

6. Autoarea:
”Ceea ce justifică denumirea de cuplu – adică interacţiunea sexuală – trece în plan secund. Cei doi nu mai simt nevoia să facă dragoste, pentru simplul motiv că atracţia este susţinută în mare măsură de factorul surpriză şi necunoscut.”

Me:
Ahhhh. Dacă as fi femeie as squirta de placere in fata stupiditatii cliseului meu preferat, anume acela ca : ’’ atracţia este susţinută în mare măsură de factorul surpriză şi necunoscut’’.

Adica a relationa cat mai profund si mai deschis nu ne apropie si nu amplifica pasiunea, ci conform cliseului apropierea si deschiderea maxima trazneste relatia cu o plictiseala din care nu ne scoate decat … o salvatoare surpriza. Pe filiera acestei ineptii vin toate sfaturile din revistele de femei care-ti spun ca-ti rezolvi relatia si pasiunea din ea cat ai zice peste … surprinzandu-ti partenerul cu o lenjerie noua sau cu o invitatie neasteptata in oras sau mai stiu eu ce.

Prostia asta este vecina cu alt cliseu inrudit, care zice ceva de genu: ai grija sa nu spui tot, sa nu te dezvalui in intregime, ca fara putin mister, pasiunea merge pe pula (la figurat vorbind, ca altfel ar fi de bine).

Speculatia asta vine pe presupunerea ca daca in relatii vezi pasiunea doar la inceput, daca nu conservi cumva noutatea gasind permanent metode sa surprinzi si astfel sa fii perceput ca nou, … nu ai nici o sansa la pasiune. Ce nu inteleg furnizorii de clisee retarde este ca atractia care dispare cand surprizele si necunoscutul s-au epuizat este atractia bazata pe proiectiile infantile, care ti le permite imaturitatea, inconstienta si faptul ca nu-ti cunosti partenerul.
Si pentru ca nu doar ca nu-l cunosti, dar nu te intelegi nici pe tine insuti, relationarea se consuma la un nivel atat de superficial si anost, incat pasiunea este absolut imposibila.

Deschiderea intr-un context de totala onestitate provoaca permanent limitele celor implicati, intrucat adevarul interior si complexitatea trairilor noastre nu sunt nici confortabile, nici previzibile si evident ca nici plictisitoare. Si tocmai pentru ca provoaca toate slabiciunile sau orgoliile noastre,… relationarea in aceste conditii nu este doar incitanta, ci si absolut necesara evolutiei personale.

7. Autoarea
”După ce petreci foarte multe zile şi nopţi în compania fiinţei iubite, după ce o vezi în toate ipostazele în care te-ai fi putut gândi, şi în multele altele neaşteptate, nu neapărat plăcute – şi care îţi sunt oricum familiare – nu prea mai are cu ce să-ţi trezească focul.”

Focul nu-ti este trezit de ipostazele necunoscute in care-ti vezi iubita, ci de energia interioara care o anima si care se manifesta autentic in relatie cu propria energie. Dar aceasta energie depinde de ceea ce suntem, uman vorbind, depinde de modul in care ne asuman feminitatea sau barbatia, sensibilitatea, libertatea, onestitatea sau erotismul. Cand energetic suntem autentici … ipostazele cunoscute nu incurca cu nimic, dimpotriva sporesc familiaritatea si complicitatea.

8. Autoarea:
”A, dacă are o preocupare care o ţine în priză, astfel încât să te facă mereu să nu ştii la ce să te aştepţi, dacă se dezvoltă necontenit – atunci da, se poate. Altfel, începe să te enerveze atât de tare că nu îndoaie cum vrei tu pasta de dinţi sau că nu pune ca lumea capacul de la closet, încât ultimul lucru pe care ai vrea să-l faceţi împreună este un amor ca la început.”

