Despre ”depravații” care destramă relații si familii ”frumoase”
Nici o familie/relatie nu poate fi distrusa din exterior, decat daca ea (relatia) este deja DEMULT distrusă din interior de neincredere, posesivitate, minciună, superficialitate.
Exteriorul doar creeaza un context ca aceasta distrugere sa nu mai poata fi ascunsă sau cosmetizata de aparente sau de traditionala gargară a ”iubirii” prin care cei care o practica, urmaresc:
să-și castige timpul de care au nevoie, sa prindă oportunitatea de a iesi mai castigat din relatie
sau să-și securizeze posesia intarind conditionarile si controlul, cand alternativele si optiunile lui in caz ca-si pierde partenera sunt foarte mici.
Cum insa , așa cum era de asteptat, pentru că majoritatea celor care traiesc in minciuna , nu-si pot asuma realitatea degradarii relatiei si responsabilitatea fata de această situatie, îmbratisează imediat ideea atat de convenabilă că cineva ”malefic” din exterior , curvele ”fara scrupule” sau indivizii lipsiti de moralitate (ca mine spre exemplu) le distrug relatia lor, altfel minunată. Va rog rezistați tentatiei de a ma suspecta ca scriu intrucat ma simt vinovat si astfel caut disperat mantuirea prin aprobarea altora. Scriu de 5 ani pe aceste subiecte si in consecinta ori eram deja mantuit ori m-as fi prins ca nu functioneaza.
Cu aceasta asumare a unui banal rol de victima a ”depravării” celor din jur ce atenteaza la ”sfintenia” familiei tale, simți imediat ca poți să te vinzi (daca sunt destui naivi in jur) un individ superior prin moralitatea si aspiratiile tale familiale, care poate astfel pretinde vinovatia partenerul ”inocent” care a fost sedus (ispitit) împotriva vointei lui la ”imoralitate” într-un moment de ”slabiciune” .
Însă ”momentele de slabiciune” sunt de fapt momente in care reprimarea nu mai poate fi controlata intrucat presiunile si conflictul interior in care traiesti te obliga sa dai prioritate la ceea ce contează. Iar viata este un permanent context care nu te lasa sa te minti decat cu preturi desensibilizarii si suferintei.
Tot teatrul asta relational exagerat de condimentat cu clisee ieftine, … functionează pana cand pur si simplu ”nu mai pui botu”` la aparente stupid de evidente si privesti adevarul simplu in fata. Adica acela ca ai o relatie distrusa si ca simti demult in toti porii fiintei tale asta. Mai știi ca nimeni din exteriorul relatiei tale nu-ti datoreaza nimic pentru ca nu are nici un angajament fata de tine. Singurul care te poate însela este cel cu care ai un contract scris sau nescris prin care ti-a promis ceva ce nu-ti mai poate oferi si evident ca el este singurul cu care trebuie și poti sa-ti rezolvi problemele. Nimeni nu ti-a abuzat partenerul . obligandu-l sa relationeze in pofida vointei lui.
Dar nu poti si nu vrei sa-ti rezolvi problemele cu el/ea printr-o discutie sincera intrucat ar trebui sa discuti si partea ta de ipocrizie si minciuna. Iar dincolo de asta tu vrei să rezolvi vreo problema a relatiei tale. Vrei doar sa-ti recuperezi cat mai repede controlul asupra lui/ei si mai ales iluzia superioritatii tale care se bazeaza pe acest control.
Punct. (punctul este pentru impresia artistica)
Doar iluziile exagerate, durabile si bolnave pot fi afectate din exterior.
Tot ce este sanatos si curat in orice relatie este, fara exceptie, este consolidat de ceea ce se-ntampla in exterior.
Exteriorul este permanent un context destinat sa te oblige la regasire si eliberezi de ipocrizie.
De ce credeti ca imediat dupa angajamente sau casatorie majoritatea fac tot posibilul sa restranga la maxim orice viata sociala independentaa partenerului lor. Pt ca orice moment in care nu-ti controlezi partenerul este un pericol ca adevarul lipsei de conexiune sa iasa la iveala.
Pentru ipocrizia si perversitatea din noi toti exteriorul relatiilor noastre este iadul, intrucat acest ”exterior” (alti oameni, alte experiente, alte semnificatii , altă calitate umana) nu-l poti controla atat de usor ca si pe un partener.
Stiu cat de mult v-ati dori sa aveti controlul asupra intregului univers pentru a nu fi nevoiti să vă confruntati cu propria mizerie, dar ar fi bine sa acceptati cat mai repede ca acest lucru este, … IMPOSIBIL.
Suntem cu totii, chiar daca vă este greu de acceptat, oameni simpli , … care traim intr-un univers al incertitudinii totale ce ar trebui sa ne faca , daca am avea un gram de bun simti si luciditate, infinit mai responsabili de calitatea fiecarei clipe de viață.
………………………………………………………………………………
Foarte des intalnesc în principal femei care sunt 100% de acord cu mine, ca lumea relatiilor dintre barbati si femei ar fi extrem de simpla si placuta daca ar exista barbati care sa traiesca perspectivele pe care le ofer, dar în lipsa lor, trebuie sa se adapteze la ”realitate” si sa Înghita absurditatile arogante, ca sa nu ramana singure:
”Cristi Popan, daca in lume ar fi toti ca tine, lumea ar fi un loc ideal. Dar din pacate, nu e. Barbatul, in general, ori e „cuminte”( cam bleg sau frustrat) si nu vrea sa aiba de a face cu o tipa care si traieste libertatea, ori o ia in pat pt o noapte, fara să-și doreasca să o pastreze.
Asadar, ea poate ori sa astepte iubitul ideal, unul ca tine, riscand sa moara nemaritata, ori sa se adapteze la realitate.”
Desi sunt perfect de acord ca barbati care sa respecte si sa aprecieze libertatea femeilor nu gasesti pe toate gardurile,
foarte putine femei inteleg ca pana cand nu sunt dispuse sa-si asume identitatea feminina si consecintele acestei alegeri (poate chiar si singuratatea) pur si simplu nu pot recunoaste si nu pot atrage barbatii care de fapt ii doresc in viata lor.
In acest sens va ofer marturia experientei unei femei, facută putin mai devreme printr-un coment la unul dintre articolele mele, care a apelat la competentele de psiholog a prietenei mele Raluca Muresan:
”Articolul de pe acest blog si in general ideile care promoveaza realitatea, provoaca mare revolta deoarece vede fiecare cat are de pierdut daca pierde controlul asupra animalelor de companie care sunt sotiile/sotii lor. Va temeti ca nu care cumva sa vada, citeasca, auda, traiasca acest stil de viata femeia/barbatul de acasa si sa ajungeti in situatia de a va vedea detronati de la statutul de proprietar de om-animal.
Am fost si eu femeie cuminte, de casa cum se zice pe la noi. Si prietenii vedeau numai fericire si stelute in ochii nostri, desi in intimitate doar noi doi (eu cu sotul meu) stiam cat de greu ne suportam, iar relatia devenise o piatra de moara care ne ingropa de vii.
Asa cum ne-am ingropat si noi orice atractie si bucurie marunta. Nu va imaginati ca o femeie, cuminte, de casa nu are atractii. ohohoooo! daca tace si spala vase, nu inseamna ca nu s-ar fute si cu vecinul de la parter. Atata ca sotul nu stie pentru ca e protejat orgoliul lui de mascul feroce, dar si fricile ei ca s-ar putea sa fuga de langa ea, in timp ce si el viseaza la vecina probabil si nu ii spune ei. Si uite cum in aparenta, asta e un cuplu fericit si personajele chipurile se iubesc, in timp ce fiecare il minte pe celalalt si are credinta ca-i apartine trup si suflet. Incredibil cat de evident e ce mizerie sunt relatiile normale de azi si cat de putini vad asta (sau vreau sa vada?)
Deci am fost si eu cuminte. Pana la 36 ani, cand am preferat sa fiu cu minte si sa caut un psiholog. Asa am dat de Raluca si ea m-a scos din hipnoza iubirii cum o numea chiar ea, mi-a zis sa citesc si site-ul tau, apoi discutam in unele sedinte de terapie ce am inteles din articole si cum pot aplica concret, cu greutatile mele de rigoare. Datorita voua acum am relatii fericite, cu doi barbati care nu doar ca sunt prieteni buni, insa ma respecta si-mi ofera atentie si sinceritate deplina (locuim impreuna toti trei si au libertatea de a aduce in casa mea ce femei vor, ca numa bine imi fac prietene de calitate). Sotul meu a divortat de mine de indata ce mi-am deschis cu sinceritate mintea, inima si picioarele spre el (sot). Dar bine a facut, sunt recunoscatoare, caci asa am dat sansa altor barbati minunati sa-mi intre in casa, viata, vagin si suflet. Asa ca sunt o curva iubita bine care a inteles ca a fi cuminte si de casa nu inseamna sa-ti otravesti sufletul, ci sa te respecti pe tine, oamenii si libertatea care ne „leaga” pe toti la nivel de suflete si experiente.
