Cautand raspunsuri. Gasind vindecarea.

Cu acest articol incep o noua practica, ..  anume aceea de a publica texte ce apartin unor prieteni cu care simt ca impart aceasi perspectiva si pe care i simt alaturi in intentiile mele ce privesc viata noastra comuna pe aceasta planeta. Articolul de mai jos apartine  unui preten FB  .. Cristian Criss ( http://www.facebook.com/?ref=tn_tnmn#!/profile.php?id=1285197736 ) de care m-am simti apropiat din primul moment in care l-am citit si pe care astept sa l cunosc cat de curand si personal. Am aflat f repede ca simte la fel in ce ma priveste. Va recomand sa parcurgeti experinta lui de iluminare pentru a intelege ca tot acest proces are in el o miza imensa si ne este perfect accesibil tuturor cu instrumentele de care dispunem. Iluminarea este doar un proces de clarificare prin care ne recuperam viata din mainile un energii puternic distructive ce sustine proliferarea inconstientei prin diversiune. Este vorba de viata noastra si libertatea de a trai beatitudinea si miracolul din esenta ei.  Cautati-va rabdarea sa-l parcurgeti complet. Consideratiile  finale nu va pot lasa fara un fior adanc semn ca ceva din voi vrea sa se trezeasca. Practic orice trezire in oricare dintre noi este un strigat pt trezirea tuturor. Pentru eliberare trebuie doar sa ne trezim. Somnul constientei este inchisoarea noastra.

Cautand raspunsuri. Gasind vindecarea.

In cele ce urmeaza iti voi impartasi, probabil cele mai importante momente din viata mea. Daca realizarile si intelegerile pe care le-am trait nu corespund cu sistemul tau de credinte si viziunea ta despre aceasta realitate pot sa accept si te inteleg, dar nu ma fac responsabil pentru emotiile si gandurile tale.

La sfarsitul primaverii lui 2011 m-am intalnit pentru prima oara cu ayahausca. Desi ma simteam pregatit, a fost o experienta foarte puternica care m-a pus la incercare. “Sedinta de primit raspunsuri” as putea sa intitulez, la modul general, cele 3 zile in care am luat consecutiv ayahuasca. Fara sa exagerez, as putea spune ca am trait eliberarea depre care ne invata marii sfinti ai lumii. Pentru prima oara in viata am avut revelatia Spiritului constientizand iluzia, carapacea conditionarilor mentale si granitele corpului fizic. La finalul celor trei zile am ramas cu o intrebare…De unde si de ce aceasta conditionare? De ce trebuie sa ne nastem limitati de cele 5, maxim 6 simturi si acestea vai de ele? Dar mai mult, nu vroiam sa ma arunc cu capul inainte. Desi au fost trairi incredibile care s-au legat cu multe aspecte deja stiute(citite) si despre care vorbeau si alti cautatori, mi-am rezervat o urma de indoiala cu privire la modul in care ayahuasca poate oferi raspunsuri veritabile…ce sa fac, simtul critic ma tradeaza si bine face. Mai bine atent si prudent decat ca un copil care se joaca orbit de o jucarie noua.

In orice caz, am descoperit o unealta care folosita cu respect si disciplina poate descoperi sufletul.

Ayahuasca trebuia aprofundata si inteleasa cu prilejul altor sedinte viitoare.

Prilej care a sosit in octombrie al aceluiasi an.

