Despre familie si ipocrizia nemasurată din jurul acestui concept

De cand ma stiu am fost un tip care, desi si-a indragit familia, am fost constient ca familia este o institutie extrem de bolnavă.

Pentru fiecare familie in care exista prietenie si comunicare reală ( nu de aia fabricată pt a-ti putea asuma brandul de familist loial) exista alte cateva sute in care baza relationarii este manipularea, controlul si mai ales santajul generalizat prin invinovatire sau victimizare.

In spatele oamenilor draguti in societate se ascund de foarte multe ori oameni de o agresivitate, impertinență, irationalitate si nesimtire in familie cu partenerii si copiii lor, greu de imaginat.

Tot ce este mai bolnav si ticalos in noi se varsă si exprimă fara rezerve in familie unde ne ne simtim stăpîni, … mai ales daca avem indivizi care depind de noi.

Trebuie sa fii orb sa nu vezi cum o gramada de parinti se folosesc de orice dau copiilor lor pentru a le aminti obligatia obedientei.

NU mai vorbesc de faptul ca majoritatea copiilor nu au de ales decat sa devina niste fini manipulatori de mici sau obedienti fara nici o initiativa.

Ideea ca familia este un spatiu de liniste si reculegere este una dintre cele mai perverse minciuni care le intretinem cu totii confirmand loialitatea noastra pentru sfanta ipocrizie.

In putine locuri putem gasi mai multa competitie, perversitate, inconstiență si deviatii comportamentale si de atitudine ca si in familie. Nu intamplator multa vreme se cultiva cu sfintenie principiul ”ce se-ntampla in familie, in familie ramane” , pt ca toti intelegeau cata mizerie sufleteasca presupune tot ce se-ntamplă acolo.

In tineretile mele nu intelegeam cum de ii interesează pe parinti infinit mai tare , …  sa nu se afle ca se ceartă,  decat sa rezolve problemele dintre ei.

Oricat le repetam ca miza este sa rezolvam problemele nu sa ne ascundem cacatul de vecini … pur si simplu nu intelegeau, …  si nici eu nu puteam sa inteleg atunci de unde completa si absurda irationalitate.

Iar ceea ce vedeam eu in familia mea era generalizat, dar mult mai grav la unii din prietenii mei f apropiati din tinerete.
90% din toti prietenii mei actuali, inclusiv cei mai tineri, … se lovesc de exact aceleasi probleme si acum.

Asa ca, daca eu nu traiesc intr-o lume paralelă, foarte probabil foarte multi dintre voi traiti prin familii parazitate de o crunta nesimtire de raportare la ceilalti membri.

Sunt sigur ca toti isi amabaleaza nesimtirea in declaratii de iubire si interes, dar ar fi vremea să nu mai permitem promovarea familiilor ca fiind ceva sfant si dragut.

Pt ca de cele mai multe ori familia este cel mai agresiv mediu de luptă pentru influenta, dominare, manipulare si control.

……………………………………………………………….

Vă rog nu ma intrebati cu ce inlocuim familia, …  pt ca familia este orice loc în care exista prietenie, respect și încredere.
Îi ca si cum ai intreba cu ce inlocuim mizeria din casă.

5558d3abd302cd4a6cded0d3c444ff23

Cand elimini tot ce este pervers si ipocrit in relationarea de familie ramane doar prietenie si incredere iar pe acest fond totul se asează natural.

În afara acestor aspecte umane, familia în înțelesul clasic este o masca pentru interese meschine și foarte individuale dar mai ușor de satisfăcut în grupul numit familie.

Legaturile de sange nu inseamna nimic,  fara aceste legaturi de prietenie, iar cand acestea exista notiunea de familie nu-si mai are rostul.

Insași ideea de familie este asimilată in mintea noastra ca si o fortificatie impotriva lumii agresive si dezinteresate.

Dar in fortificatiile astea familiale, in care se cultivă o loialitate bolnavă fata de familie, sunt in sine o comunitate in care se plateste f scump orice primesti.

Trebuie sa platesti cu supunere si sa accepti toata perversitatea, traditia, regulile etc in baza principiului că  ”numai pe noi te poti baza pt ca nimeni alticineva nu mai da doi bani pe tine”. 