Acum prietenii mei vechi si oamenii din jur se uita scarbiti (zic ei) si-mi spun ca asta nu e viata, ci desfrau si ca o sa mor singura daca nu aleg fidelitatea. Eu rad de fiecare data cu pofta si le spun ca niciodata n-am fost mai fericita, iar curva cu adevarat este femeia care a uitat ca e femeie si a ingenunchiat privind umila spre stapan. Nu exista prostitutie mai mare decat aia in care iti vinzi libertatea. La fel de amuzata am citit si comentariile de aici, a oamenilor care au uitat ca nu detinem animale, ci traim experiente (pe perioade scurte, medii sau pt totdeauna) cu oameni care au venit liberi pe lume si asa ar trebui sa ramana.
M-am lungit. Vroiam doar sa iti/va multumesc si sa vin cu experienta mea, ca poate mai incurajeaza si alte femei sa renunte la sclavie sau la dorinta de a stapani si sa traiasca in schimb frumos, curat, liber de prejudecatii si indoctrinari.
Acum nu sunt in tara, insa cand revin mi-ar face placere sa ma intalnesc cu voi fata-n fata si sa cumpar si cartea.
Multumesc Cristi! Multumesc Raluca!
Dincolo de aceasta fericita situatie, in toate cazurile de care stiu, unde femeile au ales sa piarda uneori chiar totul … decat sa mai accepte compromisul relationarii cu barbati ce vor femei dependente si reprimate ca sa se simta zei intre muritori de rand, nu au ramas singure sau in situatii dificile daca au fost sincer preocupate de transformarea perversitatii in integritate si onestitate.
Barbati capabili sa le respecte libertatea iubitelor lor si pe ceilalti parteneri ai ei există. Si nu putini.
Însă inainte de a recunoaste si atrage barbatii in care demnitatea este vie, trebuie o minima epurare interioara de perversitate si ipocrizie. Dupa care totul devine mult mai simplu si mai ales placut.
In concluzie va rog NU vă grabiti sa trageti conluzii privind degradarea acestei lumi si lipsa de optiuni inainte de a vă gandi daca fiecare dintre voi, cei care sunteti nemultumiti de consecintele propriilor compromisuri, ati facut ceva sa deveniti oamenii pe care i-ati dori in vietile voastre.
……………………………………………………….
Pentru cei care doriți să abandonati clișeele comune in problema relaționarii si sexualității vă recomand calduros cartile mele: https://www.fiiconstient.ro/carti-publicate/.
Sunt sigur ca dincolo de inconfortul inițial al prăbușirii unor convingeri confortabile superficialității din noi toți, revelațiile adunate in aceste carți vor debloca in cei care le parcurg intelegeri care vor da relațiilor si sexualității, mult mai mult sens si armonie.
Bună ziua, am ajuns la articolul ăsta întâmplător, am citit şi am simțit nevoia să pun un comentariu, deși văd că nu mai este postat niciunul până acum. Este foarte mult de dezbătut, de obicei fiecare are tendința să vadă lucrurile prin perspectiva propriei experiențe, probabil asta faci tu. Însă e o greșeală, fiecare om este un univers, o individualitate. Trebuie să poți să te situezi undeva, deasupra tuturor şi să afirmi ceea ce ai de afirmat, fără agresivitate, fără generalizări, cu înțelepciune şi capacitatea de a percepe oamenii în mai multe registre.
Atunci când scrii “Doar iluziile exagerate, durabile si bolnave pot fi afectate din exterior” te înșeli amarnic. Exteriorul poate influența o relație, chiar dacă relația nu e afectată de iluzii exagerate, durabile şi bolnave… Trăim într-o lume complexă, în care exteriorul, cum îl denumești, înseamnă din ce în ce mai mult. Nu se poate pune problema – şi iar citez – că “Tot ce este sanatos si curat in orice relatie este, fara exceptie, consolidat de ceea ce se-ntampla in exterior.”. Nu există numai alb şi negru, există un milion de nuanţe între aceste două culori. La nivel teoretic poate să fie valabil ceea ce scrii, dar viața ne arată altceva, iar atunci se modifică şi teoria. Nu există rețete, reguli de urmat pentru ca ceva să se întâmple sau să nu se întâmple, există o doză destul de mare de instabilitate umană, emoțională, la tot pasul.
Iar din micul tău articol se poate înțelege că nu există cazuri în care un el/ea “sparg” case, cum se spune, există doar căsătorii distruse numai din interior, în timp ce cel/cea care apare la un moment dat în peisaj nu poartă nicio responsabilitate… Să fim serioși. Nu vreau să spun că cel venit pe un cal alb este vinovat o sută de procente, dar există șanse destul de mari ca Făt-Frumos, dacă nu şi-ar băga coada exact într-un moment de vulnerabilitate (nepotrivit), legătura inițială să se poată salva. Căile Domnului sunt încurcate, asta o știm cu toții. M-a frapat pasajul: “Cum insa , așa cum era de asteptat, pentru că majoritatea celor care traiesc in minciuna , nu-si pot asuma realitatea degradarii relatiei si responsabilitatea fata de această situatie, îmbratisează imediat ideea atat de convenabilă că cineva ”malefic” din exterior , curvele ”fara scrupule” sau indivizii lipsiti de moralitate (ca mine spre exemplu) le distrug relatia lor, altfel minunată. ” Atât de vinovat te simţi?
Închei spunându-ţi că ceea ce am scris aici nu se bazează pe experiență proprie, în ceea ce mă privește, sunt căsătorit de 25 ani şi încerc să privesc echilibrat viața. Nu mi-a “spart” nimeni casa, dar nici nu aş fi fost în regulă să mi-o spargă cineva. La rândul meu, gândesc, ca bărbat, că dacă aş fi în situația de a seduce o femeie aflată într-un moment dificil familial, aş prefera să nu mă amestec şi mi-aş spune că dacă e să se spargă o familie, să se spargă, dar să nu cu ajutorul meu, să nu port şi eu o responsabilitate, cât de mică – pentru că asta mi-ar da un sentiment de vinovăție cu care nu aş putea trăi… În fine, fiecare cu cultura lui (mă refer la mentalitate, mod de abordare, obiceiuri).
Gând bun.
Tudor!
Nu ai fi fost in regula ”sa-ti sparga” cineva casa pt ca ”casa” ta este o celula de detinere femeie in rolul de nevasta iar afirmatia ta despre tine cu titlu de valoare morala anume ca:
”aş prefera să nu mă amestec şi mi-aş spune că dacă e să se spargă o familie, să se spargă, dar să nu cu ajutorul meu, să nu port şi eu o responsabilitate, cât de mică – pentru că asta mi-ar da un sentiment de vinovăție cu care nu aş putea trăi”
îi doar un mod prin care vrei sa poti acuza pe ceilalti care ar face asta.
In fapt femeia ta are discernamant si exact asa cum te-o ales pe tine in baza aceluiasi dicernamant , oricand simte isi poate permite sa aleaga pe oricine. Iar eu nu as putea avea vreun sentiment de vinovatie pe acest principiu. In definitiv , repet, fata de tine nu cred ca si-o luat cineva vreo obligatie sa-ti evite sotia/prietena daca ea isi doreste asta. Sigur ca daca ea nu-si doreste , este alta poveste.
De asemenea dim punctul meu de vedere inteleg ca oricine este interesat de sotia mea are dreptul sa-i incerce sa-i obtina atentia si compania.
Eu nu sunt nici detinatorul si nici stapanul sotiei mele.
Este o fiinta libera pentru atentia careia trebuie sa fiu omul cu care ii face placere sa si petreaca timpul.
Insa alegerile tale de a te raporta la relatiile cu femeie te privesc. Acelas gand bun. Ms de coment
S-a luat și asta după Radu F, Chermeleu și Vulpescu. ” Mare Blogger” mai ești și tu. V-ati inmultit ca mustele ce roiesc la rahat. Lucrează la gramatica apoi postează ceva. Te faci de cacat și nu da bine.
Mihai!
Ma fac de cacat de multa vreme (aprox 5 ani ) si ma simt tare bine.
Relaxeaza-te si tu putin ca nu-s primu agramat de pe net.
Îi nasol sa nu poti dormi noaptea de blogarii ratati sau de succes de pe net.
În plus nu te pun eu sa-mi intri pe blog.
Eu nu am zis ca ești un ratat. Dacă tu te simți ratat ,e fix problema a ta. Cât despre ceilalți amintiți, când vei ajunge la nasul lor atunci vom discuta. Cred ca la ei făceai referire ca fiind ratați , în timp ce tu esti un succes de care nu a auzit aproape nimeni. Mai cred ca e important cum scrii. Nu contează ca sunt și alții agramați, nu anagramati. Folosești cuvintele și nu cunoști sensul lor. Agramat e una și anagramat e cu totul altceva. E vorba de respectul pentru cititori. În fine,prostituție plăcută în continuare pe “blog”.
