Bărbații au împărțit femeile în două categorii: ”cuminți” și ”curve”.

Primele sunt cele care și-au mutilat identitatea, reprimându-și sau negându-și sexualitatea și care sunt femeile de luat de neveste. Iar celelalte sunt femeile normale care nu-s interesate să flateze ego-ul masculin, trădându-și sufletul pentru validarea sau atenția unui bărbat.

NU știu însă câți observă că femeile cuminți sunt disprețuite, neinteresante, respinse și nu rareori agresate în intimitate, în timp ce sunt ”iubite” romantic în public sau de zilele femeii și iubirii, pe când ”curvele” sunt disprețuite public, dar dorite și căutate fără încetare dintotdeauna.

Primele plătesc cu devitalizarea și sclavia lor validarea publică din partea bărbatului, iar celelalte domină, exploatează și taxează bărbatul în intimitate … deși același bărbat, în prostia și impostura lui patetică, își mimează superioritatea prin discursul public fals disprețuitor.

Până bărbatul se trezește și-și amintește că a fi bărbat înseamnă a contribui la prosperitatea femeii și nu înseamnă a-i amputa trăirea după interesele lui meschine … recomand femeilor să-și activeze curajul de a înfrunta ipocrizia socială devenind cele mai asumate curve care-și pot imagina că pot fi.

A fi ”curvă” (interesată de trăire, libertate, experiență, bărbați și extaz) este dreptul și mai ales obligația femeii de a-și exprima natura intimă care aduce sens, prosperitate, echilibru și motivație în viața de pe această planetă.

Pentru interesele de control asupra femeii, destinate să satisfacă sentimentele de importanță ale unor masculi speriați de propria micime interioară, a fost sacrificat tot ce dă sens vieții: libertate, demnitate, plăcere și încredere între oameni. Totul, sub justificarea atât de convenabilă că perversitatea posesivității este în natura și celulele noastre și orice încercare de a o depăși este un obiectiv imposibil de luat în calcul.

Inclusiv această justificare este expresia perfectă a ratării masculinității ce a fost sădită ca potențial în fiecare bărbat care a pășit pe acest pământ.

Regăsirea libertății sexuale și sentimentale de către femei este soluția care le face rapid întregi, puternice și încrezătoare.

În erotismul femeii stă puterea ei … iar bărbații rătăciți în nesmțire și ipocrizie, se crispează de durere și umilință în fața libertății ei, în loc să respecte și să evolueze până la punctul în care pot avea admirația și interesul unor femei complete, puternice, echilibrate.

Erotismul femeii ce o definește îi eliberează propria umanitate, la fel cum umanitatea bărbatului îi eliberează erotismul. Când bărbatul a blocat erotismul femeii, i-a blocat umanitatea. După care face pe victima cruzimii femeilor. Când el, bărbatul, a acuzat și condamnat, într-o ipocrizie fără margini, exact ce admira mai mult în femeie: sensibilitatea și erotismul ei.

Ce nu înțelege bărbatul este că atunci când a trădat femeia, nerecunoscându-i locul și importanța pentru viața lui … și-a trădat sufletul de bărbat fără de care rămâne doar un copil speriat, care se chinuie să pară mascul feroce și foarte sigur pe puterea și valorile lui.

Paradoxal este că femeile, care s-au maturizat forțat într-o lume agresivă cu ele, au ajuns să-și dorească chiar și acest mascul feroce care se vinde bărbatul … dar spre dezamagirea lor, nu găsesc decât același speriat și nesigur copil.

Când nu vor mai fi ”proaste” care să-și sacrifice identitatea și viața pentru    ”iubiții” lor … bărbatul va fi pus față în față cu propria impostură, spre binele lui. Va trebui să accepte că este egal femeii și că trebuie să-și câștige respectul și atenția lor prin înțelepciune, vitalitate și sensibilitate și în nici un caz prin manipulare, agresivitate, teorii morale ipocrite.

Dacă ești puternic și inteligent ca bărbat, atunci dovedește-o prin farmecul și vitalitatea pe care ți-o dă înțelepciunea și nu prin abilitatea de a supune și distruge femei.

Să respecți femeia înseamnă să o înțelegi și să o susții în interesele ei fundamentale și nu prin prisma intereselor ego-ului masculin. Bineînțeles că mai devreme sau mai târziu, femeile ”cuminți” vor înțelege că au fost trase pe sfoară și vor deveni ”curvele” care s-au temut să fie. Dar de multe ori au distrus prea mult în ele, ca să mai recupereze mare lucru. Însă lucrurile se vor schimba … și datorită mie. ☺

Și luați completarea absolut necesară a unui tip care-mi cunoștea perspectiva și un banc pe post de concluzie bună:

1. Pe lângă fete ”cuminți” și ”curve”, mai există o categorie: „curva dracului”.

Sunt acele femei care aleg să-și exploreze sexualitatea cu oricine numai cu tine nu.

