De ce ii ignorăm pe cei ce ne adoră si îi adorăm pe cei ce ne ignoră ?

De ce ii ignoram pe cei ce ne adoră si îi adoram pe cei ce ignora ?
De ce ii ranim pe cei ce ne iubesc si ii iubim pe cei ce ne ranesc ?

Acceptam agresivitatea celor care ne ranesc. …  pt ca o consideram meritata, cata vreme noi insine suntem primii care ne agresam constant pe un fond de neincredere in noi .

Agresivitatea exterioara cu care suntem tratati si care o acceptam partenerului este o refexie a agresivitatii interioare cu care ne flagelam constant in nemultumirea de sine . 

Iar cel agresat,  simte in acest context interior, ca este vazut si tratat corect iar asta face cu atat mai teribila nevoia de validare prin agresor , cautandu-i bunavointa. 

Din aces motiv ii dorim atat de tare pe cei care ne resping sau trateaza cu raceala.

Cautam in acceptarea lor propria acceptare.
Vom cauta umili si neobosit bunavointa smecherilor si vom dispretui oferta celor sensibili si buni.

Caracterele dominatoare par putere celor naivi si inconstienti dar este vorba doar tupeu cladit pe slabiciunea celor confuzi si macinati de neincredere in sine.

Iar in cuplu relationarea in termeni de dominare supunere este generalizata.

Toata puterea celor dominatori este de fapt neincrederea si slabiciunea ta.

Dominatorul devine imediat macinat de neincredere in sine , in fata unui om care nu poate fi intimidat pt ca si-a depasit neincrederea in el prin constienta si acceptare.

Puterea adevarata este cea venita din constienta si sensibilitate. O putere care nu are legatura cu contextul exterior cu slabiciunea sau tupeul nimanui. Este o putere venita din stabilitatea propriei relatii cu tine insuti.

In ce-i priveste pe cei care ne iubesc, ei ne par fraieri sau naivi , … si chiar sunt destui dintre ei.

Cand interiorul ne este murat de convingerea ca nu suntem buni de a fi iubiti, oricine ne arata interes sau iubire ne pare un individ naiv, orb si in consecinta slab.

Dar nu este tot timpul asa. Sunt oameni care ne iubesc si apreciaza pentru aspecte interioare exceptionale care nu ni le percem suficient de clar sau de care nu suntem deloc constienti.

Iar convingerea ca nu sunt demni de a fi iubiti , ii insoteste pe toti cei care au o puternica neincredere in ei si cauta validare cu disperare. 

Oamenii care n-au incredere in ei pt ca nu s-au investigat atent si implicit nu s-au acceptat in limitele lor , oricata iubire vor primi,  vor trage catre relatiile in care sunt dispretuiti si tratati agresiv si dominator, intrucat dominatorul ii pare puternic celui consumat de neincredere in sine.

A oferi iubire acestor indivizi este conditia sa fiti usor dispretuiti si dispensabili.

DE asemenea adoratorul unei fiinte fara incredere in ea insasi … este la randu ei victima propriilor proiectii si slabiciuni … iar asta nu-i poate aduce decat dispretul , ignorul sau rolul de a fi folosit. 

Evident ca toate situatiile contemporane sunt complicate, intrucat majoritatea suntem contaminati de o consistenta neincredere in sine, … dar sunt inca destui care au sclipiri de luciditate sau aspecte rezolvate … in baza carora se poate crea o relatie functionala si sanatoasa.

Si sunt de asemenea suficienti indivizi vitali care raspund decis si corect, cu deschidere,  cand intalnesc oameni maturi si constienti. 

Dar instinctele de atitudine si comportament specifice neincrederii in sine vor fi mai mult sau mai putin prezente .

Iar in relationare … orice evolutie reusita si fericita a lucrurilor … presupune o atentie de ”vultur” destinata sa sanctioneze inconstienta si sa aprecieze efortul constient.

In ce ma priveste intru in relatii si ofer iubire acolo unde vad semnalele unor eforturi consistente de eliberare de inconstieta si realizari cat de mici care-mi dovedesc determinare si sincera aspiratie.

Dar comut treptat pe agresivitate si respingere la fiecare gest care valideaza nejustificat, inconstienta in aspecte relationale.

Vizez doat inconstienta nejustificata specifica situatiilor importante,  pentru ca altfel,  inconstienta justificata de resurse prea putine sau in situatii fara miza … este absolut acceptabila.

Orice neatentie si acceptare a nesimtirii inconstientei (ma refer la forme grave ca cea pe care o discutam aici)  te califica pe buna dreptate ca si carne de tun a perversitatii umane in relatii.

Constienta trebuie sa aiba in portofoliu puterea in aceias masura precum iubirea … intrucat inconstienta nu cunoaste decat limbajul puterii.

Lipsa puterii … tradeaza o iubire sau o constienta denaturata.

A alege intre o reactie inacarcata de sensibilitate (iubire ) si una de forta (putere) este o chetiune de maxima prezenta relationala.