Ești meșter al vorbelor, văd asta, doar că pe mine nu mă poți aburi. Folosești o tehnică de manipulare ca să-ţi impui punctul de vedere, iar pentru un vizitator din celebrul… “exterior”, cum îl numești, pare că ai dreptate.
Nu aş fi în regulă să-mi spargă cineva casa nu pentru că ar fi vorba de vreo celulă de deținere şi alte aiureli… Habar nu ai despre ce e vorba, dar judeci şi etichetezi, mă prinzi într-un standard în care crezi că mă încadrez. Nu aş fi în regulă cu ceea ce spuneam pentru că pentru mine familia este o valoare în care cred încă de mic copil, pentru că asta am văzut şi la părintii mei. Nu cunosc sentimentul geloziei, nu am avut probleme cu libertatea celuilalt, nu există vreun control, ci un sentiment născut atunci, acum 28 ani şi un mod corect de abordare, care ne-a adus în acest punct. Este ca un palat pe care l-am construit, iar oricine ar încerca să lovească acest palat, bazat şi pe slăbiciunile fiecăruia din noi, este VINOVAT.
Ceea ce aş prefera eu nu are pretenția de moralitate, este doar o viziune care vine din educație, şi oricum nu poate constitui un artificiu care să-ţi servească ție să încerci manipularea, susținând “îi doar un mod prin care vrei sa poți acuza pe ceilalti care ar face asta”.
Acel “îi” şi “te-o”, folosite ca să sugerezi vreo superioritate de clujean, nu mă impresionează, în schimb, vii cu verdicte, în care ştii cum m-a ales pe mine “femeia” mea, şi alte îndrăzneli… Discuția nu era despre mine, amice, nici despre tine, ci despre ideea că cine sparge casa cuiva nu este vinovat.
Discuţia nu este nici despre libertatea femeii, această alunecare este cu atât mai ciudată, în subiecte despre care nu a fost vorba şi nu trebuie să fie vorba. Da, femeia, bărbatul, să se ducă iunde vor, dacă nu le mai place căsătoria pe care o au, e preferabil să facă asta decât să rămână în relaţie şi să se lamenteze, dar personal nu aş vrea să joc rolul celui ce, prin 1 la sută sau mai puţin, determin ruperea unei căsnicii ce poate sau nu să fie salvată, în care mai există şi un copil. Asta prefer eu. Tu poţi prefera altceva, dar am 3 rugăminţi:
– nu mai vorbi de sus, aici, pe net, lasă trufia deoparte, suntem toţi pe aceeaşi treaptă în spaţiul virtual;
– aşteaptă-te şi la alte păreri, dacă tot ţi-ai asumat postarea unei opinii, nu trebuie să te enervezi aşa;
– nu mai face referiri personale despre cel ce pune aici opinia, habar nu ai cine sunt, cine e soţia mea şi ce fel de căsătorie am.
Tudor.
Daca n-ai stii cat de vulnerabil ii palatul tau nici nu te-ar interesa problematica loviturilor in palat.
Faptul ca nu esti gelos cand ai o nevasta docila nu inseamna nimic.
In fine. Nu am nici cea mai mica intentie sa-ti schimb vreo convingere.
Bucura-te de viata si educatia ta.
Eu îti doresc tot binele din lume.
Mihai
Respectul pentru cititori este un sentiment nu o competenta gramaticala.
Multumesc pentru clarificarea termenilor pe care-i confund.
In ce priveste blogarii tocmai ziceam ca din perspectiva succesului ceilalti doi au mai mult succes si prin comparatie proiectul meu pare ratare.
Vorbeam de o perspectiva exterioara subiectiva asupra succesului sau ratarii.
Eu ma simt bine motiv pt care scriu.
Nu. Nu e vorba despre cât de vulnerabil e palatul ăla, ci de cât de vinovați sunt cei ce-l atacă – uneori din invidie, alteori din ignorantă. Nu eventuala vulnerabilitate a acelui palat mă fac să fiu interesat de problematica loviturilor în palat, ci conștientizarea lumii în care trăim (a propos că blogul se cheamă fii conștient). Mi-am luat libertatea de a gândi cu mintea mea, de a deschide ochii mari, de a-mi spune opinia clar, chiar dacă asta deranjează – iată.
Rămâne o obrăznicie la graniță cu jignirea, insinuarea “Faptul ca nu esti gelos cand ai o nevasta docila nu inseamna nimic.” Habar nu ai despre mine, dar îţi construieşti o ipoteză care să te facă să menţii în continuare ideea că ai dreptate… Nu aduci niciun argument pentru ceea ce susţii, însă preferi să ataci, să te consideri unicul care ştie adevărul. Te-ai convins pe tine că nu ai greşit, iar în felul acesta trăieşti mai puţin în păcat. E doar o iluzie.
Ideea nu e să-mi schimb eu vreo convingere, ideea e că ai încercat să te eliberezi de vinovăție scriind micul articol, dar ai dat de unul cu care nu tine. E ultimul comentariu pe care îl fac, transmițându-ţi că ar fi fost preferabil să argumentezi cu idei, nu cu transferare de vinovăție către persoane pe care le cunoști pentru lucruri pe care nu le crezi nici tu.
Trebuie să fie chinuitor ce simţi, dar va trece.
PS: Dacă ai curiozitatea, am disponibilitatea să interacționez cu tine, poţi să-mi cunoşti familia înainte să mănânci cacao despre noi. Îţi pot oferi un număr de telefon, să te poţi convinge cât greşeşti. Ar trebui sp nu mă intereseze, zici tu? De ce, că aşa face toată lumea? Dacă ai avea tupeul să constați cât de mult te înșeli, interacționând cu noi, va trebui să-ţi torni şi cenușă în cap. Faci faţă?
Nu. NU fac fata. Dar nici nu vreau sa va cunosc.
Dar vă doresc deloc ironic sau lipsit de respect pentru relatia voastra, fericire in palatul vostru.
“…pana cand nu sunt dispuse sa-si asume identitatea feminina si consecintele acestei alegeri (poate chiar si singuratatea) pur si simplu nu pot recunoaste si nu pot atrage barbatii care de fapt ii doresc in viata lor” – si aici vine la atentie legea simpla a rezonantei, care spune ca tre sa ai curaj sa iti asumi convingerile pentru ca sunt autentice, indeferent ce ai de “pierdut”, ca sa gasesti ceea ce ti le reflecta. O femeie care saliveaza cu jind la genul asta de relationare dar intre timp nu are curajul sa se comporte in consecinta (si asta nu inseamna sa alerge dupa pula, ci doar sa nu mai accepte restrictii ale libertatii ei), nici nu va da de asemenea barbati, sau nu-i va recunoaste, sau se va ataca cand loveste frica in ea.
Idem si pentru barbati. Dar parca la barbati ar trebui sa fie mai evident, si cu toate astea tot ei se ataca cel mai tare. “Pai cum domne, sa las alt barbat sa-si bage pula in femeia mea?” e un text pe care l-am mai auzit. Deobicei in raspuns la ideea de a lasa femeia libera. Si invers.
Vlad
Esti balsam pt sufletul meu.
M-ai inteles perfect.
Ms de coment.
Domnilor, vad ca nici o femeie nu a comentat articolul si discutiile adiacente. Eu cred ca sunt mult mai putine femei deschise spre open relationship decat barbati. Dar, va intreb, daca unul dintre parteneri nu poate trai fara a avea mai multe “relatii” simultane iar celalalt e adeptul fidelitatii, care e rezolvarea? Sau ce se poate face pentru a merge mai departe. Nu e o intrebare retorica, e chiar cazul meu, si recunosc ca habar nu am cum sa procedez.
Elena
Pai pe adeptul fidelitatii nu-l opreste nimic sa fie fidel cat vrea.
Problema apare cand unu dintre ei este adeptul fidelitatii partenerului nu propriei fidelitati, caz in care avem de a face cu un fals adept.
Cand valorile tale presupun sa le respecte altii,… eu unu devin foarte circumspect.
Eu nu cer nimanui sa respecte vreo valoare esentiala pt mine pt ca pur si simplu nu pot fi atras de indivizii care au alte valori esentiala.
Concret in cazul meu nu pot fi atras de un individ care este adeptul fidelitatii intrucat eu inteleg imediat ca acolo este ori ipocrizie ori naivitate.
Daca crezi ca fidelitatea este o calitate umana importanta pt tine , … fii fidel si bucura-te de fidelitatea ta.
Daca nu te poti bucura de ea fara sa o ceri altora, nu esti decat un ipocrit intrucat in realitate nu crezi ca valoarea fidelitatii are vreun sens in sine .