Am ramas cu trairea vie a primei experiente in care m-am detasat total de carapacea iluziei traind eliberarea din aceasta dimeniune deci mi-a fost destul de greu sa nu-mi doresc sa am si de aceasta data o experienta asemanatoare. Dar am incercat sa raman calm si sa primesc echilibrat si fara asteptari orice ar veni. A venit momentul adevarului…inca o data. Cu un calm obtinut cu greu, inzestrat cu multa acceptare si umilinta ma uit ultima oara la paharul incalzit in palmele mele. Ii soptesc “Multumesc. Fii blanda cu mine” si beau licoarea maronie savurandu-i gustul gretos amar-acrisor. Gata. Nu mai este cale de intoarcere. Sunt pregatit sa fiu sfasiat de ghearele mortii inca o data. Astept. Incerc sa fiu, dar adrenalina imi ascute respiratia. Astept. Oare cum va fi de data asta? Nu conteaza. Cum va fi va fi. Ramai prezent imi spun. Dupa vreo 40 de minute o simt cum se instaleaza. Isi face efectul. Corpul imi amorteste intr-o relaxare totala. Asa incepe, imi aduc aminte: relaxeaza corpul ca pregatire pentru marele Abandon, e prima faza. Inimia incepe sa-mi bata puternic, o observ. Nu sunt batai de emotii sau frica e doar efectul DMT-ului si stiu ca va dura putin. Sunt calm si observ cuminte cum inima isi revine la un ritm constant. Parca efectul nu e asa violent ca prima data cand m-a lovit ca un tsunami…sau senzatia imi este familiara. O simt cum se instaleaza in tot corpul, imi circula prin vene. Incep sa ma topesc cand ating apogeul. Cad in mine, in ceva nedefinit dar negru, greu si rece care ma sfasaie in bucatele. Nu am nici un vizual, doar emotii traite la o intensitate extrema. E greu,dar la un momentdat incep sa ma dizloc. Incep sa curg din trup. “Urmeaza eliberarea…ah dulcea eliberare”, mi-am spus amintindu-mi de experienta trecuta. Un gand care instantaneu a generat emotii care au spulberat linistea cu care evenimenele se desfasurau natural. Am fost fata in fata cu momentul cu care speram sa ma intalnesc dar nu am reusit sa-l las sa se desfasoare, caci am reactionat emotional ratand astfel clipa detasarii. Inca nu sunt pregatit sa ma eliberez din aceasta dimensiune ca si cum ar fi ceva natural si firesc. Dar nu-i nimic, barem stiu un lucru: e de munca in noaptea asta lunga. Stiu ca trebuie sa infrunt exact ceea ce nu ma lasa sa fiu liber. Intoarcerea este violenta si declanseaza procesul de purificare. Vomit scurt dar cu putere. Mintea imi este inundata de voci si sunt bombardat de cele mai dureroase emotii. Ma prind in ele si e chinuitor. Frica ma tine intr-o tornada de sarma ghimpata care ma sfasaie. Dar intr-un moment de atentie realizez tot jocul. Daca reusesc sa observ aceste manifestari inseamna ca sunt doar iluzii care incearca sa ma fure. Le observ cum se desfasoara in mintea mea ca intr-o piesa de teatru jucata de clovni care incercau sa ma pacaleasca jongland cu FRICA atat de aproape de mine. Dar raman spectator si durerea generata de emotii dispare suficient cat sa reusesc sa abandonez. Ma las sa cad in mine. Imi vad momente din trecut retraind emotiile din spatele actiunilor, neobservate sau ignorate atunci cand s-au intamplat. Acum nu mai am loc de ascuns. Sunt in fata adevarului. Intins pe spate, complet abandonat, cu maxilarul deschis la maxim fara intentia mea, respir pe gura, adanc si profund, dar natural. Dupa fiecare emotie retraita si acceptata am senzatia ca eliberez ceva cu fiecare expirare. Gatlejul mi-e uscat, inghit putin sa-l umezesc, iar in clipa in care ma las mandibula incepe sa cada usor si observ cum trece de zona “maxilarelor relaxate” intinzandu-se la maxim, aproape cu durere, fara voia mea, fara ca eu sa intervin in vreun fel. Sunt gura-casca de gura mea cascata. Dar inteleg de ce e necesar. Casc si oftez expirand cu forta, simt cum ceva iese afara din mine cu fiecare cascat, dar ce? Nu stiu ce este, dar simt cum imi tine inima inghetata si inteleg ca este strans legat de teatrul clovnilor care mi se desfasoara in minte. Inteleg ca ceea ce scot afara imi genereaza in minte acea avalansa de ganduri si voci menite sa ma cuprinda in FRICA, este chiar regizorul teatrului la care sunt spectator. Papusarul gandurilor. Casc des si de fiecare data o lacrima de durere si eliberare mi se scurge usor pe obraz. Inca simt urma lasata de ultima lacrima cand alta ii ia locul, urmand parca acelasi traseu. Erau lacrimi de purificare.

