Credeti ca nu aveti incredere in voi?

Constat ca neincrederea in noi insine este generalizata
si mai ales, surprinzator, la fel de generalizat, constientizata.

Majoritatea celor cu care vorbesc
constata si recunosc usor ca nu au incredere in ei.

Bineinteles ca in momentele cand esti pe val,
nu-ti dai seama cata neincredere  exista in tine,
dar ca si orice val, ca valul trece, si increderea odata cu el.

Dar nu despre cat de perisabila este increderea in sine
bazata pe succes am de gand sa vorbesc aici.

Revenind,  cu toate ca problema neincrederii in sine
este general cunoscuta si recunoscuta, prea putini pot face ceva,
in sensul de a-si recupera increderea in sine,
ceea ce ma face sa cred ca neincrederea in sine este o consecinta, nu o cauza.

Cand ajungi la cauza (radacina) poti aborda problema usor,
in ideea de a o ameliora, intrucat, odata actionat asupra ei (cauzei)
se produc schimbari semnificative.

Periferia este complexa si greu de abordat.
Radacina (cauza) este simpla si usor de modificat,
odata ce ai gasit-o, sapand putin.

Precum radacinile, cauzele reale sunt mai ascunse.
Ascunse de interesele noastre de imagine, bineinteles.
Interesele ego-ului nostru.

Ma explic acum.

In cazul neincrederii in sine,
cauza acesteia este raportarea incorecta la oameni, in general
si la cei cu care relationam, in particular.

Este usor de inteles de ce  fiecaruia din noi
ne este mai usor sa recunoastem ca nu avem incredere in noi,
decat sa acceptam si sa declaram ca suntem incorecti,
dar cel mai adesea, suntem de fapt perversi.

Care este legatura intre perversiune si neincredere ?

Va spun acum cum vad eu aceasta legatura.

Cand in intimitatea noastra ne simtim in competitie cu toata lumea
si dorinta noastra este de a iesi mai bine decat oricare din cei cu care relationam ,
inevitabil feedback-ul Vietii, prin situatiile in care ne pune,
va fi unul care ne va umili, pentru ca asta cautam noi in intimitatea noastra
sa producem celorlalti.

Prin evenimentele vietii noastre
viata doar sustine interesele noastre cele mai importante de fericire,
dar cata vreme noi cautam doar dominare si superioritate, nu fericire,
vom interpreta totul doar din perspectiva victoriei sau a infrangerii.

Caz in care, toata viata este o stare de conflict
care inseamna deja ca am pierdut si de aici neincrederea in noi,
cu care suntem atat de sinceri si care ne permite pe undeva
statutul de victima nevinovata, incapabila de incredere sine.

Convenabil, nu vi se pare?

Cei care au inteles cat de mult primesc de la cei cu care sunt in relatii,
vor avea grija sa ofere avantaje la start celor care
intra mai putin pregatiti in relationare si situatiile care le presupune.

Vor avea grija sa nu iasa sifonati, pana cand inteleg
ca nu sunt in relatie sa alimenteze ego-ul cuiva cu superioritate,
ci sa se bucure de companie si prietenie.

Eu va zic doar sa fiti foarte atenti,
si sa va constientizati fiecare gest sau atitudine interioara de competitivitate,
si fara sa cautati in nici un fel sa luptati impotriva instictului de dominare,
amintiti-va doar ce insemnati unii pentru altii
si urmariti sa vedeti daca va mai puteti tolera competitivitatile
cand constientizati cat sunt de importanti cei cu care sunteti in relatii.

Cand refuzati sa vedeti evidenta importanta a celor din viata voastra,
indiferent cat de mult sau putin v-au oferit,
v-ati asigurat sclavia instinctului de competitivitate
care inseamna ca deja sunteti invinsi.

Iar expresia acestei infrangeri este neincrederea in sine.

NU cautati insa sa luptati cu incorectitudinea
si instinctul de dominare supracompensand cu gesturi de corectitudine.

Nu comportamentul trebuie schimbat,
ci constienta trebuie intarita.

Iar aceasta intarire nu inseamna decat
a observa aspecte importante care le ignori.

In cazul nostru ignoram importanta celor cu care ne impartim viata.
Si asta ne costa propria liniste si fericire.

Acest cost este neincrederea in sine.

Mai aveti vreo indoiala ?

NU cred.