Practic cel care este adeptul fidelitatii trebuie sa aleaga ce este mai important pt el , omul sau calitatea fidelitatii.
In definitiv un om care este sincer cu el, stie ca fidelitatea nu poate exista decat prin negare sau tradare propriilor atractii, sentimente.
De aceea mai nimeni nu vrea fidelitatea decat la schimbul fidelitatii celuilalt, care este in realitate singura motivatie reala a celor care se vand adepti ai fidelitatii. Acestia sunt falsi adepti ai fidelitatii. Cei care sunt fideli si nu pretind asta celorlalti sunt adepti adevarati.
Dar dintre acestia sunt extrem de putini.
Nici un fals adept al fidelitatii nu poate spune adevarul ca a ales sa pretuiasac aceasta valoare doar pentru a putea obliga pe ceilalti sa ofere acelas lucru la schimb. Iar pretentia de fidelitate de la ceilalti este pretentia de a stapanii un partener.
Rezolvarea acestor situatii este f simpla si presupune o simpla decizie: daca adeptul fidelitatii accepta sa relationeze in aceste conditii.
Daca nu accepta libertatea celuilalt nu are decat sa-si caute un individ fidel.
Intrebarea este daca se va simti atras de unuul fidel.
Este absolut absurd sa te prezinti adept al fidelitatii dar sa fi atras de indivizi care relationeaza liber.
Prin aceasta simpla atractie dovedesti ca nu dai doi bani pe valoarea fidelitatii.
Dincolo de asta , problema fidelitatii este o absurditate intrucat daca nu esti atras de alte persoane nu inseamna ca esti fidel.
Inseamna doar ca nu te atrage altcineca si este absurd sa ti pui problema de a relationa cu mai multi parteneri daca nu simti atractie indiferent cum te declari : adept al fidelitatii sau a relationarii cu mai multi parteneri.
Nici macar un adept al relationarii libere nu va putea relationa cu mai multi parteneri daca nu este atras.
Problema fidelitatii presupune strict ceea ce faci cand esti atras de alte persoane.
Doar pentru acest caz problema fidelitatii are vreo importanta caz in care, degeaba te declari adeptul fidelitatii daca esti atras de alti indivizi.
In fapt adeptii fidelitatii ar trebui sa se denumeasca adeptii reprimarii sau negarii intrucat daca esti un om sanatos vei fi atras de mai multe persoane.
Pt ca orice atractie care nu este acceptata si exprimata se amplifica sau te desensibilizeaza, ceea ce te face sa-ti fie tot mai greu sa ti controlezi mascarea atractiilor sau pur si simplu devi neatragator prin pierderea senzualitatii.
In primul volum a cartii mele am clarificat in detaliu natura fidelitatii sexuale si sentimentale si a tuturor aspectelor, problemelor si solutiilor durabile la relationarea de cuplu.
De acord. Libertate fara limite. Ce se intampla cu copiii acestor cupluri. Sau trebuie sa facem toti cum a facut cantareata Antonia. Succes in viata.
Ganea
Libertatea fara limite asigura cele mai mari sanse ca relatiile sa dureze in conditii de pasiune si echilibru.
Asta inseamna ca copii acestor cupluri vor avea parte de parinti care au o viata interioara mult mai echilibrata si o relatie mult mai durabila.
Daca copii cresc chiar si traumatizati de mediul toxic generalizat din familii cu parinti intre care nu mai exista urme de pasiune si care divorteaza in cele din urma plini de resentimente , in mod sigur in rice relatie libera copii vor fi facuti cu mult mai multa responsabilitate si vor avea sanse mai mari la un mediu echilibrat.
Detalii despre problematica copiilor in relationarea libera gasiti in carte daca va intereseaza cu adevarat.
Draga Cristi,
Iti citesc blog-ul de ceva timp, cu mare interes. M-am decis sa postez, cu toate ca am multe de facut acum, Sunt femeie si am trecut exact prin situatia descrisa mai sus, adica acea casnicie traditionala, cu imposibilitatea de a comunica real cu partenerul, si doi copii maricei, facuti foarte, foarte devreme. Am avut curajul de a pleca, de a fi facuta curva, de toti prietenii mei, de cunoscuti, de a imi asuma libertatea, si acum, de a creste, in consecinta, singura, doi copii. Intre timp, lucrurile au evoluat intr-o maniera de neasteptat, in asa fel incat viata ne-a dat un mare knock-out, nu pot comenta mai mult. Dar, in conditiile tuturor conditionarile sociale posibile, am plecat si mi-am asumat viata de femeie libera, care sa nu fie confundata, va rog, domnilor, cu nimic malitios si vulgar. A fost foarte greu drumul, da, prin prisma copiilor si a prejudecatilor sociale enorme, unele chiar proprii, am avut de invins niste “demoni” uriasi, si nu a fost deloc o gluma. Finalul este miraculous: mi-am asumat aceasta libertate, avand o relatie cu multa iubire si comunicare cu actualul meu partener, dar, in atentia cuplurilor casatorite: am o relatie bazata acum pe multa iubire, de data aceasta neconditionata, cu tatal copiilor mei, la care, sunt constienta, nu as fi ajuns niciodata la modul cum ar fi evoluat lucrurile intre noi ramanand impreuna si necomunicand. Am mult de povestit, voi reveni, dar nu judecati si nu criticati pana nu treceti prin aceste experiente de viata. Din respect! Blogul lui Cristi mi se pare, de departe, avangardist pentru societatea romaneasca, firesc, in schimb, pentru umanitate, avand articole care dezvbat cu mult mai bine subiecte tabu, chiar mai bine decat cele din revista VICE!
Ana
Fostu tau sot a ajuns sa te respecte sincer doar dupa ce a vazut ca nu mai poti fi manipulata si santajata prin vinovatie si gargara traditionala a iubirii.
Ca in majoritatea cazurilor aproape nici un barbat nu recunoaste valoarea si importanta femeii cu care este intr-o relatie atat timp cat aceasta nu este capabilă sa renunte fara rezerve si fara resentimente la barbatii pt care femeia este inainte de toate o sclavă a importantei lor.
Ceea ce este complet si absolut lipsit de demnitate masculina.
Barbat fiind ar trebui sa-ti respecti partenerele si sa le doresti libertatea, fericirea si dezvoltarea si daca ele ele sunt la un nivel de intelegere si luciditate care ar permite sa fie manipulate si controlate.
Cand respecti ca nu ai alternativa de a supune acela nu este respect.
Insa unii barbati tocmai datorita curajului unor femei ca tine ajung sa fie pusi fata in fata cu perversitatea din ei iar unii chiar se schimba nu doar in aparenta ca sa mai aiba acces la o femeie care au pierdut-o. Foarte posibil ca fostul tau sot sa se fii schimbat cu adevarat si implicit sa te respecte sincer.
Multumesc Ana pt comentul tau.
Te admir si te asigur ca te asteapta vremuri si experiente pline de sens si satisfactie.
Foarte adevărat, adevărul de multe ori e greu să-l recunoaștem și ne complacem într-o relație crezând ce va merge .Important e ca amândoi sa construim o bază bună care se bazează pe încredere, respect , iubire …..
incerci sa reinventezi ceva ce nu intelegi, te simti mai in siguranta daca gasesti o explicatie pentru ce nu intelegi, si te incalzeste ca altii care nu inteleg te aproba. Inchizi ochii si te faci ca nu auzi cand cineva iti spune ca exista o carte unde poti gasi raspunsurile se cheama biblia. Daaa parca vad strambi din nas…. nu mai e trendy blogul… ce biblie…. mai bine reinventezi tu totul… da tu esti isus si tu scrii legile acum si noi le citim si facem cum spui… daaa sa ignoram cunostintele de mii de ani ale omenirii si sa schimbam, sa inovam, nu ne mai place ce e vechi, noi inovam. daaaa e mai original sigur esti primul care a contrazis biblia daaaa esti un renegate, neinteles….coool. 🙂
te iubesc man, stiu ca peste alte cateva mii de ani va disparea biblia si va ramane blogul tau… daaaaaa 🙂 vreau si eu un loc de sfant in noua ta ordine…. daaaa
nu zice acolo “sa nu te uiti la femeia altuia”
parca zice dar stii ce nu e coool man, nuuuu nu e cool, hai sa votam si sa schimbam pasajul ala, hammm? cine e pentru?
nu trebuie sa te simti nesigur ca sunt lucruri pe care nu le intelegi (si prin urmare sa inventezi o logica dupa care functionaza) ghici ce? capusorul tau e cam mic sa cuprinda toate regulile dupa care functionam, nu te simti prost si al meu e la fel si al celorlalti pamantani e la fel…. don’t fell bad. 🙂
imbratiseaza asta… accepta ca sunt lucruri pe care nu le intelegem asta e tot.
Costel
Am acceptat. 🙂
Te iubesc si eu.