Asa am tinut-o toata noaptea. Acum am inteles ce face ayahausca, de ce shamanii o numesc medicamentul sufletului. M-am simtit ca pe masa de operatie, lasat in voia ayahuascai, eram martor cum ma vindeca scotand la suprafata aceste energii negative sustinute energetic in defavoarea mea de nodurile emotionale pe care le-am adunat in timp bine ascunse in adancurile mele. Am stiut ca mai am de scos, iar dorinta de a ma detasa de dimensiunea materiala s-a rispit caci stiam ca in prima faza asta este munca ce trebuie dusa, aceasta fiind VINDECAREA. In ziua de dupa eram surprins, aproape socat: Oare ce am scos afara toata noaptea?

Eu cel care nu acceptam ideia ca nu sunt in controlul propriei vieti. Credeam ca Ego-ul este doar mental, dar nu am ajuns sa cunosc pana acum profunzimile Ego-ului. Nu conteaza, imi spun, raspunsurile vor veni. Acum stiu doar ce trebuie sa fac, cum trebuie sa abordez urmatoarea sedinta care se apropia o data cu venirea serii.

Abordarea este simpla: sa stau cuminte, sa ma abandonez si sa scot afara, nu stiu ce, dar stiu ca trebuie scos. Spre deosebire de noapta precedenta  acum nu mai conta cat de greu va fi, nu imi mai pasa. Aveam incredere in proces caci simteam deja efectele pozitive ale purificarii si stiam ca la final voi fi si mai bine. Acum nu imi mai doream sa ma detasez de greutati. Trebuie sa ma curat, sa ma fac bine si nu mai aveam nevoie de blandete. Am inteles ca FRICA este doar o iluzie mentala menita sa ma tina prizonier, in realitate neavand de ce sa ma tem.

In acceptare ii soptesc “Multumesc si fa-ma bine”. Desi imi este familiar, gustul acru-amarui ma surprinde din nou. Nu trece mult si purificarea incepe. Casc profund si cu lacrimi, la fel ca in prima noapte. Deplin constient, percepeam  doua prezente energetice in interiorul meu, ayahuasca si acel conglomerat de energii negative care imi apasau greu capul pieptului si pe care le scoteam afara. Pe masura ce ma curatam, inimia incepea sa mi se incalzeasca grabind procesul de purificare. Simteam cum iubirea ma vindeca. Iubirea, aceasta energie atat de sublima si puternica, ma cuprinde izvorand din inima pana in momentul in care purificarea s-a incheiat, iar acea mangaiere de caldura confortabila m-a cuprins in totalitate. Toate celulele din corp vibrau in acelasi ritm. Intreg trupul imi pulsa incarcat de energie.  Cuprins de iubire, am izbucnit intr-un ras plangand in hohote de fericire , pace si eliberare. Eram ca un copil. Desi auzisem de multe ori ca iubirea este calea, ca iubirea vindeca, acum am inteles cu adevarat. Am stiut cum sa abordez aceasta ultima sedinta , iar faptul ca am abandonat de la bun inceput a facut procesul de purificare sa fie si mai eficient, mai complet. Doar in stare de abandon procesul de purificare se declanseaza.

Daca in sedinta din primavara am realizat cine sunt cu adevarat detasat fiind de aceasta dimenisunea materiala, acum am ramas in trup si am facut curatenie. Nu imi imaginam ca sunt atat de incarcat, parazitat as spune, caci am realizat cum aceste entitati (sau entitate) se hraneau cu energia mea vitala neoferind nimic bun in schimb, asemenea unor paraziti.

Asistand si la sedintele celorlalti vedeam aceeasi manifestare. Fiecare casca si fiecare din noi am simtit in interior acea prezenta neagra, apasatoare si rece. Cei care nu reuseau sa fie spectatori teatrului din minte picau in capcana identifcati fiind cu tornada de emotii si ganduri, iar manifestarile lor semanau cu cele dintr-un scenariu de exorcizare.

In incercarea de a gasi o explicatie rationala mi-am amintit de filmul The Matrix.

Este oare posibil sa fim parazitati de energie fara stirea noastra?

Se poate ca fratii Wachowski sa fi realizat mai mult decat un science fiction?

Dupa experienta avuta am convingerea ca au fost pe deplin constienti de mesajul care l-au transmis prin aceasta capodopera.

