Primesc destul de des intrebari ca si cea mai de sus, care sunt pentru mine surse inepuizabile de inspiratie … intrucat eu nu-mi pot imagina ca cineva care ma citeste se mai confrunta cu astfel de dileme.

Daca ajungi sa ma intrebi asa ceva  … o faci pt ca urmarindu-ma de ceva vreme simti pe undeva ca ti-as putea fi de folos, dar in acelasi timp inteleg cat de putin sunt luat in serios in ceea ce recomand (nu ca as fi eu vreodata serios).

Cred ca v-am plictisit cu nenumaratele articole sau statusuri FB in care argumentez, in toate felurile posibile, ca majoritatea covarsitoare a relatiilor de cuplu contemporane nu au nici o treaba cu iubirea. ”Iubirea” in relatii este doar o diversiune in lupta de obtinere a controlului asupra partenerului.

Iubirea este un concept, despre care majoritatea celor care-l folosesc nu au nici cele mai vagi notiuni.

Bag mana in foc ca majoritatea celor care vorbesc despre iubire si o cauta disperati, nici macar nu ar putea formula coerent ceea ce inteleg ei prin iubire, chiar daca acea intelegere a iubirii este departe de adevar.

Nivelul de constiinta al oamenilor care ne inconjoara este unul in care iubirea pur si simplu nu este accesibila si nu poate fi inteleasa.

Dar acesta nu este o problema reala. Nu este nici de acuzat si nici trist.

Relatiile de cuplu pot fi extraordinare in absenta totala a iubirii.

Pentru o relatie de cuplu satisfacatoare avem nevoie doar de onestitate, sinceritate si corectitudine (acea corectitudine care o putem intelege fiecare).

Aceste calitati sunt forme incipiente de iubire, care practicate decis in relatiile de cuplu, duc la o dezvoltare constanta a fiintei interioare pana la punctul in care iubirea devine accesibila ca rezultat al maturizarii spirituale.

Dar pentru ca este foarte probabil sa vorbesc la pereti cand folosesc aceste argumente sau perspective, voi schimba abordarea in speranta ca voi fi mai accesibil si in cele din urma auzit si util.

Odata ce-ti pui intrebarea ’’Cum imi dau seama daca un barbat ma iubeste?’’ ar trebui sa te sesizezi ca nu-ti este prea clar:

1. Ce intelegi tu prin iubire?
2. De ce iti doresti sa stii daca un barbat te iubeste?
3. De ce ai nevoie ca un barbat sa te iubeasca?

Ca sa-ti dai seama in ce confuzie esti cand ai astfel de intrebari, te voi intreba :

Ce preferi ? :

1. un barbat care sa ”te iubeasca” enorm dar langa care sa te plictisesti de mori, sau
2. un un barbat langa care sa te simti extraodinar,  pe care-ti vine sa sari imediat ce-l vezi, dar care-ti spune ca nu te iubeste, ci doar te doreste din cand in cand.

NU trebuie sa-mi raspunzi pt ca stiu deja nu vei da doi bani pe iubirea primului si oricat te va deranja ca nu ai controlul asupra celui de-al doilea,..  nu ti-l vei putea scoate din minte, inima sau dintre picioare cand ii cazul.

In fapt,

1. iubirea primului este foarte posibil sa nu fie decat o obsesie nascuta din proiectiile lui in ce te priveste sau, la fel de grav, din fuga de lipsa de sens a propriei lui vieti,

pe cand,

2. indiferenta declarata a celui de-al doilea sa vina dintr-un respect care-l obliga la sinceritate, respect, ce il putem considera  o forma incipienta de iubire.

Acum probabil ca intelegi de ce te simti atat de bine cu cel de-al doilea.

Pt ca se raporteaza mai corect la tine si, chiar daca intelectul tau prea programat si conditionat de ineptiile si cliseele relationale traditionale,…  nu intelege si vede acea corectitudine, sensibilitatea naturala umana simte adevarul. Simte intentiile si motivatiile din spatele aparentelor.

Astfel apar cele mai mari tensiuni si consumuri interioare intre mental si sensibilitate. Mentalul este plin de virusi conceptuali, care blocheaza orice luciditate si intelegere, … in timp ce sensibilitatea noastra simte adevarul si ne face sa ne simtim atrasi de cei echilibrati, fermecatori, sinceri, asumati, chiar daca  independenta lor … o interpretezi ca indiferenta.