Se apropba locul de sfant
Eu zic sa lasam biblia cu pasajele neviolate.
Ce-mi mai pot dori daca-s cool?
Sper ca nu ma invidiezi si mai ales sper ca nu vrei sa-mi afectezi farmecul personal prin comenturile tale.
Nu cred ca exista carte care sa fie aprobata de mai multi oameni care nu inteleg ce este in ea.
Iar Biserica pare foarte incalzita de aceasta situatia.
Te rog lasa-mi si mie dreptul sa fiu aprobat de cei care nu inteleg.
N-am vazut nicaieri ca Biblia sa aiba exclusivitate in acest sens.
nu pot sa afectez farmecul tau personal prin comenturile mele pentru ca ‘Doar iluziile exagerate, durabile si bolnave pot fi afectate din exterior.’
stii reclama de la neumarkt cu cei doi care aveau o discutie despre ce a fost prima oara ‘gustul amar’ sau ‘gustul putenic’ ? si spune al treilea ca ‘orice barbat adevarat stie ca la inceput a fost neumarkt’ 🙂
am impresia ca se potriveste replica ‘noi stiam asta dar acum faceam conversatie, acum fa tu conversatie’ 🙂
I’m bad 🙂
probabil esti supi ca am stricat mood-ul din discutie dar o sa imi multumesti la judecata de apoi cand o sa atarne mai putine suflete stricate din cauza experimentelor tale.
Exact. Asta-i avantajul farmecului autentic.
🙂
Nu ai stricat nimic ca să fiu ”supi” , si-ti multumesc de acum pentru bunele tale intentii.
nu mai sterge comenturile in care scrie ‘bravo Costel’ 🙂
Costel!
Numa cu asta ma ocup de cateva ore. Nu mai rezisttt!
Va rog public pe toti cei care-mi cititi blogul, sa nu mai postati comentarii cu ”Bravo Coste” , CA NU LE APROB! PUNCT!
🙂
Doamnelor şi domnilor,
Atât de multă pasiune şi atât de multe semne de exclamare în comentarii! A atins o coardă sensibilă articolul, văd 🙂
Ce văd la unele comentarii este că, din senin, după ce au citit articolul (din literalmente sutele de mii de articole de pe net, de ce au ales să-l citească până la capăt EXACT pe ăsta?!), unii comentatori au simţit simţit nevoia să-şi apere relaţia, să convingă pe toată lumea că relaţia lor e bună. Să mai zic ceva?!
O să-mi permit şi eu păreri.
*disclaimer: sunt interesat de acest articol pentru că:
1. a fost postat pe FB de un prieten care girează calitatea şi
2. pentru că, după 4 ani de la divorţ, am norocul de a fi într-o relaţie (deocamdată) fluentă, coerentă şi plină care sper să nu se schimbe.
DAR: fiind, atâţia ani, îndoctrinat de biserica, educaţia, societatea, familia, şcoala românească (nu vorbesc la modul general, acestea sunt efectiv îndoctrinările identificate una câte una şi eliminate, în decurs de 4 ani), încă sunt în proces de “şamponare” a creierului, în speranţa că într-o zi voi gândi cu adevărat liber. De asemenea, nu mai vreau să trec prin ce-am trecut: o relaţie de 15 ani pe care, exact cum este descris în articol, o credeam ideală, până când, realmente peste noapte (adică din mai până în iulie, ca să fiu exact), m-am trezit de parcă fusesem în Matrix, am stat faţă în faţă cu ea şi am făcut a o radiografie a relaţiei din ultimii 8 ani. Nasol. De acolo a început un război: ea a atacat (trezirea mea a reprezentat începutul pierderii controlului), eu am reacţionat la fel de războinic etc.
Citesc în continuare articole pe această temă şi le discut la ceas de linişte cu prietena mea cea mai bună (nu ne place să folosim termenul de soţ şi soţie – de aceea nu am spus că “we got married” ci “we got friended” – ea e din Sua, ca să explic folosirea englezei) – aşadar discutăm mult pe această temă şi concluziile la care am ajuns, până acum, au fost:
– este ipocrit, imatur şi posesiv să ne garantăm iubire veşnică. Iubirea nu este controlabilă. Putem spera doar că aşa va fi şi amândoi ne închipuim îmbătrânind frumos împreună. Putem, în schimb, să ne garantăm onestitate, libertate, încredere şi că vom încerca mereu să salvăm relaţia, dacă va fi în pericol.
– nu ai de unde să ştii ce vreau dacă nu-mi spui. Nu citesc gânduri şi am şi eu demonii mei. Dar vom încerca să ne susţinem unul pe altul cât de mult putem.
– un vârf de îndoială sau o cât de mică frustrare apare, discutăm. Dar alegem cu grijă momentul şi tonul cu care facem asta.
– fiecare suntem doi indivizi COMPLET separaţi, care alegem să facem echipă, să fim împreună pe tronsoanele pe care suntem compatibili şi să avem libertatea să ne bucurăm de viaţă individual acolo unde nu suntem compatibili.
– nu ne suntem DATORI unul altuia cu nimic şi ne aparţinem doar nouă înşine, în nici un caz celuilalt sau relaţiei.
Vă spun doar că nu am crezut niciodată că această libertate de a discuta cele de mai sus mă va face atât de fidel şi de dedicat prietenei mele cele mai bune… Cu cât mai largi sunt libertăţile pe care le adoptăm, cu atât mai mult timp petrecem împreună.
Probabil aş putea continua pe mai multe rânduri, dar cred că am subliniat esenţialul.
Gânduri şi relaţii bune vă doresc!
PS. Autorului, în mod obiectiv, impactul personal al formatului: deşi calitatea şi adevărul (ce este adevărul?!) informaţiei din articol m-au făcut să-l citesc până la capăt, recunosc că şi eu am o stricteţe (personală) cu modul de scriere (diacritice, lipsesc câteva cuvinte cheie etc) şi lipsa unei rigori a formatului va deschide larg uşa unor comentatori care vor să se revolte, dar, fără alte argumente, vor ataca tocmai forma. Un articol scris perfect ca format şi gramatică îi va conferi mai multă autoritate şi-i va bloca din start pe superficialii cârcotaşi 🙂 Mulţam 🙂
Apropo de rogori: am citit de trei ori înainte de aposta şi tot am găsit ceva: (!!!)
* a se citi: nu am de unde să ştiu ce vrei dacă nu-mi spui.
* în PS ….să se revolte, dar, fără alte argumente,…. – a se citi .., dar CARE, fără alte…
Mea culpa 🙂
Incredibil… Chiar în erată am scris rogori în loc de rigori şi a posta într-un cuvânt. Ptui, drace!
Multumesc si eu.
Bai Andrei nu cred ca ai idee ce reconfortant este sa intalnesc oameni ca tine pe aici.
🙂 Idem
daca vrei sa fii un predicator iubit promite-le oamenilor lucruri usor de obtinut, elibereaza-i de poverile impuse de moralitate, spunele ca nu gresesc miciodata si o sa ai un tarc de animale care isi dau frau liber chemarilor sexuale, dar ce mai conteaza calitatea turmei daca tu esti pastorul
Costel
Am notat reteta. Ma pun pe treaba. Multumesc.
Draga Costel, daca nu-i cu suparare, treaba nu e chiar asa simpla 🙂
Ceea ce propune articolul este cam de 4153,6 ori mai greu de obtinut decat sa te lafai porceste in minciuna.
“Poverile impuse de moralitate” zici tu. Super! Deci, cu alte cuvinte, drumul nostru este asa: ne nastem si ducem toata viata niste poveri pe spate ca asa zic biblia/popa, mama si doamna diriginta! Bogdaproste ca am avut destula minte sa ma duc la un consilier si sa pot trai acum in liniste (si moralitate de 20 de ori cat aveam inainte, dar fara povara 🙂 ), ca asa gandeam si eu!
Articolul nu incurajeaza o lipsa de moralitate – lipsa de moralitate este tocmai sa-l “stapanesti” pe cel de langa tine, in orice fel ar fi asta…
Cat despre turma, iata reteta pentru oaia perfecta: biserica / religia (a nu se confunda cu divinitatea), televizorul si “manualele de moralitate”.
Zic si eu….
Citind acest blog realizez cat de ipocrita am fost si cat de mult rau mi-am facut pe parcursul acestor ani. Recunosc ca m-ai enervat si am inchis pagina blogului de mii de ori. Si tot de atatea ori reveneam sa mai citesc, caci nu pot sa neg veridicitatea celor expuse aici. M-am mintit destul si nu mai functioneaza mecanisme de fuga precum “astea scrise aici sunt subiective”. “porcarii”, “nu e moral, etic, religios” si alte bullshit-uri. Adevarul imi striga in vene!
Mi-a fost si mie distrusa o casnicie, insa nu de vreo depravata din exterior care mi-a atacat palatul, ci de mine insami care am manipulat, controlat, invinovatit si terorizat un barbat care s-a saturat de inchisoarea in care s-a trezit. Fair enough!
