Da, știu că sunteti convinși de existența lui Dumnezeu Sfântu’ in viața voastra.

De cate ori ajung la discutii cu oameni realmente inteligenti si empatici ce-si declara patrunsi de seriorizate si importanta convingerile privind existenta lui Dumnezeu in viata lor sunt puternic tentat de o  ”labă” mental-spirituală pe acest sfant subiect iar consecinta este o nevinovată ”ejaculare” , articolu ăsta, care sper sa vă satisfaca macar pe cei cu inclinații catre voaierim.

Deci.
1.  Din punctul meu ”pervers” de vedere singurul sens al unui eventual Dumnezeu poate exista doar in creatia lui si proiectul său inscris in setarile si legile existentei.Cand intelegi asta pur si simplu pricepi ca problematica existentei lui nu reprezinta o miza nici pt om si cu atat mai putin pentru Dumnezeu in cazul in care acesta există.Orice alegere motivată de existenta lui Dumnezeu este un simplu calcul de profit: profitul care ti-l imaginezi ca-l obtii in viata asta sau cea ipotetica ”de apoi” daca nu-ti superi stapanu sau daca-l multumesti cu altruismul tău inevitabil fals cata vreme are in vedere o recompensă.Orice gest de altruism , corectitudine sau prietenie care nu este justificat strict de sensibilitatea si ratiunea ta elementara (bunul simt) … este o tranzactie perversă de privilegii si avantaje.Tu altruistul , hranesti cu obedienta si supunerea ta totală,  pretentiile de stapân al lui Dumnezeu iar el , marele barosan al universului are grija de interesele tale de la care astepti  sa-ti fie confirmată superioritatea asupra ”inconstientilor” necredinciosi.

2. Eu mă tot intreb : Cu ce este mai mult sau mai putin important aerul, mediul, prietenii, sexul opus, viata in general daca exista ori nu Dumnezeu?

Importanta acestora pt noi ne este confirmata in fiecare secunta de sensibilitatea din dotare daca ii acorzi vreo importanta sau atentie.

Cu toata inutilitatea conceptului de Dumnezeu , o gramada imensa de oameni , multi dintre ei inteligenti si cu aspiratii bune , sunt convinsi de prezenta lui Dumnezeu in viata lor.

Toti sunt convinsi că-l cunoasc si ca i-au simtit prezența binecuvantată dincolo de orice indoială.

Dar toti acesti credinciosi in orice forma a lui Dumnezeu sunt plini de naivitati, superioritati, competitii in spatele aparentelor convenabile de prieteni si cunoscatori ai lui dumnezeu.

Cum Dumnezeu!,  toti acestia care-l au ca prieten la catarama nu-si văd nesimtiri si perversitati strigatoare la cer, minciuna generalizata din viata lor in aspectele care chiar conteaza  sau sfanta  ipocrizie .

Bunul simt ar trebui sa-ti spuna ca legatura cu Dumnezeu este o fabulatie daca nu te ajuta sa devi mai intelept, echilibrat sau lucid.

In spatiul mental emotional al fiecaruia poti crea infinite emotii care sa-ti dea certitudini privind pe dumnezeu sau pretenu’ lui , smecheru de satana.

Dar ele nu inseamna nimic. Sunt plasmuiri copilaresti o unor oameni care au ramas copii psihologic din motive care nu le discutam acum.

3. Am crescut intr-o familie numeroasa cu bunic preot si intreaga mea copilarie si tinerete mi-am vazt familia tarandu-se in genunchi prin biserici dar in acelas timp irascibili, incapabili de prezenta , nemultumiti permanent cu pretentii incredibil de mari de la cei din jur sau plini de vinovatii si confuzii desi erau oameni deosebiti si foarte inteligenti (tata).

Am vazut de asemenea yoghini si meditatori cu ani grei de stat in cap sau in lotus, convinsi de starile lor dumnezeiesti de constiință dar cu niste superioritati in ei de ti se facea rau si cu femei alaturi consumate si nefericite.

Generatii intregi de credinciosi din toate religiile au experiente in care Isus, Mahomed, porumbei albi sau insusi Dumnezeu li se relevă exact in forma in care religia din care provin promovează aceste concepte.

Orice suspiciune ridici asupra convingerilor lor legate de Dumnezeu, de cele mai multe ori indirect, ii activeaza cu o putere fenomenala in a-si declara certitudinile privind existenta lui complet inutila de altfel.

Culmea culmilor este ca NICIODATA nu-i vezi pe acesti preteni loiali ai lui Dumnezeu activati (motivati) in aceiasi masura impotriva propriilor lor nesimtiri. Isi tolereaza agresitivati asupra tuturor incepand cu cei mai apropiati si-si justifica intr-o clipita orice nesimtire sau chiar crima.

In cel mai bun caz intra in regrete si vinovatii f convenabile pt ca
a. exclud efortul de a repara (vindeca) ceea ce considera ca au stricat (ranit)  , la fel cum
b. exclude efortul de a se intelege si transforma si astfel a evita recidiva daca nimic nu se mai poate face pentru a remedia situatia .