Si nu sunt singurii. David Icke ne povesteste de fiinte energetice din alta dimensiune care ne manipuleaza vibrational infestandu-ne mintea cu frica generand iluzia in care suntem prizonieri pentru a se hrani cu energia noastra vitala. Cand l-am auzit prima oara mi-am spus ca omului ii lipsesc doua doage. Acum il ascult cu mai mult respect. La fel cum am realizat si eu, si David spune ca Iubirea este singurul adevar, restul e iluzie.

Dar de departe, in documentarul Lo Sfidante este prezentat cel mai bine natura bolii de care sufera umanitatea. Este detaliat cu multa intelegere procesul emotional in care reactionam incostient, proces generat de mintea parazitata prin interpretarea eronata a semnalelor receptionate de creier prin cele 5 simturi. Il recomand cu caldura, mai ales ca prezinta mai multe referinte ale altor cautatori care au inteles adevarul despre aceasta manifestare energetica si felul cum ne influenteaza sanatatea fizcia si psihica care ne invata si metode de eliberare.

Acest parazit este numit de unii Ego, de altii diavol sau alte denumiri in functie de credintele si cultura fiecaruia.

Un parazit misel dar care nu are nici o putere in fata Constiintei, singura lui strategie fiind diversiunea de a nu fi descoperit prin generarea unei iluzii mentale. Dar o diversiune aproape imposibil de mirosit caci ne creaza in minte un EU fals cu care ne identificam, iar FRICA este unealta cu care ne sperie atunci cand se simte descoperit. Dar totul este o iluzie, pe care trebuie doar sa o constientizam si sa o acceptam si atunci stapanul de drept al trupului, Spiritul, isi va reveni in drepturi.

Din pacate in majoritatea institutiilor religioase, aceste institutii in care multi credem si care ar trebui sa ne ajute sa ne vindecam sufletul,  nu se predica adevarul (din necunoastere sau chiar in cunostinta de cauza…cei din spatele religiilor cu siguranta ca stiu despre natura energetica a omului si despre toate aceste aspecte) ci se promoveaza FRICA si emotiile de joasa frecventa prin autodefaimare si indepartarea omului de la a realiza ca imparatia cerurilor este chiar in inima lui. Pentru mine asta inseamna cea mai grava crima impotriva omului. O crima care nu ne ucide, dar care ne impinge la o viata plina de suferinta secatuindu-ne de energie si putere pentru a fi usor de controlat. Dar cruntul adevar este ca fara acceptul nostru acest lucru nu ar fi posibil.

Ce am scris in aceste randuri nu au ca scop convingerea nimanui, nici nu ar avea sens ca nu te-ar ajuta cu nimic sa ma crezi dar nici sa nu ma crezi, credinta si necredinta fiind doua fete ale aceleiasi monede. Eu doar am descris o experienta traita intr-o constienta absoluta si neintrerupta pe care am comparat-o cu intelegerile si invataturile altora.

Ar mai fi de povestit si de indemnat, dar sunt destui cei care au trait si traiesc pe acest Pamant ale caror cuvinte cu siguranta au mai multa credibilitate decat ale mele. Si intr-un final doar simpla lecturare fara intelegerea personala a adevarului si acceptarea lui nu va vindeca pe nimeni.

Autocunoasterea ar trebui sa ne fie cel mai important tel in viata…caci fara de ea nu vom trai o viata adevarata, plina de fericire si pace ci vom trai asemnea unor somnambuli, usor de manipulat, pasind in uitare si suferinta.

Te indemn doar sa-ti pui singur intrebari sa cauti in tine raspunsul, sa devi constient de natura mintii si trupului tau si daca vei fi sincer cu tine te asigur ca vei gasi adevarul.

Glasul Spiritului, acea voce interioara, izvoraste din inima noastra si nu din minte.

Mintea ne va fi o unealta doar atunci cand se va supune inimii, dar pana cand omul nu isi va constienza mecanismul mental-emotional el nu va rupe niciodata lanturile inchisorii.

Incearca sa-ti observi gandurile, sa le intelegi natura, sa le vezi radacinile si in timp vei realiza cata energie investesti in ele, dar cel mai important, vei realiza ca gandurile tale nu esti tu.

Esential este sa ne recuperam energia vitala nutrind emotii pozitive, mancand sanatos dezvoltand o minte calma, fara griji si stres pentru ca nu uita, nu ai de ce sa te temi.

FRICA E DOAR O ILUZIE, IUBIREA E ADEVARATA.