Am facut mici schimbari de atitudine, dar vreau mai mult de la mine, asa ca vin cu rugamintea de a-mi da si mie o adresa de e-mail unde i-as putea scrie Ralucai, daca face cumva si psihoterapie la distanta (pe yahoo sau skype). Am nevoie de un psiholog care sa nu ma bage in dogme si manuale, ci care sa impartaseasca viziunea ta si sa aiba deja genul asta de relatii.
Iar tie Cristi, iti multumesc din suflet ca m-ai enervat de atatea ori cu adevarul si mi-ai deschis ochii. Ma doare de ma tavalesc pe jos, dar simt ca este spre binele meu.
Numai bine!
E genial articolul Cristi, ca si tot ceea ce scri. Astazi am nimerit pe blogul tau si sunt foarte incantat! Pentru cei care se mint pe ei si pe ceilalti, indobitociti de societate, biserica, scoala, aceste idei sunt o aberatie. Pentru cei sinceri si iubitori de libertate, ideile transmise de tine sunt parfum. Daca oamenii ar avea curajul sa iasa din zona de confort si a nu se mai minti pe ei ar relationa mult mai bine cu ceilalti, mai autentic, mai uman si toata lumea ar fi mai fericita.
Multumesc pentru ideile bune si claritatea cu care le tranamiti.
Pentru cei care nu sunt de acord cu ele am un mesaj: sunteti niste ipocriti lenesi. Trezirea!
Femeile libere nu sunt niste curve ci niste fiinte nobile demne de respect si iubire.
Nu poti cumpara iubirea prin contract. Traiasca libertatea! Jos cu religia si cu spalarea pe creier!
Auzi Cristi, dar cu partea spirituala ce ne facem? Lasa biserica, ca aici se tot vorbeste de institutii vad. Spiritualitatea, sufletul, alea unde mai incap in cuvintele grele pe care le arunci, in mixarea energiilor si a vibratiilor cu multi parteneri… te rog elucideaza si partea asta, tu cum o vezi? Si sa-ti mai dau un exemplu: acum ceva timp, in cautarile mele spirituale, am dat de un discipol direct a lui Osho, cu care am urmat un curs specific pe anumite teme. Toate bune si frumoase, dar in momentul cand, la finele cursului, omul a inceput sa-mi dea “sfaturi” cu ce sa fac si ce sa nu mai fac, atentie, fara ca eu sa le cer, am simtit ca asta nu presupune ca este un maestru adevarat, ci doar un om, simplu, care poate ca are si el incercarile lui si face astfel de practici pentru alte tinte, personale, manate de ego si de iluzii proprii. Si deci, iata, incercand sa ma inalt spiritual prin prisma altor oameni, imi dau seama, sunt constienta de faptul ca, nu-i asa, am o farama de divin chiar in mine. Un maestru adevarat nu o sa arunce niciodata cu rahat in nimeni, nu o sa-si dea parerea gratis nimanui, decat daca ea este ceruta in mod expre de catre recipient, nu o sa arate cu degetul si nici nu o sa prezinte alte cai ca fiind “rele/false/ipocrite/iluzii/gresite”. Asadar revin, unde este partea aia spirituala aici? De ce scrii cu atata patos despre niste lucruri care poate, pentru unii, nu sunt chiar aliniate cu vibratiile lor? Si nu neaparat de ce scrii, ci de ce te atatci atat de repede, la parerea altora? Nu avem cu totii dreptul la opinii? Nu asta este scopul unor bloguri, facute public? Parerea mea personala nu conteaza, pentru ca nu de asta m-am decis sa scriu comment-ul; ceea ce vreau sa stiu este ce te manape tine sa faci afirmatii atat de grele, ce motive ai? Caci totul in jurul nostru este o oglindire a sufletului propriu si reactiile oamenilor sunt de fapt reactii/contrareactii la propriile reactii/contrareactii, la propria ta vibratie. Suntem energie. Suntem mai mult de 75% apa. Cum putem modifica vibratia apei, este chiar dovedit stiintific, pentru cei non-spirituali, asadar, concluzia si evident, din nou intrebarea mea: daca tu scrii cu o vibratie atat de joasa, despre un subiect atat de delicat si este foarte vizibil ca si tu suferi/ai suferit la randul tau si ca si tu ascunzi anumite lucruri, pentru ca se simt, te intreb din nou – care este sccopul acestui blog? De ce scrii tu aici? Si de ce asa, in acest mod? Te rog raspunde cat se poate de coerent, caci vezi tu, nici eu nu sunt usor impresionabla cu vorbe pompoase, daramite cu vorbe grele, de ghetou. Te respect, nu ma intelege gresit. Suntem toti la fel. Multumesc anticipat!
Aaaa, sa nu uit, btw, vezi ca te contrazici in titlu: “depravatii care destrama relatii/familii frumoase” – cu tot respectul, in articol scrii doar de depravati care si-au intemeiat familii, orbiti de tot felul de iluzii, pe care de altfel, nu prea le exemplifici. Oricum, am inteles, ai avut si tu o aventura cu o doamna maritata si descoperirea a facut ca consortul sa te acuze, nu-i asa, de tot felul de lucruri. Altfel nu erai atat de personal, afectat si u didn’t missed the point. Çause there is no point in this. Ma rog, te-am intrebat deja de vró cateva ori de ce scrii. As mai adauga, where is your point in this, or are you just venting? ‘Cause everyone can get a book out nowadays….
Cristi,am gasit acest blog astazi la recomandarea unei prietene destupate la minte.Experienta mea e destul de redusa,ma mandresc doar ca gindesc cam asa cum am descoperit aici si poate ca am sa supar prin ce voi spune eu nefiind foarte sofisticat desi am citit ceva la viata mea,doar ma intreb daca tu si Vlad pe care l-ai apreciAT IN COMENTARIU acceptati ca alti barbati sa si-o bage (sunt sigur ca ai inteles despre ce vorbesc) in femeia voastraca e nevasta sau doar partenera.Sunt curios daca vei raspunde un da sau nu e suficient
!. Femeile cu care relationez nu sunt proprietatea mea si implicit nu am ceva de acceptat sau nu.
Daca ar fi vorba de propriul meu corp putem vorbi de situatia in care as putea accepta sau nu.
2. Toate partenerele mele si inclusiv sotia mea relationeaza inclusiv sexual cu destui alti barbati iar eu sunt fericit ca fac parte din viata ei.
3. Mai mult decat atat prietenele mele se fut cu barbati (ceea ce inseamna ca alti barbati isi baga pula in ele daca la asta te referi) pe care ii admir si mare parte dintre ei imi sunt prieteni.
4. Intrucat nu sunt sigur ca intelegi punctul 1 si motivul pt care nu pot raspunde cu da sau nu, te intreb: accepti ca anul sa aiba 4 anotimpuri?
Sunt sigur ca intelegi ca anotimpurile anului nu depind de acceptarea ta si vor ramane 4 indiferent de ceea ce anume vrei tu. Asa si o femeie va dori sa fie penetrata si de alti barbati , si o va face pe fata sau pe ascuns indiferent de ceea ce accepti tu sau nu. Si este normal sa fie asa intrucat este viata si corpul ei
5. Probabil cand te va face cineva stapan de sclave vei avea un cuvant de zis in privinta acceptarii sau nu a sexualitatii ei.
Felicitari, Cristi!
Iti trebuie multa rabdare sa raspunzi tuturor commenturilor (pozitive sau negative) , fara sa transformi discutia intr-o lupta personala.
Vad ca esti intrebat de ce scrii, de ce arati si altora adevarul pe care tu l-ai descoperit, probabil ca toti trec textul tau prin propriile filtre relationale si experiente si vazand ca, in principiu, tu nu ai niciun avantaj, nu pot concepe ca cineva sa ofere ceva gratuit in lumea asta bazata pe consum si putere de cumparare, pe ‘fake it until u make it’, pe ‘ mai bine sa planga masa decat mama’ .
Toti care isi fac o introspectie severa si obiectiva ar trebui sa fie de acord cu tine, dar prima reactie a omului in fata fricii este alegerea dintre fuga de ‘pericol’ sau lupta cu el, multi aleg sa fuga, sa acuze ,sa te numeasca depravat, sa caute ‘fisuri’ in filosofia ta, da-le timp, in cele din urma isi vor constientiza propria lasitate.
Abia iti astept urmatoarea carte, toate cele bune, Tai Pan!
Multumesc.
” Toate partenerele mele si inclusiv sotia mea relationeaza inclusiv sexual cu destui alti barbati iar eu sunt fericit ca fac parte din viata ei.”
Esti un mincinos dar nu-ti merge . Spui ca femeile cu care relationezi nu sunt proprietatea ta dar spui “nevasta MEA” . Bolnavule ,trateaza-te !