2. Un bețiv se uita tulbure în lungul tramvaiului și decretează:

Toate femeile de pe partea dreaptă sunt … hâc, proaste …

iar cele de pe stânga … sunt curve!!!

O cocoana revoltată: Cum îți permiți să mă faci pe mine curvă, bețiv împuțit!!!!

Nuuuuu ești curvăăă??!!!…..Treci pe partea aialaltă.

Pentru cei care doriți să abandonati clișeele comune in problema relaționarii si sexualității vă recomand calduros cartile mele:  https://www.fiiconstient.ro/carti-publicate/.

Sunt sigur ca dincolo de inconfortul inițial al prăbușirii unor convingeri confortabile superficialității din noi toți, revelațiile adunate in aceste carți vor debloca in cei care le parcurg intelegeri care vor da relațiilor si sexualității, mult mai mult sens si armonie.

De ce ii ignoram pe cei ce ne adoră si îi adoram pe cei ce ignora ?
De ce ii ranim pe cei ce ne iubesc si ii iubim pe cei ce ne ranesc ?

Acceptam agresivitatea celor care ne ranesc. …  pt ca o consideram meritata, cata vreme noi insine suntem primii care ne agresam constant pe un fond de neincredere in noi .

Agresivitatea exterioara cu care suntem tratati si care o acceptam partenerului este o refexie a agresivitatii interioare cu care ne flagelam constant in nemultumirea de sine . 

Iar cel agresat,  simte in acest context interior, ca este vazut si tratat corect iar asta face cu atat mai teribila nevoia de validare prin agresor , cautandu-i bunavointa. 

Din aces motiv ii dorim atat de tare pe cei care ne resping sau trateaza cu raceala.

Cautam in acceptarea lor propria acceptare.
Vom cauta umili si neobosit bunavointa smecherilor si vom dispretui oferta celor sensibili si buni.

Caracterele dominatoare par putere celor naivi si inconstienti dar este vorba doar tupeu cladit pe slabiciunea celor confuzi si macinati de neincredere in sine.

Iar in cuplu relationarea in termeni de dominare supunere este generalizata.

Toata puterea celor dominatori este de fapt neincrederea si slabiciunea ta.

Dominatorul devine imediat macinat de neincredere in sine , in fata unui om care nu poate fi intimidat pt ca si-a depasit neincrederea in el prin constienta si acceptare.

Puterea adevarata este cea venita din constienta si sensibilitate. O putere care nu are legatura cu contextul exterior cu slabiciunea sau tupeul nimanui. Este o putere venita din stabilitatea propriei relatii cu tine insuti.

In ce-i priveste pe cei care ne iubesc, ei ne par fraieri sau naivi , … si chiar sunt destui dintre ei.

Cand interiorul ne este murat de convingerea ca nu suntem buni de a fi iubiti, oricine ne arata interes sau iubire ne pare un individ naiv, orb si in consecinta slab.

Dar nu este tot timpul asa. Sunt oameni care ne iubesc si apreciaza pentru aspecte interioare exceptionale care nu ni le percem suficient de clar sau de care nu suntem deloc constienti.

Iar convingerea ca nu sunt demni de a fi iubiti , ii insoteste pe toti cei care au o puternica neincredere in ei si cauta validare cu disperare. 

Oamenii care n-au incredere in ei pt ca nu s-au investigat atent si implicit nu s-au acceptat in limitele lor , oricata iubire vor primi,  vor trage catre relatiile in care sunt dispretuiti si tratati agresiv si dominator, intrucat dominatorul ii pare puternic celui consumat de neincredere in sine.

A oferi iubire acestor indivizi este conditia sa fiti usor dispretuiti si dispensabili.

DE asemenea adoratorul unei fiinte fara incredere in ea insasi … este la randu ei victima propriilor proiectii si slabiciuni … iar asta nu-i poate aduce decat dispretul , ignorul sau rolul de a fi folosit. 

Evident ca toate situatiile contemporane sunt complicate, intrucat majoritatea suntem contaminati de o consistenta neincredere in sine, … dar sunt inca destui care au sclipiri de luciditate sau aspecte rezolvate … in baza carora se poate crea o relatie functionala si sanatoasa.

Si sunt de asemenea suficienti indivizi vitali care raspund decis si corect, cu deschidere,  cand intalnesc oameni maturi si constienti. 

Dar instinctele de atitudine si comportament specifice neincrederii in sine vor fi mai mult sau mai putin prezente .

Iar in relationare … orice evolutie reusita si fericita a lucrurilor … presupune o atentie de ”vultur” destinata sa sanctioneze inconstienta si sa aprecieze efortul constient.

In ce ma priveste intru in relatii si ofer iubire acolo unde vad semnalele unor eforturi consistente de eliberare de inconstieta si realizari cat de mici care-mi dovedesc determinare si sincera aspiratie.