Am ajuns in situatia in care, lipsa de putere asupra partenerului  sa o interpretam ca dezinteres din partea lui ( lipsa de iubire), ca sa putem reprosa ceva, in speranta ca presiunea pusa pe partener il va dezechilibra si va deveni vulnerabil si controlabil.

Nu vorbesc aici de atractiile femeilor naive, fara o viata a lor, care proiecteaza salvatori frumosi si inteligenti pe orice tip dragut ce le da putina atentie.

Vorbesc de atractiile femeilor care sunt in relatii de ceva vreme (deci isi cunosc partenerii) cu barbatii langa care se simt bine, desi acestia nu le incurajeaza proiectiile si visele de viitor.

Pentru ca-s un tip istet, eu inteleg ca atunci cand ma intrebi  ’’Cum imi dau seama daca un barbat ma iubeste?’’ tu de fapt vrei sa stii , …

cum iti dai seama daca un tip pe care-l doresti are nevoie de tine si implicit este dependent?

Pt ca ti se rupe de iubirea oricarui tip care nu-ti place sau este plictisitor

si pentru ca ceea ce intelegi tu prin a fi iubita este acea slabiciune a barbatului care-l face controlabil si manipulabil.

Vrei sa fi iubita pt ca vrei sa ai putere asupra lui, lucru ce te face sa te simti … SPECIALA.

Cand insa nu vrei sa te simti SPECIALA pt ca stii cine esti si nu vrei putere asupra nimanui, pentru ca nu-ti foloseste la nimic, … nu te mai intereseaza sa fii iubita.

Cand, pt ca esti in relatii bune cu tine insati, ai o viata a ta, nu cauti la sexul opus decat momente placute si oportunitatea de a-l cunoaste si intelege.

In concluzie, raspunsul meu la intrebarea articolului este ca nu vrei sa stii daca esti iubita.

Vrei sa stii daca ai putere asupra celui care te atrage si daca te poti folosi de el.
Vrei sa stii daca-l poti poseda.

Noi insa cu totii nu avem nevoie sa fim iubiti.

Avem nevoie de mult mai putin.

Avem nevoie de sinceritatea care ne permite sa ne cunoastem.

Avem nevoie de momente placute impreuna si de sex.

Dar sinceritatea o inlocuim cu manipulare, placerea si relaxarea o sacrificam pt dominare si control, iar sexul devine doar validare.

Eu nu mai vreau demult sa ma iubeasca nimeni. Si am ajuns sa-mi iubesc toate partenerele cu care am impartit ceva placut.

Chiar si pe cele care, dintr-un motiv sau altul, nu mai sunt in viata mea.

Ceea ce a fost fain nu-mi mai poate lua nimeni vreodata.

Si doar eu stiu cat de important a fost fiecare moment de experienta, incredere si placere.

Va recomand tuturor o reevaluare a relatiilor in care sunteti sau ati fost si o schimbare de atitudine semnificativa dupa ce aveti rezultatele.

by. Cris https://www.facebook.com/cris.popanda

Am creat ca barbati atata presiune restrictiva asupra sexualitatii femeii, incat o parte buna dintre femei nu-si imagineaza si nu pot crede in libertatea lor erotica, nici cand le este oferita din toata inima de vreun barbat aflat in viata lor.

Am ajuns atat de compromisi, incat femeile nu-si pot imagina un barbat eliberat de nevoia de a-i fi confirmata importanta si valoarea, prin sexualitatea femeii.

Nu-si pot imagina un barbat care, tocmai pentru ca si-a acceptat limitele,
si-a putut constientiza si calitatile, si, cu o imagine corecta fata de sine,
simte doar prietenie pentru barbati si recunostinta
pentru existenta femeilor si oferta lor erotica.

De curand imi spunea un nou prieten, aflat intr-o relatie libera cu sotia lui,
ca la inceputurile relatiei lor deschise, i-a cerut sotiei sa le spuna noilor ei iubiti
(sau doar parteneri de sex)  ca sotul ei i-a dat libertatea si ca stie de relatiile ei.

Tipul vrea doar sa nu para genu de barbat
care habar nu are cei in sufletul si cracii iubitei lui.