Sa nu-mi spui ca urmatoarele 3 poze nu-ti starnesc nicio reactie , ca nu te cred. Oricat autocontrol vrei sa arati ca ai, in sinea ta exista o emotie primordiala cand un barbat se da la nevasta TA : frica de a o pierde. Ai facut un pact verbal cu ea ca sa spuneti ca v-o trageti fiecare cu altcineva doar pentru a-ti vinde cartea de deviat sexual ? Daca nu e asa de ce nu pui poze pe facebook pupandu-te cu alte femei si ea cu alti barbati? De ce sustine ca nu e de acord cu adulterul ?
http://prntscr.com/av6hwr
http://prntscr.com/av6k5u
http://prntscr.com/av6kb5
Las-o ca pute 😉
Haha, moderezi comentariile? Te deranjeaza adevarul ? Esti mic, putoi.
Psihologule
1. Am explicat in volumul doi la pag 291 (editia 4) substratul si relevanta exprimarii in cazul sintagmelor ”iubita mea” care poate fi extins si la ”sotia mea”. Daca vrei sa intelegi poti sa mi comanzi cartea.
2. Sunt poze pe fb disponibile pentru prieteni in care care ne sarutam cu alti parteneri/partenere.
3. Din ce am inteles eu in acel comentariu Adi spune ca nu-i place in intregime cartea Adulter a lui Paolo Coelho.
Daca vrei detalii abordeaza-o cu o identitate reala si poate îti va raspunde la intrebari.
Azi am inceput sa va citesc articolele,si realizez ca tot ce spuneti este foarte adevarat..Da,stiu,am doar 19 ani..dar am facut mai multe in acesti ani decat ar face un om intr-o viata.Relatia in care am stat,aproape 3 ani,chiar a fost toxica,din punctul meu de vedere.Am fost naiva,si posesiva in acelasi timp,geloasa,isterica si multe alte “calitati”.Amandoi am fost asa.Normal ca ne-am jurat iubire vesnica,dar citind o parte din articole,am realizat ca omul se schimba cu trecerea timpului.Am ajuns,la doar 19 ani,sa cresc un copil singura.Nu-mi pare rau.Spre surprinderea mea(si a altora),chiar ma descurc.Dar nu despre asta e vorba.Ideea este ca eu acum doar incerc sa aflu si alte pareri din exterior.Toata lumea imi spunea ca stau intr-o relatie toxica,dar eu nu credeam..si daca nu citeam aceste articole,inca sufeream.Stiti cum e sa simti ca esti dependenta de un om??Asa eram eu,dependenta de el,de atentia lui,de tot cu atingea si purta.Nu stiu cum am rezistat 3 ani cu certuri zilnice,fara libertatea de a alege.Practic eram proprietatea lui.La mine chiar a mers manipularea,dar nu mi-am dat seama la momentul potrivit.Va multumesc ca mi-ati deschis ochii cu aceste sfaturi.
Multumesc si eu Catalina pentru deschidere si sinceritate.
Salut, Uite un depravat din-asta mi-a stricat mie casnicia. Sau nu doar el.
Oamenii se ghideaza dupa niste principii in viata asta, unele mai sanatoase ca altele. Nici tu, nici eu nu detinem adevarul absolut. Dupa 5 ani de relatie, si 1-2 ani de casatorie, sotia mea a ales sa ma insele. Detaliez ma jos. In schimb, ma gandesc ca omul care s-a intalnit cu sotia mea, nu s-a gandit niciodata ca el contribuie cumva la destramarea unei familii sau ca el flirteaza cu o femeie maritata. Adica nu i-a pasat deloc si si-a urmarit propriul interes, mai mult sau mai putin meschin. Ti se pare in regula abordarea asta?
Ar fi ok ca toata lumea sa insele pe toata lumea doar ca ne place de o persoana care o vedem pe niste site-uri de socializare …sau pe strada? Dar numai asta conteaza pentru fiinta umana? Suntem niste animale, dar macar sa gandim si sa impartasim sentimente mai mult sau mai puternice decat ele. Atractia sexuala fata de altcineva este un motiv forte pentru a cauta in alta parte?
Cu totii avem calitati si defecte. Asta nu inseamna ca daca avem un defect, gata trecem la urmatoarea persoana. Trebuie sa ne stabilim niste reguli, care suntem dispusi sa le acceptam sau nu.
Off-topic. Revenind la sotie. Problema este de lipsa de comunicare si infidelitate. Cu siguranta daca exista comunicare, nu se ajungea la infidelitate…sau ea nu ajungea sa fie interesata de altcineva. Te rog sa nu incepi sa aperi femeia, ca asa e ea si comunica mai greu si ca barbatul trebuie sa descopere si sa stie tot. Cum zicea cineva mai sus, nu pot citi ganduri. Daca ea tine atat timp in ea frustrarile si are cu mine o discutie serioasa despre tot, doar cu 3 saptamani inainte de divort, crezi ca aici a fost comunicare? Crezi ca ea a procedat corect intalnindu-se cu cineva timp de 8 luni, si dupa 3 luni sa si-o traga cu el, in timp ce venea acasa si apoi ma saruta? Tu ai putea fi acel barbat? Sau ea a gandit ok?
Nu am fost niciu eu vreun exemplu de barbat feroce, am si eu greselile si minusurile mele.Dar si ea are minusurile ei. Pe care le-am acceptat cand ne-am casatorit. Dupa cateva luni, ce facem, minusurile devin probleme si nu mai rezistam? Macar comunica despre ele si hai sa le rezolvam.
Am avut si eu tentatii. Dar m-am abtinut. Intotdeauna m-am gandit: mai, ce fac eu aici? cine este femeia asta din fata mea? ce fac cu sotia mea, cu familia mea, chiar asa imi bat joc? Ea nu cred ca a gandit asta. Nicio opreliste, nicio remuscare nu a avut … poate doar “muscare” a avut, daca intelegi ce vreau sa zic.
Si apropo de libertate…a fost foarte libera. Am trait sub copertina intalnirilor in oras cu fetele, care probabil doar 50 % au fost asa. Nu am vrut sa o supun, sa para ca o tin sub papuc, nici fata de ea nici fata de “prietenele ei”. Nu o intrebam: unde e? ce face? cu cine e? cat mai sta?…si asta nu din indiferenta. Si uite ca a stiut sa profite de asta si el si ea.
Spune-mi daca ideea “balta are peste” e o conceptie care poate sa iti ofere ceva stabil in viata sau nu? Adica trebuie sa fim toti niste albinute si mergem din floare in floare, sau ne adunam intr-un locusor si facem un cuib/roi al nostru?
Daca crezi ca sunt foarte deplasat de topic, apreciez daca totusi as primi un raspuns pe e-mail (in limita timpului tau disponibil, un pic mai detaliat).
Multumesc foarte mult!
Salut Georgica.
Am facut un articol din raspunsul la mesajul tau, pe care il gasesti aici:
https://www.fiiconstient.ro/4522-2/
:))
mai rataților care va tot plângeți ca un alt bărbat v-a stricat căsnicia și v-a lăsat copii fără tata!
mai blegilor slabi de caracter care va plângeți ca viața voastră depinde de alții!
bărbatul ălalalt ce, a luat-o cu forța pe nevastă-ta? a violat-o? ți-a răpit copii cu duba și i-a sechestrat? sau însăși nevastă-ta de buna voie și nesilita de nimeni a decis sa dea curs invitatiei acelui bărbat, pentru ca acel barbat e fie mai inteligent, fie mai educat, fie mai bărbat, fie pur si simplu o face mai fericita și împlinita decât tine? pai singurul vinovat ești tu, bărbate, ca ești un bleg ratat care nu ai avut grija de fericirea și împlinirea nevestei tale! dacă într-adevăr îți iubeai nevasta, adică îți doreai ca ea sa fie fericita și împlinita, te-ai fi bucurat ca s-a găsit un alt bărbat care o face mai fericita și împlinita decât tine!
insa tu vreo sa continui sa fii un ratat și nevastă-ta sa stea cu forța sa trăiască o viața nefericita c tine!
tu ești singurul care ți-ai stricat căsnicia prin inabilitatea ta de a-ti face femeia fericita și împlinita!
tine minte, o femeie cu adevarat fericita și împlinita de către bărbatul ei nu îl va părăsi niciodată pentru nimeni!
p.s. spre deosebire de alții care doar își dau cu parerea lor de macho, eu știu perfect ce spun, pentru ca le-am trăit pe toate – am fost părăsit de femei pentru un alți bărbati, alte femei și-au părăsit bărbații pentru mine, am fost “înșelat”, pe față, pe ascuns, am “înșelat” și eu, pe față, pe ascuns, am fost “fidel”, am primit “fidelitate”, etc.
după atâtea relații și experiențe am aflat foarte clar un lucru simplu – bărbatul e singurul responsabil dacă nevasta îl părăsește pentru un altul sau nu.
pentru ca raul sa triumfe este deajuns ca un om bun sa nu faca nimic… de aia optez sa comentez articolul tau
tinerii de azi sunt bombardati cu multe ineptii pe net si e posibil sa le dauneze daca nu sunt pregatiti. sa zicem ca o persoana tanara intalneste articolul tau si i se pare ca daca scrie pe net e adevarat… NU E ADEVARAT.
recomand cititorilor tai sa citeasca scriitori consacrati sa daca vor sa isi faca o parere si sa isi modeleze viata dupa orice BROSURA pe care se chinuie unul si altul sa o vanda sa isi castige existenta.
si pentru autorul brosurii LA MUNCA NU LA INTINS MANA
Romania, la gradul de imbecilizare religioasa, vreme de secole de iudeocrestinism, mai mult iudeo as zice, dar vor sarii idiotii utili de serviciu sa acuze de anti semitism orice critica obiectiva, nu avem la ce ne asteptam…
Eu nici nu ii condamn,sincer, acum cativa ani in urma pe la vreo 18-20 eram si eu unul dintre ei…acum mi-am schimbat aproape complet perspectiva religiei dupa multa cercetare asupra scheletilor din dulapul marilor religii abrahamice care sunt pline de sadism, varsare de sange, ura si manipulare prin rusine/vinovatie a maselor.