Moooor! Oare ce pana mea ii preocuparea asta a femeii care ma tine in tensiune tot timpu’ si implicit cu pula sculata non stop? Ehhh ! Mă fac doar ca nu inteleg. Ceea ce ne sugereaza aici autoarea este ca o tipa ocupata lasa impresia ca ar avea o viata, iar impresia asta de putere si indisponibilitate isi imagineaza ca-i un soi de viagra pentru partenerul ei. Dar nu ”preocuparile care o tin in priza” au vreun efect de acest fel, ci relatia cu ea insasi. Cand ai o relatie de calitate cu tine insati este pentru ca te cunosti si te-ai acceptat in limitele tale. Iar asta duce la onestitate, relaxare, prospetime, caldura, vulnerabilitate care activeaza pe oricine.

9. Autoarea:
”Ştiu, nu-i chiar aşa, toată lumea îşi doreşte ca vâlvătaia şi focurile de artificii de la început să dureze veşnic, dar miile de pagini care s-au scris despre cum să reînviem magia sunt o dovadă în plus că pârjolul are un termen limită.”

Me:
Magia focurilor de artificii de la inceputul relatiilor nu este magie. Este prostie. Si tocmai ”termenul limita” (de expirare a pasiunii) indica ridicolul pretentiilor de magie in ceea ce se-ntampla de fapt acolo. Magia (scuze, prostia am vrut sa zic) este entuziasmul infantil al celor pentru care o relatie este ocazia de a se refugia intr-o proectie de fericire fara legatura cu realitatea.

Cand pasiunea se sprijina pe o conexiune reala si fundamental onesta,… aceasta doar creste in timp. Dupa 15 ani de relatie imi fut sotia infinit mai des si mai mult (nu va spun cat sa nu va complexez) decat o faceam la inceput. Acelasi lucru se-ntampla si in celelalte cateva relatii de durata. Lucrurile se intensifica cu trecerea timpului daca exista compatibilitatile esentiale iar, onestitatea si libertatea este baza relationala.

10. Autoarea:
”În spirjinul acestor idei vin, bineînţeles, şi nenumărate studii despre hormoni, care atestă că relaţiile monogame se adâncesc în suflet, şi asta e cel mai important, nu-i aşa? Dar ce să vezi, hormonii ceilalţi, ăia care alimentează vâlvătăi, nu se cuminţesc. Ei aşteaptă undeva în umbră, ştiind exact ce-şi doresc: să apară o altă persoană, care să întruchipeze idealurile cele mai râvnite, fără să le pese că mai este cineva care tocmai le-a terminat de întruchipat de curând. Şi uite aşa ajungem să vorbim despre…”

Me:
Exact cum sunt hormonii care trag sforile ca inconstientii sa se inmulteasca aburindu-se ca se iubesc … exista hormoni care in cazul celor constienti schimba complet conditionarile si limitele intalnite la inconstienti. Regret ca trebuie sa amintesc evidenta faptului ca constienta este abilitatea umana care rescrie softul uman si implicit chimia si nu chimia conditioneaza constienta.
NU vă relaxati prea tare ca urmeaza partea a III-a si ultima. 🙂

”Cum e mai bine să fii: monogam sau poligam?” partea I

24 July 2014/1 Comment/in Esențiale /by Cristi

Intucat un articol cu tiltul similar celui pe care l-am ales si eu mi-a ridicat la fileu o infinitate de clisee, mă voi ocupa cu placere in cateva (nu stiu cate) articole sa le discut si eventual sa le desfiintez pana la punctul in care orice speculatie, oricat de inteligenta, sa fie greu de inghitit.

Dacă vreti si voi o mostra de confuzii livrate cu titlu de intelegere profunda de (presupun) o tipa de altfel bine intentionata si cu mintea deschisa puteti sa-l parcurgeti aici:

http://puteredefemeie.wordpress.com/2014/05/19/cum-e-mai-bine-sa-fii-monogam-sau-poligam/

Relatiile noastre de cuplu sau (cupluri) nu mai pot fi functionale pentru ca in exact momentul in care constati ca-ti place cineva … nu esti preocupat/a decat de cum poti ajunge sa te folosesti de ceea ce-ti place complet dezinteresat/a de ceea ce este dincolo de putinul care-l cunosti.

Nu te gandesti o clipa ca … faptul ca-ti place cineva …. nu-l obliga cu nimic … dar aprecierea si atractia ta daca se bazeaza pe ceva consistent te obliga la a oferi ceva, macar recunoastere … pentru ceea ce ai constatat ca reprezinta individul care-ti place.

