Crezi ca vrei sa fii important ?

Pentru ca nu gasim bruma de bun simt necesara 
sa ne acceptam limitele naturale si firesti oricarei fiinte 
(pentru care, intre noi fie vorba, nu prea suntem responsabili)
alunecam intr-un univers conceptual rupt de viata, in care
valoros devine doar ceeace sustine inchipuirea noastra
ca suntem mai mult decat ceea ce stim ca suntem.

A ne minti frumos devine in acest context
principala cale de a relationa.

Relatiile sunt un troc de minciuni
destinate sa ne alimenteze importanta.

Cand cineva pe fata caruia nu citesti impacarea cu propriile limite,
iti cere adevarul, nu te lasa prostit de cuvinte ! 

NU vrea adevarul !

Vrea sa-i confirmi ceeace vrea sa creada despre ea.

Cand nu poti gasi satisfactie in propria existenta ,
nu-ti ramane decat sa-ti spui ca esti important
tocmai pentru că simţi că nu eşti.

Sentimentul nefericirii este interpretat de inconstienta ca fiind neimportanţă
si implicit in loc de a te ocupa sa devii fericit acceptand ca nu esti ,
tu cauti sa devi important.

Bineinteles ca nu vei reusi intrucat,
nu neimportanta este problema ta ci nefericirea.

Constatand ca nu poti deveni important ,
nu-ti ramane decat sa pretinzi si sa incerci sa pari ca esti.

De aici disperarea de a fii vazut mai mult decat ceea ce esti
si usurinta cu care punem fi manipulati de cei care ne valideaza.

Totul devine firesc cand accepti profund ca esti nefericit si limitat
si constati imediat urmare a acestei atitudini, ca nu-i nici o drama,
ba chiar dimpotriva ii oportunitatea imensa de a-ti permite sa gresesti,
sa fii ridicol si stangaci.

Aceasta este adevarata libertate
si doar de aici incepem sa avem o viata reala.