Si tot teatrul asta penibil si ipocrit pentru ca conceptul de Dumnezeu este ultima speranta si ultima abordare a fricilor personale cand refuzi onestitatea , smerenia si prietenie.

4. Conceptul de Dumnezeu a fost si este  o unealta perfecta in promovarea perversitatii si slabiciunilor umane.
Astfel imediat ce fictiunea numita Dumnezeu a fost impusă ca realitate inconstestabilă in mentalul colectiv , El, a devenit individul la căruia-i cerem iertare pentru ceea ce distrugem si astfel , iertati fiind , cu ”inima usoară ” ,  putem  accesa hotarat  noi nivele de inconstienta distrugatoare.

In lipsa dobitocului fictiv numit Dumnezeu
care ofera iertare pentru ceea ce ai distrus sau ranit , complet dezinteresat de efectele imediate si concrete a inconstientei tale,
sensibilitatea minimala cu care este dotata fiinta umana ar fi trasat niste limite propriei perversitatii.

Daca nu ai sti ca Dumnezeu te iarta sau te binecuvantează in agresivitatea ta destinata sa-i protejeze reputatia de nr. 1
(vezi toate razboaiele cu substrat religios sau simplele dispute intre credinciosii diverselor religii)
in mod sigur ai deveni putin mai responsabil cu deciziile si alegerile tale.

Credinta intr-un Dumnezeu promovat de sisteme religioase ahtiate dupa putere si implicit interesate de confuzia si slabiciunea umana , scurtcircuiteaza ratiunea si sensibilitatea elementara a oamenilor.

Majoritatea cred ca frica de un Dumnezeu inventat te face mai bun dar este cea mai groteasca minciuna care si-a facut loc in mentalul uman.

Tot ce reprimi din frica se amplifica enorm si te va atrage la modul patologic.
Din acest motiv vei gasi cele mai mari monstruozitati la cei religiosi care si-au schingiuit sufletul si natura energetica cu convingeri nenaturale si bolnave.

In consecinta TE ROG , NU te mai ruga la Dumnezu sa te faca bun. Nu te ruga pentru binele nimanui.
Daca este vreun Dumnezeu , si nu-i vreun handicapat adormit , vede interesul din tine pt binele altora si nu are nevoie de poeziile tale.

Fii PUTIN mai bun , atent, recunoscator , corect, … acum si aici si fa-o pentru ceea ce simti ca merita din viata ta.

Procesul transformarii dintr-un inconstient pervers sau naiv , intr-o fiinta umana lucida si curajoasa este unul care presupune atentie  si preocupare constanta (probabil pană mori) , pentru detaliile intimitatii noastre.
Dar oricat dureaza si oricat de putin realizezi pe aceasta cale,  te simti BINE  in viata ta si cu tine insuti.
Ceea ce este, daca nu te-au prins inca , tot ce cauti de fapt dela viață

…………………………………………………………………

5. Speculand de dragul artei spirituale. eu cred ca dumnezeu s-a sinucis pentru a se disipa in intreaga existentă.
Asa că dpmdv orice rugaciune este facuta prea tarziu intrucat dumnezeu din exteriorul vostru este mort si ingropat.

Sedarea emotionala care vi-o dă rugaciunile si umilinta care o exersati cu aceasta ocazie NU INSEAMNA decat că traiti intr-o inconstiență CRIMINALĂ din care eu , in numele lui Dumnezeu, 🙂 , VĂ ROG să vă treziti

Singurul dumnezeu este vointa voastra si viata care va pulseaza in vene.
Si cand zic asta ar trebui sa intelegeti , nu ca nu exista Dumnezeu , ci că la modul efectiv si direct in vointa si energia care ne tine in viata sade potentialul unui dumnezeu in toata regula.

Dar acest potential trebuie gasit si dezvoltat permenent prin vointa si decizie nenegociabilă .

In alegerea de a va manifesta ca parazit inconstient cu pretentii de zeu intr-o lume de sclavi ai importantei voastre sau de a fi o fiinta umana conectata la sensibilitatea proprie, …  sta singura dumnezeire posibila .

Inteleg ca majoritatea au trait stari de constiinta unificate, stari puternice de prezenta beatitudine si depersonificare.
Nici nu se putea altfel.

Dar aceste stari nu este nici dumnezeu, nici obiectivul final si nici un motiv sa va alimentati fanteziile spirituale naive.

Toate sunt stari prin care te incarci , ca si in somn de altfel, dar de data asta mai constient , … pentru a face față mai inspirat situatiilor in care esti pus si pentru ca prin prezenta , unicitatea si creativitatea ta să imbunatatesti experienta vietii pe pamant.

Dar prea multi fac dintr-o stare de incarcare naturala si fireasca , o poveste care sa le confirme importanta.

Astfel o simpla stare reconfortanta de constiinta devine isus , sfantu duh , sfinti , ingeri si arhangheli dupa imaginatia si spalarea pe creier a fiecaruia.

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.