Dar majoritatea dintre noi nu putem simti astfel situatiile relationale pentru ca dincolo de castigul care-l asteptam de la un om care ne place, … el nu reprezinta nimic.

Daca este dezinteresat de tine si in consecinta te refuza, intregul tau ”placut” sau ”iubire”, daca vrei, se transforma in ura sau panica.

Pe acesta baza viciata de nesimtirea inconstientei traditionale … continurea oricărei relationari presupune, FĂRĂ EXCEPTIE, una din cele 3 variante de abordare:

1. de lupta, cand esti mai puternic, deci mai bine pozitionat,
2. comercială, cand puterea este echilibrata,
sau
3. subordonată, cand simti ca esti pe un nivel semnificativ mai redus de putere.

1. In prima situatie se urmareste dominarea, controlul, manipularea, dependenta celui mai slab.
2. In a doua se urmareste tranzactionarea precisa de interese, fiecare spune ce vrea si pentru orice ofera pretinde ceva.
3. In a treia se urmareste mituirea , santajarea, invinovatirea (cumparerea sau cersirea bunavointei si a atentiei).

In acelasi cuplu situatiile se pot inversa periodic sau acelasi individ poate fi intr-o relatie intr-o pozitie de putere si de dominare in alta.
Aproape nimeni insa nu rupe cercul relationarii toxice, refuzand sa relationeze prin presiune, dominare si control, cand se simte intr-o pozitie de putere in relatia lui.

Este usor sa intelegeti ca modul acesta de a ne raporta la relatii si partenerii de cuplu exclude complet increderea, admiratia pentru ceea ce este celalalt, interesul pentru libertatea lui/ei . Sigur ca toate acestea vor fi mimate si declarate cu atat mai des, cu cat sunt mai inaccesibile pana cand instrainarea si furia nu vor mai putea fi acoperite de nimic.

Greu de imaginet este cum o istorie lunga de relationare umana nu ne-a invatat că pe aceste baze … orice legatura, oricat de promitatoare, se deterioreaza rapid pana la situatii grotesti, in care ura, dispretul, agresivitatea si chiar crima devin atat de naturale si nu rareori dezvoltandu-se sub aparentele prieteniei in cuplu.

A-ti pune problema fericirii in relatii monogame sau multiple, cata vreme esti un om care relationeaza strict in baza intereselor, intr-un context in care puterea este singurul reper nenegociabil, este ridicol.

10 relatii sau doar una iti vor lasa un gust amar, pentru că aceste relatii, pe aceste baze, SUNT OTRAVITOARE.
Adica, te omoara efectiv cu zile (te devitalizeaza), nu doar distrug relatia.

Modul acesta de raportare la relatii te predispune la toate compromisurile din lume, pentru ca daca-ti place de cineva (deci ai mult de castigat) esti dispusă la tradari a ceea ce esti ca să nu-i atingi cumva sensibilitatile exagerate de importanta, oricat de absurde.

Practic, nu mai poti afirma ce crezi, nu-ti mai poti asuma ce simti, daca acestea pot nemultumi partenerul pe care-l placi, riscand sa-l pierzi. Si faci asta in numele Sfintei Iubiri, care in fapt este Sfantul Profit.

Iar cand incepi compromisuri din frica de pierdere, dispretul este singurul lucru care-l obtii.

Zic inteleptii pulii … ca orice ai alege vei avea neplaceri, dar in realitate neplacerile nu au legatura cu ce alegi (in cazu nostru ce tip de relationare alegi), ci au legatura cu CE FEL DE OM ESTI si implicit ce atitudine presupune in relationare aceasta identitate.

Relationarea libera (multipla, poligama, sau cum vreti sa-i spuneti) … nu este o alternativa pe care o alegem punand in balata avantaje si dezavantaje, este doar o congruenta cu ceea ce simti.

Fiecare dintre noi simtim interese de tot felul pentru multi indivizi si doar panica prabusirii iluziilor incredibile de importanta a fiecaruia dintre noi ne fac sa tradam adevarul interior gravat in sentimentele, atractiile si trairile noastre.

