Eliberați-vă ”relațiile” de ”iubire” dacă vreți intr-adevar o RELAȚIE

Discursul iubirii in cuplu este, fara exceptie,
o diversiune destinata sa trezeasca emotii lipsite de orice valoare,
pe baza carora poti obtine legaturi bazate pe dependenta, posesivitate, ipocrizie etc.

Eu nu consider aceste legaturi ca fiind relații de cuplu, de unde si ghilimele din titlu.

Pentru că daca nu ai observat, nici nu-l cunosti incat sa-ti poti permite sa tragi concluzii certe.

Cand iti imaginezi ca un individ este solutia nefericirii tale, sigur ca apar idealizari, implicari emotionale nemasurate.

Trei lucruri sunt esentiale in iubire si de fapt o definesc si toate trei ne sunt complet si generalizat inaccesibile la nivelul actual de maturitate al umanitatii:

1. Iubirea poate aparea numai si numai daca ai depasit orice urma de posesivitate, nevoie de superioritate si competitie.

Pana rezolvi aceasta problema umana, orice-ti atinge in relatie sentimentul importantei sau al dreptului de proprietate asupra partenerului TE INNEBUNESTE la propriu, indiferent de cantitatile de sirop emotional cu care te droghezi in ritualul cucerii sau pastrarii unui partener.

2. Iubirea este o fictiune până cand nu cunosti extrem de bine un om
si intreaga experienta relationala umana ne arata ca oamenii se iubesc DOAR CAND NU SE CUNOSC,
dar isi imagineaza ca stiu totul unul despre altul … la inceputul relatiilor.

”Iubesc” cu pasiune pentru ca nestiind cu cine au de-a face si nestiind cine sunt ei insisi pot să-și imagineze ca viata este ceea ce ei si-ar dori. Adica un soi de vacă de muls fericire exclusiv personala (pt ca restul nu contează) care exclude orice responsabilitate.

Toti cei care tanjesc tâmpi la iubirea de inceput nici macar nu observa ca tânjesc dupa ignoranța de la inceput.

Acum cand esti moarta de plictisita in relatie, daca nu ai ajuns inca plina de ura si instrainare,
ai aflat ca ”iubitul” nu este tratamentul prostiei si ignorantei tale privind propria viata.
Si evident ca ai vrea sa devii din nou la fel de prost ca si la inceput,
sa te mai poti minti odata ca la fericire ajungi printr-un partener si nu prin constienta si umanitate.

Sigur că majoritatea refuză aceasta simpla si rationala concluzie fara a sta pe ganduri
si preferă sa-ți imagineze că problema este in incompetența ”evidentă” a partenerului
si că solutia este să caute mai atent individul perfect care sa-i rezolve problema nefericirii.

3. Imediat ce ai ajuns la iubire, depasind limitele punctelor anterioare, constati ca iubirea ESTE IMPERSONALĂ.

Daca ai ajuns sa iubesti o persona cu adevarat, urmand metodic asimilarea primilor doi pasi, constati că cu fiecare conditionare dezactivata te simti tot mai aproape de viață si in cele din urma  iubesti natural intreaga viata, toti oamenii si toate femeile.

Iar asta nu inseamnă nici pe departe o absurdă cadere in orgii de gesturi de iubire cu fiecare individ si cu fiecare fir de iarba,
ci inseamna că traiesti un acut sentiment de integrare si apropiere aparut ca si consecinta a luciditatii care ai accesat-o trezind umanitatea prin abandonarea ”parazitului” inconstientei.

Cand ai ajuns aici, ai aflat ca viața ti-a oferit mult si ca mult poti oferi altora până-si gasesc si ei conexiunea, integrarea si libertatea. Pentru ca pana la punctul in care poti oferi mult celorlalti va trebui sa inveti sa respecti atentia, prezenta, sinceritatea, suportul, sexul si multe altele de care ai nevoie de la cei din jur.

In consecinta … dovediti respect fata de oamenii cu care va impartiti viata, sexualitatea, timpul, banii etc si renuntati la diversiunea iubirii in favoarea celei mai incipiente forme de iubire: onestitatea si prietenia.

Tot discursul iubirii este unul eminamente manipulator.

 Pentru binele vostru, al relatiilor voastre si a intregii vietii pe pamant spuneti-le partenerilor vostri ca nu-i iubiti, dar ca aveti mare nevoie de ei.

Spuneti-le ca nu va sunt datori cu nimic (pentru ca ”iubirea” care indatoreaza este nesimtire), ca sunt fiinte libere care trebuie sa-si traiasca viata, chiar daca inca nu puteti depasi suferinta posesivitatii.

Nu validati si nu dati semnificatii emotiilor. Sentimentele sunt altceva, trairi mult mai discrete, mai adanci si mai durabile. Nu le sufocati cu sirop emotional.

Onestitatea cu noi insine inainte de toate si cu cei din jur este provocarea momentului. Eu si destui dintre prietenii mei apropiati sau virtuali au ridicat manusa.

Premiul onestitatii este increderea dintre oameni, iar pentru mine este mult.
Increderea ca nu exista intentii ascunse si că punem pune totul onest pe masă.