Dupa putina vreme vine sotia la el si-i cere sa renunte la intelegere,
ca nu mai reuseste sa ajunga la sex in aceste conditii, intrucat majoritatea barbatilor
se sperie sau se complexeaza cand afla. Evident ca a acceptat usor.

Da. Este incredibil,  dar suntem atat de speriati de onestitate si libertate,
incat ne blocam si cand aceasta vine in intampinarea
celor mai importante dorinte ale noastre.

Cum sa te sperii de deschiderea unui barbat fata de sotia lui,
cand ar trebui sa-i fi recunoscator ca prin atitudinea lui
face experienta cu acea femeie mult mai relaxata si usoara.

Dar problema este ca acei speriati de barbati, nu pot sa creada asa ceva,
intrucat se vad in ei isisi  cat de imposibila pare acea libertate in cuplu.

Iar pentru ca nu cred ca este posibil asa ceva ,
cad in scenarii apocaliptice de unde si spaima lor.

In fine, femeile sunt preocuparea mea asa ca nu mai intru in detalii.

Revenind, pentru ca femeile nu pot crede in  libertatea oferita de barbati
(pe care si-o doresc cu disperare in secret), cand le este oferita, sunt sigure in forul lor interior
ca este doar un test, ce le obliga la precautie maxima fata de tip:

‘Oare trebuie sa ii acord si eu aceasta libertate ?”,  sau
”Poate vrea sa ma desconspir in interesele si atractiile mele fata de alti barbati…”  sau
”Oare vrea sa-mi zica ca nu insemn mare lucru pentru el ? ”

Sau pur si simplu nu te iau in seama.
Vorba lui MO : ”Bine, bine, foarte interesant, dar hai sa-ti zic eu ceva. ”

Insa ceea ce ascund femeile din lumea lor erotica interioara
si sunt convinse ca barbatii nu ar putea accepta, este doar o infinitezimala parte
a ceea ce este sexualitatea femeii eliberata cu adevarat.

Femeile tinere, mai curajoase si inteligente,
care inca nu au fost spalate complet pe creier cu vinovatii sau rusini vizavi de
sexualitatea lor,  pricep rapid, in contexte mentale sau spirituale mai ”aerisite”,
ce imens rezervor de resurse exista in natura lor erotica.

Una dintre aceste tipe (20 ani) imi spune f fain : ‘
‘il condamn pe tipul ala ca are numai sex in cap dar si eu sunt la fel”.

Afirmatia asta simpla este doar o mostra
de constientizare a potentialului erotic si a importantei lui.
Acest gen de sinceritate ar normaliza mult relatiile dintre sexe.

A cosmetiza sau chiar a nu-si ascunde impulsurile si trairile erotice
a devenit pentru femeia obisnuita ceva de neimaginat.
Bineinteles ca barbatul comun al zilelor noastre s-ar crispa sau bloca instantaneu
in fata erotismului necenzurat, iar femeile cu putina experienta stiu asta si se adapteaza cum pot.

Problema majora este cand au incadrat perceptia barbatului intr-un asemenea cliseu,
incat nu-si mai dau seama  cand au de-a face cu alta structura spirituala masculina.

O structura spirituala care se hraneste din trairea erotica absolut  libera
si complet neingradita in exprimare a femeii.

Acest profil spiritual masculin stie ca eliberarii erotice a femeii de catre barbat
ii urmeaza un proces la fel de dificil de eliberare a erotismului feminin
de catre propriile constrangeri, in care barbatul are un rol esential
in a elibera ceea ce a stiut atat de bine sa conditioneze mii de ani.

Femeile au cenzurat sau ignorat atat de mult din sensibilitatea erotica,
incat regasirea, acceptarea si manifestarea naturala a erotismului
este o provocare in sine.

Situatia este destul de dificila, intrucat umanitatea
traieste o asemenea conditionare erotica si sexuala,
incat nu poseda decat o perspectiva ridicola asupra a ceea ce este erotismul.

O sexualitate dezvoltata si ingrijita cu atentie, de fiecare in parte
si de toti partenerii in aceeasi masura, duce la experiente atat de esentiale fiintei umane,
incat nimic nu mai poate fi la fel, odata accesat acest spatiu erotic.

