Conflictele ca oportunitate

Gândul la o lume fără conflicte ma ingrijoreaza in aceeasi masura precum ma ingrijoreaza escaladarea lor necontrolata cand panica sau spiritul justitiar iti anuleaza simtul realitatii si ti tulbura grav ratiunea.O lume fara conflicte îmi sugerează o alterare grava a pasiunii de a trai si de a actiona pentru creea ceva relevant, … din care nimic bun nu poate ieși.

Însă ma umple de liniste si incredere, o comunitate, o societate sau o lume intreaga, … capabila sa discute si sa rezolve conflicte:

Pe aceasta cale orice conflict este o oportunitate de a trece pe alt nivel de cooperare si armonie si niciun resentiment nu mai poate supravietui.Pe aceasta cale intelegi repede ca pentru o comunitate functionala prospera si fericita nici nu este necesara o integritate impecabila intrucat siguranta pe care ti o da exercitiul ameliorari constante a integritatii in raportare,  fata de cei din jur,  creeaza deja contextul ca nimeni sa nu se confrunte cu situatii disperate sau cu handicapuri sociale umilitoare.

Dezinteresul total si generalizat pentru dificultatile contextuale intime cu care se confrunta cei din jurul nostru, lipsa oricarei experiente si capacitati in a intui sau vedea realitati relevante dincolo de aparente, incapacitatea si dezinteresul de a evalua obiectiv situatiile prin care trecem, … ne face pe noi toti o masa de carne cu forma umana care se va macelari sufleteste si fizic cu o frenezie egotica absurda, intr o lume care-ti pune la dispozitie toate resursele de care ai nevoie pentru ca nimeni sa nu ajunga in situatia de a dispera sau de a fi singur in fata unor probleme mari care-i depasesc puterile.

Apreciez certurile pasionale si pt ca multi dintre certareti sunt indivizi fundamentali sinceri care pot spune ce au pe suflet doar cand au ajuns la limita.
Cei vicleni evita certurile pentru ca au permanent pe rol strategii de a injunghia pe la spate, care presupun sa-si ascunda intentiile; iar cand te certi, sansa sa-ti scape porumbelu prin care-ti sabotezi planul ticalos este foarte mare.

De aceea eu n-am incredere in cei care au constant un comportament controlat si ma bucur cand in relatii cu astfel de profile ii pot angrena intr o cearta pe viata si pe moarte.

Iubesc conflictele si pentru ca toate,  fara exceptie, presupun ca esti implicat, ca vrei ceva cu ardoare, ceea ce este admirabil dpmdv. Dar le iubesc mai ales pentru ca conflictul te obliga sa scoti tot ce esti pe masa la vedere, sa-ti provoci toate resursele interioare ca sa-ti umilesti adversarul pradandu-l emotional si material sau pentru a gasi calea fina dar nepretuita a integritatii ce normalizeaza totul si te pune pe alt nivel de maturitate si confort in comunitatea/colectivul/organizatia/familia ta.

Conflictele declarate sunt contexte in care ai toate datele pe masa ca sa rezolvi o problema astfel incat toti sa aiba enorm de castigat.

Intrebarea este daca cei implicati vor sa castige toti cei implicati ceea ce merita prin calitatea lor umana si aportul lor la relatie sau comunitate. O alta intrebare este daca esti capabil sa respecti interesele justificate ale celor cu care esti in conflict, precum le respecti pe ale tale.

Cand raspunsul este pozitiv la ambele intrebari conflictele devin mari oportunitati.

Iar in ce ma priveste, pe gestionarea conflictelor am construit toate prieteniile cu care acum imi rasfat si usurez viata.

In consecinta va rog nu le evitati sau acuzati. Intampinati-le cu demnitate si preocupare  pentru integritate.
Si viata va va sustine cu rabdare, inspiratie si putere chiar si in situatii coplesitoare.