Odata ce abandonam, din respect pentru celelalte fiinte umane, pretentiile noastre de superioritate vom constata ca toate relatiile noastre paralele sau multiple se completeaza si se sustin una pe alta. Nemultumirile si inconfortul relationarii multiple au ca si cauza raportarea perversa la cei cu care relationam.

Relationarea monogama este o crima de o prostie colosală, din care te scoate un minim de onestitate cu sine.

Dar cand totul se reduce la putere, interese, importanta, imagine, nevoia de a poseda si a-ti valida importanta prin posesiile tale, … onestitatea este confundata de prosti … cu prostia si inevitabil adevarul va fi ascuns, inclusiv de noi insine.

Sigur ca poti fi intr-o situatie de relationare monogama intrucat nu este usor sa-ti transformi celelalte atractii in relatii, mai ales cand esti lipsit de experienta, maturitate, energie, vitalitate sau libido. Dar este expresia unor limite, a lipsei unor oportunitati sau a unei situatii conjuncturale.

In consecinta, nu-mi spune ca ma placi cand vrei ceva de la mine.
Arata-mi ca ma placi, oferindu-mi adevarul tau cu vulnerabilitatea ce o presupune, daca crezi ca sunt omul care merita o fractiune din admiratia ta.
Si risca sa-mi oferi asta, fara sa astepti nimic la schimb.
Cand faci asta, voi intelege ca esti interesata de o relatie de incredere, nu de una de putere.

Disponibilitatea femeilor pentru sex nu trebuie confundată cu disponibilitatea pentru nesimtirea si aroganța barbatului prost

22 July 2014/0 Comments/in Esențiale /by Cristi

1. Putine lucruri imi displac mai tare la un barbat decat nesimtirea de a considera ca, daca o femeie este deschisa si disponibila sexual, … el barbatul ’’destept si orientat’’ isi poate permite nesimtirea de a o folosi sau a incerca sa o faca, intr-un dezinteres total pt ceea ce reprezinta ea ca om si femeie, dincolo de partea ei sexuala si bineinteles fara sa se asigure ca disponibilitatea ei este …si pentru el.Sunt barbati care cred ca deschiderea lejera a unor femei catre erotism presupune obligatoriu deschiderea erotica catre oricine, in orice conditii.

Si multi dintre ”desteptii si orientatii” la care fac referire isi imagineaza ca pentru simplul fapt ca sunt frumusei, bine facuti si gelați pot pretinde sa fie serviti si adulati de orice femeie careia ii fac ”onoarea” să li se ofere cu ’’generozitate’’ si mai ales daca este tipologia de femei la care fac referire.

Si evident ca admir orice femeie care, imediat ce înțelege cu cine are de-a face si fara sa stea pe ganduri, refuza ”pretenii” mei nesimtiti si gelati in favoarea barbatilor ”obisnuiti”, dar cu veritabil simt al bunului simt.

2. O alta categorie de barbati care-mi zgarie bunul meu simt natural sunt cei pentru care interesul minimal al unei femei pentru ei il interpreteaza rapid ca o disponibilitate totală, neintelegand ca procesul apropierii, desi poate fi foarte rapid, urmeaza in general niste etape care presupun semnale de deschidere ce trebuie oferite si obtinute in ritmul in care fiecare este dispus sa le ofere.

Nu uitati niciodata ca in relatii o usa intredeschisa nu este o invitatie de intrare, ci o diponibilitate pentru evaluare.

Orice inchidere a usii deschise initial, este fireasca si de asteptat pentru oricine intelege minimal bunul simt relational.

Nu uitati ca in modul in care acceptati ca usile sa se inchida poate sta motivatia redeschiderii ei.

Lumile noastre interioare, pe baza carora ne luam deciziile, sunt complexe si nu rareori tulburi … si oricine iese din preocuparea exclusiva pentru interesele lui imediate … intelege dificultatile celuilalt de a se decide si apropia oferind intreg spatiul de care are nevoie pentru o evaluare si decizie relaxata.