Nimeni insă nu are nevoie de familie, … dar toti avem nevoie de oameni in care sa avem incredere ca insemnam ceva pentru ei dincolo de interesele lor in ce ne privesc.

Si rar gasesti in lume santajisti mai perversi decat cei din familie care-si imaginează ca copiii lor se nasc direct ca slugi indatorate pe viață .

Care dintre voi nu sunteti familiarizati cu texte ca :
1. Eu te-am facut, eu te omor.
2. Cata vreme stai in casa mea faci ce-ti zic.
3. Ma faci de rusine.
4. Nu-mi spune mie cum stau lucrurile ca am trecut prin mai multe in viata ca tine.

Sigur ca si in cuplu santajul este sfant si indispensabil.

Cum vad eu lucrurile in contextul acestor observatii? Simplu.
Oamenii constienti si responsabili in primul rand inteleg că este absursd sa-ti faci un copil cata vreme esti inca un copil.

Pe urma acestia se vor implica in relatii doar cu indivizi care-si dezvolta decis umanitatea si constienta, iar in cuplu fac tot posibilul ca acea umanitate si constienta sa prospere neintrerupt.

Orice decizie iau acesti oameni, vor fi constienti de implicatii si responsabilitati si surpriză, …  isi vor putea onora responsabilitatile cu placere pentru ca si le iau cand deja au resursele interioare si exterioare necesare.

Iar acestia, in orice context vor fi, vor cultiva relatii de prietenie cu copiii lor fara sa-si fortifice ”familia” si fara sa spele creierul copiilor lor cu cat de rau este dincolo de granitele familiei.

NU stiu daca va puteti imagina cat de multi parinti iși folosesc copilul ca pe un intrument de dominare sau presiune a partenerului lor.

……………………………………………………………….

Rar intalnesti in familie gesturi de prietenie si generozitate adevarată, dar ele există.
Ele trebuie recunoscute si apreciate.


Tata in ultimii lui 8 ani de viata m-a sustinut din toate puterile sa ies din dezastrul aproape ireal al vietii mele ( grav
bolnav cu sperante de viata de maxim un an, bolnav psihic cu insomnii crunte, o facultate abandonata in anul 3).

A facut-o decis, din prietenie adevarată pentru ca a inteles in cei 4 ani in care m-am separat fara resentimente de ei, ca nu vreau decat să punem relatia noastra pe baze solide.

Nu m-a ajutat din mila sau responsabilitatea de parinte. O facut-o din prietenie pt mine, desi toata adolescenta nu am auzit de la el decat ca il fac de rusine.

Rar intalnesti schimbari atat de decisive la un om precum am avut eu noroc in ce-l priveste pe tata, dar in multe familii exista gesturi, chiar daca rare, de suport neconditionat.

Însă marea majoritate a ajutorului ce-l primesti de la parinti este ultraconditionat de obedienta, satisfacerea unor asteptari sau intretinerea unor iluzii.

Oricat bine ati primi din familiile voastre, …. acesta nu este un motiv sa tolerati ceea ce este pervers.
La fel, cu oricată perversitate v-ar sufoca, acesta nu este un motiv sa nu recunoasteti deschis momentele de umanitate si ce au insemnat pentru voi.


Cand insa sunteti santajati cu povesti de sacrificiu trebuie să intelegeti ca aveti de a face cu un parazit al inconstientei care va poseda parintii si care trebuie descurajat si starpit.

Problema este ca rareori cei prea posedati de perversitate, inteleg glasul compasiunii, ratiunii.
De cele mai multe ori parazitul respecta doar puterea si luciditatea invilnerabilă, iar asta inseamnă claritatea si fermitatea care nu lasă loc de intors.


Dar paradoxul luptei cu perversitatea este că … doar pasiunea sincera pentru omenire si umanitate iti poate da stabilitatea si forta cu care poti face fata tuturor manevrelor si resurselor parazitului.

Aceasta forta si stabilitate trebuie sa o creem impreună si de fapt asta facem in fiecare moment de deschidere si onestitate.

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.