Dar comut treptat pe agresivitate si respingere la fiecare gest care valideaza nejustificat, inconstienta in aspecte relationale.

Vizez doat inconstienta nejustificata specifica situatiilor importante,  pentru ca altfel,  inconstienta justificata de resurse prea putine sau in situatii fara miza … este absolut acceptabila.

Orice neatentie si acceptare a nesimtirii inconstientei (ma refer la forme grave ca cea pe care o discutam aici)  te califica pe buna dreptate ca si carne de tun a perversitatii umane in relatii.

Constienta trebuie sa aiba in portofoliu puterea in aceias masura precum iubirea … intrucat inconstienta nu cunoaste decat limbajul puterii.

Lipsa puterii … tradeaza o iubire sau o constienta denaturata.

A alege intre o reactie inacarcata de sensibilitate (iubire ) si una de forta (putere) este o chetiune de maxima prezenta relationala.

Toate povestile romantat-dramatice ce ni le spunem despre noi sau despre iubire si viata … sunt doar o scuza confortabila si naiva, destinata sa ne exonereze de responsabilitatea investigarii prin atentie a vietii.

Aceste povesti sunt produsul final al tuturor convingerilor noastre.

Practic, povestile sunt explicatia facila furnizata de mental pt viata, care anesteziaza indoielile si intr-un peisaj mental incarcat de certitudini, te simti in control si mai ales  … face inutila atentia si constienta.

NU mai acumulezi date despre viata prin constienta, intrucat orice date sunt inutile celui care stie tot si-i este clar tot. Si cu cat povestea ii mai simpla si dramatica, cu atat este mai usor sa nu te indoiesti de ea. Este important sa fie dramatica, intrucat iti permite sa te victimizezi si implicit asa poti pretinde orice de la oricine.

De aici succesul unor religii stupide ce supureaza a drama existentiala.

Tre sa recunoasteti cat de simpla este manevra asta a mentalului, dar cat de eficienta in scopul ei de protejare a inconstientei.

Astfel printr-o simpla poveste … mentalul, cu al sau produs ego-ul, a transat cel mai mare pericol pentru autoritatea lui: atentia la fenomenele vietii, incarcate de informatii si mesaje extrem de relevante pentru identitatea noastra si pentru intelegerea vietii.

Fara aceste informatii, venite pe filiera sensibilitatii, atent supravegheata de partea noastra constienta,  … nimic din ceea ce ne propunem de la acesta viata nu este relevant si accesibil.

Nu poti sa utilizezi un utilaj fara sa stii cum functioneaza si ce functii are. Oricat de convingator iti spui sau afirmi ca ceea ce crezi tu despre utilaj este real … masinaria iti va fi inutila si orice treaba ai cu ea te va enerva.

Probabil ii vei fute cateva picioare in carcasa, convins ca ea (masinaria) este de vina, pentru faptul ca tu incerci sa folosesti ceva a carui functionare si utilitate nu o intelegi.

Cata vreme esti convins ca sti cine esti si cum merge treaba in viata asta, nu mai trebuie sa cauti sa afli nimic.

Povestea are rolul de a-ti oferi impresia ca nu este nimic de aflat. Ca totul este clar, chiar daca nimic nu functioneaza. Nu vi se pare amuzant de ridicol?

Poti astfel trai instinctual si acuza exteriorul ca nu functioneaza conform cu ceea ce am decis noi ca este adevarul concretizat in convingerile si povestile noastre.

Oricata lume convingem de povestea noastra … rezultatul va fi unul singur : viata ta nu va functiona, iar asta inseamna inevitabil suferinta.

Cris

http://www.facebook.com/cris.popanda

Unei femei cu aspiratii faine care isi face partea ei de treaba pt evolutie, raportata la resursele de care dispune … nu-i explici care-i sunt problemele, ci i le constati si incepi sa-i hranesti nevoile fundamentale de apropiere, incredere , stabilitate si sex.

In ordinea incare ele sunt mai presante.

Dupa ce faci asta si o accesat alt nivel de incarcare … ii dai perspectivele care sa-i puna la incercare mai departe aspiratia , onestitatea si deschiderea.

Daca foloseste resursele noi pentru a-si consolida sentimente de superioritate, ii clar ca nu pricepe corect rolul tau … si-i cazu’ sa-i amintesti ca nu esti acolo sa-i sustii orgoliile ridicole … si sa dispari din viata ei.

Daca insa raspunde frumos si intelege ce se-ntampla … lucrurile pot evolua nelimitat si experienta de cuplu devine magica.

Dar aici este varianta extrem de sintetica a adevarului. In realitate trebuie sa fi mult mult mai rafinat in decizii si alegeri facand o arta din modul in care alegi intre ingaduinta si suport sau fermitate si abandon.

Nimic bun nu apare din neatentie sau metoda. Solutiile stau intr o permanenta prezenta si interogare a sensibilitatii si ratiunii bunului simt.