Durerile despărțirilor justificate, care însă, au la bază motivații greșite

”Hello! Mă simt oarecum naivă cu niște chestii … dar explică-mi și mie … că ți-am mai scris mai înainte … că există un el de care nu-s prea încântată și ai fost de acord cu mine că am motive.  Dar faza ciudată este că … dacă am vrut să mă despart de el … m-a apucat o durere din aia … nasoală rău. Am căzut la pat efectiv. Dacă sunt cu el … nu e ok. Dacă mă despart este la fel de rău. Deci nici cum nu e bine … ce pana mea să fac? ”

Durerile de acest gen sunt consecința unor trădări (negări)  grosalene  ale adevărului interior în privința relațiilor.
Chiar dacă despărțirea este decizia corectă câtă vreme motivele tale intime pentru care te desparți sunt incorecte, consecința este un conflict interior care-și găsește rezolvarea prin diverse dureri fizice de diferite intensități.

Una dintre prietenele mele (Raluca Mureșan), care este psihoterapeut, a identificat legături între partea corpului care te doare și domeniul care vizează trădarea (negarea, minciuna pe care ți-o spui) ta.

Cel mai adesea cuplurile se despart din motive greșite chiar dacă despărțirea este decizia corectă și aproape fără excepție cuplurile rămân împreună din motivele pentru care ar trebui să se despartă.

Relaționarea traditională este un nesfârșit dans al obedienței și controlului în care cei implicați trec mai des sau mai rar, în funcție de context,  de la aroganța stăpânitorului la obediența celui supus.

Orice ieșire a unuia dintre protagoniști din acest dans al perversității înspăimântă, întrucât spațiul în care relaționarea nu are treabă cu controlul și supunerea este un tărâm necunoscut și foarte periculos pentru cei care în fiecare secundă a vieții lor s-au antrenat să recunoască slăbiciunile și puterea.

Consecința acestei stări generalizate de confuzie interioară  este că orice decizie iei în privința continuării sau terminării unei relații, câtă vreme refuzi să privești adevărul complet (imaginea de ansamblu a ceea ce înseamnă celălalt pentu tine)  te pui într-un conflict cu tine însuți care nu-ți va lăsa ca variante decât anxietatea și boala.

Imaginea de ansamblu presupune o detașare minimă de impulsurile stupide pe care le-ai dezvoltat și exprimat în istoria ta. Mai presupune să nu uiți în orice moment, că deciziile se iau pe baza a tot ceea ce înseamnă pentru tine partenerul tău.

Șobolanul din noi însă, nu are răbdare și timp pentru a privi ceva în ansamblu. El vrea doar supunerea imediată a celuilalt cu orice preț sau prin orice strategie, când ceva îi atinge sentimentul importanței. Și cum majoritatea dintre noi am ales identitatea de șobolan, șobolanul va lua instinctual toate deciziile pe baza unor impulsuri prostești. Iar consecințele sunt pe măsura prostiei și superficialității lui.

Aceasta este nebunie curată și nu întâmplător la nivelul sufletului nostru suntem cel mai adesea o rană vie pe care nici o competență în bandajare și cosmetizare nu o poate ascunde.

Îți blamezi partenerii sau foștii parteneri pentru ceea ce ar trebui să-i apreciezi  și cauți să-i faci să se simtă vinovați pentru alegerile lor cele mai admirabile.

Cel mai comun motiv de despărțire sau isterie este orice adevăr despre sine, care aduce atingerea sentimentului nemărginit de importanță personală a celuilalt.

Exact onestitatea partenerului care ar trebui să ne încarce cu recunoștință o descurajăm prin toate mijloacele, întrucât curajul de a spune adevăruri dificile în cuplu este asociată cu pierderea controlului asupra celui care-l afirmă pe principiul: ”dacă nu-i este frică să-mi spună că nu-s buricul pământului înseamnă că nu-l voi mai putea obliga să facă ceva ce nu vrea.”

Când în realitate orice adevăr dificil deschis și discutat în cuplu este o invitație la încredere și prietenie. Spui adevărul doar când vrei să dai o șansă reală unei relații.

Tot ceea ce ne-a hrănit, am primit valoros de la cei cu care relaționăm și refuzăm să recunoaștem și să apreciem, nu ne va lăsa să mergem mai departe indiferent dacă rămânem sau plecăm din relații.

Din acest motiv, deciziile voastre de despărțire nu înseamnă nimic și nu le puteți pune în practică. Din acest motiv revenim iar și iar la partenerii vechi. Pentru că adevărul pe care-l negăm trebuie să fie recunosut pentru a putea trece mai departe sau a dezvolta ceea ce este bun, dacă este posibil.

O decizie de despărțire sau continuare a unei relații va putea fi luată și menținută când a avut la bază recunoașterea adevărului complet a ceea ce celălalt însemnă și a însemnat pentru tine.

Când recunoști acest adevăr complet despre partenerul tău și importanța lui pentru tine pe parcursul relației, RESENTIMENTELE NU MAI POT EXISTA și vor fi înlocuite de o sinceră recunoștință pentru experiența avută împreună. Cel mai adesea depărțirile sunt gesturi demonstrative de putere care vizează să producă suferință celuilalt, pentru că pretențiile și așteptările tale în ceea ce-l privește nu-ți sunt satisfăcute.

În concluzie:
Totul se reduce în relații la a fi sincer cu sine și a exprima adevărul în forma în care el este înscris în intimitatea ta. Deciziile corecte sunt expresia interesului pentru binele real al tuturor celor implicați.
Când vei recunoaște tot ceea ce ți-a oferit partenerul tău și-ți vei înțelege nesimțirea de a pretinde ceva ce nu poate oferi, nici o durere nu va mai putea apărea daca alegi sa redimesionezi relatia sau sa o intrerupi.
Deciziile luate pe acest fond și din această perspectivă vor fi ferme și vor detensiona pe toți cei implicați.