Dar, doar femeile iubite ( si nu ma refer doar la f*tut cand folosesc termenul )
de mai multi (nimim 2) barbati, care cauta sa devina prieteni apropiati (frati)
si sa satisfaca impreuna femeia, pot ajunge la acea libertate, relaxare,  incredere in ele
si in barbatii lor de la care ceea ce au de zis este relevant si adevarat despre erotismul si sexualitatea lor.

Majoritatea celorlalte femei nu au curajul sa  insele, erotic vorbind,
iar eu cred ca nici nu mai stiu sa fie, dupa atata vreme in care am incercat
sa le transformam in slijitoare ale ego-ului si nevoilor noastre sexuale.

Depre erotismul si natura feminina ar trebui sa vorbeasca
doar acele femei cu adevarat libere in sexualitatea lor.

Atat de libere, incat nu-si cosmentizeaza sau ascund nimic
din natura si impulsurile lor sexuale.

Cand acestea ar fi ascultate , toti ar simti adevarul si l-ar recunoaste.
Si toti s-ar transforma, stiind ce cauta de fapt.

Celelalte femei, cu atat mai vocale, cu cat sunt mai constranse sau reprimate,
nu pot vorbi decat despre ce-si imagineaza ca ar trebui sa fie relatiile, erotismul si sexualitatea lor.

Stralucirea inexistenta din ochi, crisparea din gesturile lor ar trebui sa va avertizeze
ca altundeva trebuie cautat adevarul despre erotism si sexualitate.

Sigur ca sunt si femei care pot sa-si constientizeze, asume, protejeze si dezvolte erotismul,
atat de decis, incat sa nu fie necesara interventia barbatului, dar ele sunt foarte rare
si o schimbare de fond generalizata nu poate porni decat de la barbati,
care au nevoie sa inteleaga odata pentru totdeauna ca:

1. Barbatii sunt prieteni (frati) cu mult inainte de a fi partenerii femeilor,
doar impart aceeasi energie fundamentala a masculinitatii.
Sunt in esenta aceeasi identitate si trebuie sa-si asume aceasta realitate,
ca masculinitatea sa-si arate potentialul in toate aspectele ei.
Fratia dintre barbati (toti barbatii) le maturizeaza sensibilitatea si,
odata cu ea, apare stabilitatea interioara, echilibrul.

2. Sexualitatea umana este comunicare de cea mai rafinata calitate,
exact precum vorbirea, trebuie dezvoltata si incurajata intre parteneri.

3. Erotismul este identitatea noastra si nu o experienta.

4. Exclusivitatile sexuale sunt nenaturale
si distrug fundamentul oricarei relatii, oricat de compatibile.

5. În sex, barbatul este un asistent al femeii
in drumul ei catre escaladarea extazului erotic si aceasta pozitie
ii hraneste si intareste structura masculina esentiala.

Barbatii trebuie sa invete sa-si imparta femeile si sa aiba grija de ele.
Si asta cu atat mai repede, cu cat femeile sunt pregatite de mult sa ne raspunda
cu aceeasi atitudine si cu recunostinta pentru efortul nostru de a deveni umani,
depasindu-ne instinctele stupide de competitivitate.

Intreg articolul (si aici  inchei, puteti respira usurati)
a fost inspirat de urmatorul text, al fratelui meu drag Flaviu:

”Cand Barbatii nu au ramas frati intre ei, i-au dezbinat femeile,
iar cand au inceput sa nu se mai inteleaga, au aparut credintele,
iar cand au aparut credintele au aparut zeii, iar cand zeii au inceput sa fie prea multi,
au aparut granitele si razboaiele.

Nu vad alta cale de readucere a pacii pe planeta
decat restabilirea legaturii intre Barbatii care cred ca am fost candva cu totii.
Femeile asteapta de prea mult timp asta.”

Multi dintre noi, in cautarea dezvoltarii personale,
avem preocupari si obiective admirabile in relatii,
precum (si acum citez din discutiile mele cu cei apropiati):

”vreau sa fac o diferenta
in viata celei cu care sunt intr-o relatie”  

sau

” vreau relatii atat de apropiate
precum sunt ale tale (de mine-i vb aici)”

sau

” vreau sa satisfac bine o femeie,
daca se poate sa o duc in al noualea cer (care naiba o fi ala)” etc.