Nietzsche, Cioran, evangheliile apocrife si multe alte surse diferite fie NLP,psihologie,economie,ed.financiara sau ezoterice etc. au contribuit sa descopar multe care pe moment m-au socat dar a inceput sa aiba sens in timp.
Exemplar e dl Tudor Cristian Gongu al curentului religios si sau comunist (e o mare asemanare intre crestinism si comunism mai ales la varianta ortodoxa) probabil are 50 sau 60 acum de ani.
E dificil si infiorator, stiu, sa-ti dai seama ca ai trait intr-un matrix de gandire care de fapt nu-ti apartine ci ti-a fost servit vrand nevrand de biserica/stat/comunism/etc.
In plin secol 21 ma mir ca CEDO sau vreo institutie europeana sau CCR la noi nu se autosesizeaza asupra faptului ca inca ne botezam copiii cand se afla la o varsta la care e imposibila intelegerea consimtamantului.
Liberul arbitru a murit de mult a fost ucis de frica de iad frica de dzeu…si multa multa ignoranta din partea maselor dar si abila manipulare a elitelor vremii (boierii,preotimea,carturarii,domnitorul,etc.)
Inseamna sa stergi cu buretele multi ani in care you were wrong, te-ai inselat…sa realizezi ce oportunitati financiare sau romantice ai pierdut….timp care e imposibil de recuperat…what if what if what if
stiu ca e dureros. Si mai e vorba si de orgoliul masculin, identitatea interna care e profund zdruncinata de aceea articolele astea nu vor fi intelese decat de foarte putini.
Monogamia a fost impusa de elitele din antichitate “beta guys” ilor adica tipilor mai fraieruti asa din fire ca o concesie pentru ca o societate nu poate sa functioneze daca sulimea e total impotriva elitei…
Pentru ca elita regala si preoteasca antica sa ia pentru ei excesul excedentul reproductiv adica femeile tinere fertile intr-un harem.
Sa construiesti o dinastie brusc pare o idee geniala daca vrei ca dupa moartea ta indirect prin adn sa ramai vesnic in viata prin multimea de copiii care se nasc din tine si femeile acelea de calitate inalta dpdv genetic si nu numai…
Este mai mult decat sex si placere si fantezii
E ceva inteligent daca ar fi sa gandesti dupa cum gandesc elitele (unii sunt cu alb, altii cu negru)
Monogamia e un concept social construit si impus cu forta mai mult sau mai putin direct sau indirect……
Ai content inovator unic in Romania care va schimba generatii daca vor citi articolele tale. Oricum tinerii nostri deja incep sa se schimbe in bine zic eu si sa se puna mai intai pe ei pe primul loc in viata lor destul am varsat sange pentru un altruism toxic impus de religie si societate/stat/elite.
Buna ziua!
Am citit articolul Dumneavoastra si o parte din comentarii, deoarece sunt foarte multe si am constatat faptul ca aveti foarte multa dreptate in legatura cu tot ceea ce ati scris si explicat.
Da!! Toate femeile sunt atrase si de alti barbati pe langa sotul lor si din punct de vedere biologic e normal.
Si da!! Toti barbatii sunt atrasi si de alte femei, nu doar de sotiile lor, ceea ce este din nou, normal.
Si da, cuplurile care au votat principiul fidelitatii in relatia lor, “isi reprima” dorinte sexuale fata de alte persoane.
Dar, voiam sa discutam putin despre acest “a reprima” si despre conotatia sa.
In viata, avem multe dorinte si…nu le putem indeplini chiar pe toate.
Ca de exemplu, atunci cand te duci intr-un magazin de laptopuri, chiar daca iti doresti multe aparate si modele de laptopuri performante din acel magazin, iti vei cumpara ceea ce iti va permite portofelul la momentul respectiv si restul produselor dorite, vor ramane pe raft, deoarece nu ai suficienti bani pentru ele, dar ar trebui totusi sa fii multumit de laptopul pe care ai reusit, totusi, sa ti-l achizitionezi, deoarece ai avut bani macar pentru acel tip de laptop.
Si cu timpul, te obisnuiesti cu acel tip de laptop si nu iti mai trebuie neaparat altul, decat daca acesta se strica. Multi oameni investesc intr-un aparat o data si isi doresc ca acea investitie sa dureze ani de zile, ca de exemplu: in frigider, in masina de spalat rufe, in masina de spalat vase, in masina de mers la serviciu, in laptop, etc.
Un alt exemplu ar fi: atunci cand te duci intr-un magazin mixt, cu un anumit buget, pentru a face anumite cumparaturi.
Poate tu ti-ai dori si alte produse de pe rafturi, dar ai totusi un buget limitat. Prin urmare, nu cumperi toate produsele din magazin, ci doar cele necesare.
In ambele cazuri, ai ales un tip de produs dintr-o anumita multime, la un moment dat.
Si evident ca atunci cand ai ales acel produs, nu ti-au mai ramas bani si de alte produse dorite. Prin urmare, ai renuntat la alte produse mai putin dorite ( sau necesare) in favoarea unui singur produs dorit mai mult si mai necesar decat celelate.
Se poate numi aceasta “reprimare” sau “frustrare”? Sau, de fapt, poti sa spui ca “atat de mult ti-ai dorit acel produs de pe raft, incat ai fost in stare sa sacrifici totul: banii, timpul si posibilitatea de a obtine alte produse in locul sau si cu toate acestea te simti fericit pentru ca ai produsul acela, care pentru tine inseamna atat de mult, chiar totul in acel moment de bucurie si de dorinta”.
E ca atunci cand pentru un set de bijuterii esti capabil sa scazi din alte dorinte si cheltuieli, doar pentru a obtine acel set valoros care ti-a luat ochii.
Prin urmare, s-ar putea ca in unele relatii, fidelitatea sa nu se bazeze doar pe “reprimare sexuala”, ci uneori acesta fidelitate sa se bazeze pe o dorinta atat de puternica si de mare pentru o anumita persoana, incat celelalte persoane palesc ca importanta si ca semnificatie si ca frumusete in ochii celui deja indragostit.
Eu, spre exemplu, am trait fidelitatea, deoarece am fost indragostita nebuneste de un barbat si pur si simplu, nu puteam vedea nici un alt barbat mai frumos in jurul meu decat cel pe care il iubeam.
Prin urmare, ceilalti barbati paleau…
E ca atunci cand dintr-un lan de flori, iti focusezi atentia asupra unei singure flori si o scanezi in detaliu, deoarece o consideri superba si de apreciat ( intr-un mod subiectiv, bineinteles) si datorita acelui extaz si a acelei bucurii de a privi floarea respectiva, nu mai poti sa fii atent si la alte flori, deoarece esti imbatat deja de mireasma.
Uniu oameni isi iubesc atat de mult partenerul din punct de vedere fizic, sexual, mental, spiritual, etc incat nu simt nevoia sa mai caute si in alta parte hrana emotionala sau financiara sau sexuala si pur si simplu se simt deja satisfacuti de relatia lor, prin urnare nu simt nevoia sa insele.
Cu alte cuvinte, fidelitatea nu inseamna mereu reprimare (sau frustrare sau nevoie ascunsa si neimplinita) ci uneori, fidelitatea se poate baza pe o iubire nebuneasca, plina de scantei intre doi parteneri amorezati unul de altul.
Eu am trait genul acesta de fidelitate si a fost minunat!!!
Salut Cristi!Sincer imi place cum gandesti,este o abordare interesanta,asa open-mind.Acu,daca tot zici ca nu te superi….mi-ar place s-o cunosc pe nevasta-ta.