Evident ca tuturor acestor prieteni
le iese exact opusul a ceea ce spun ca vor sa ofere
si asta-i umple de multa frustare.

Se cred nedreptatiti de viata si se dau raniti in bunele lor intentii.

Dar oare chiar sunt nedreptatiti
sau primesc exact pe masura a ceea ce ofera?

Pentru un raspuns adevarat
ar trebui o sinceritate suplimentara cu sine insusi.

Dar ce faci daca aceasta sinceritate ar revela despre tine
opusul a ceea ce pretinzi , anume ca in fapt, dincolo de declaratiile tale,
nu te intereseaza cu adevarat decat de tine, lucru absolut normal si sanatos
cand nici nu pretinzi altceva.

De ce credeti ca declarati atat de convinsi
astfel de interese nobile?

Daca sunteti atenti, veti constata ca
este mai important pentru voi sa va faceti relatii apropiate,
decat persoana cu care vreti relatia.

Este mai important sa faceti sex ca un zeu,
decat persoana care vreti sa o satisfaceti.

Este mai important sa va spuneti ca faceti o diferenta in viata iubitei,
decat sa fiti omul cu care iubita doar sa se simta bine.

V-ati prins, intentiile de genul acesta sunt false intentii,
asumate doar pentru a va pretinde ca fiind importanti , pretiosi
sau indivizi dezvoltati personal, cu initiative si intentii pe masura dezvoltarii care vreti sa o mimati.

Ori aceasta ipocrizie
(deloc condamnabila, fiind oricum generalizata si in acelasi timp propria pedeapsa)
reflecta un nivel de constiinta, caracterizat de un tonus si luciditate scazuta,
care inevitabil va duce la momente neplacute in relatie,
ce vor eroda orice compatibilitate si satisfactie.

Cand persoana la care te raportezi
este  importanta pentru tine prin ceea ce este,
vei dori doar sa se simta bine cu tine.

Dar asta presupune, inainte de toate, o stare interioara placuta si clara
iar asta,  fara sinceritate cu sine insusi, este imposibil.

Sinceritatea cu sine insusi
este singura care permite o comunicare eficienta si o conexiune adevarata.

Si asta indiferent de cata superficialitate dezvaluie aceasta sinceritate.

Oricand un om superficial, dar sincer
va fi o companie mai placuta, decat un individ educat/complicat/rafinat
dar fals sau, pur si simplu, precaut si calculat.

Si aceasta sinceritate ti-o refuzi cand
declari si urmaresti intentii si preocupari care nu sunt de fapt reale.

Care nici macar nu sunt ale tale, fiind asumate
fara nici o investigatie a intimitatii sufletesti proprii,
unde se gasesc motivatiile si aspiratiile noastre veritabile.

Investagatia catre care incerc sa va orientez,
nu este o analiza mentala, ci un apel la sensibilitatea
care o aveti in dotare si care va poate furniza, cu mare acuratete,
ceea ce conteaza cu adevarat pentru voi.

Ceea ce vă incarcă si vă lasă satisfacuti de viata.

Doar cand stii cine esti, investigandu-ti intimitatile,
afli de ce ai nevoie cu adevarat, poti cauta si cere explicit,
dand ocazia celui cu care esti in relatie
sa te cunoasca si sa decida daca-ti ofera, ori ba.

Cand esti aici, te simti bine in relationare
si totul este simplu si accesibil.

Este usor pentru ca stii cine esti,
ce limite ai si ce te face multumit de tine,
pt ca esti transparent in aceste aspecte.

Relaxarea, care o aduce aceasta abordare,
creeaza singurul cadru in care nevoile noastre pot fi implinite
si in consecinta maturizarea posibila si limitele depasite.

In concluzie, eu zic sa-i alegeti pe cei cruzi de sinceri,
care vor putine de la viitor si ceva concret de la prezent, 
care cauta lucruri simple, dar clare de la o relatia cu voi,
care stiu ce sa ceara si care-s satisfacuti cand primesc ceea ce cer.

Lasati dezvoltarea personala si spirituala,
cuvintele mari care nu sunt ale voastre,
asteptarile exagerate in ceea ce va priveste
si ramaneti doar la putinul care credeti ca sunteti.

Veti fi surprinsi ca este mai mult decat de ajuns. Bafta.

Cris