Principala frica. Pierderea identitatii.

Cea mai mare frica a noastra
este frica pierderii de identitate.

Frica de a nu mai sti cine suntem.

Frica de moarte este doar o derivata a acestei frici,
intrucat poate exista doar cand crezi intr-o identitate fictiva.

N-o sa gasiti vreodata pe cineva care se simte bine cu el insusi
sa traiasca experienta fricii de moarte.

Pentru ca nu te poti simti bine,
decat cand esti congruent cu adevarata ta identitate.

Cand insa o pierzi … din varii motive … de obicei urmare a pierderii vitalitatii
… ajungi de cele mai multe ori sa o cauti creand structuri mentale.

Frica de pierdere a identitatii poate exista
doar cand identitatea noastra este o constructie mentala,
pe care o simtim cu totii extrem de vulnerabila … intrucat este ceva virtual.

O inventie. O suma de cuvinte sau idei despre noi.
Stiu ca nu va zic nimic nou dar mai aveti putina rabdare.

Oricat de elaborata si stabila (pe termen scurt) este acea identitate,
nu putem inchide gura unei perceptii interioare, care ne spune ca suntem in eroare.

De aici, teama de disolutie personala,
vecina (chiar congruenta) cu teama de moarte a fiecaruia dintre
cei care trebuie sa renunte la convingeri, care cred ca-i definesc
si pe care si-au construit imaginea de sine.

Dar viata nu exista la nivelul conceptelor si ideilor.
Noi nu traim in creierul nostru printre idei golite de viata (golite de perceptie).
Traim in natura, puternic conectati la ea.

Viata este curgere, energie, ardere, alimentare.
Ca o paranteza, daca nu ati observat deja … erotismul le cuprinde pe toate.
Viata este, prin definitie,  conectare, schimb de energie.

Odata ce ne traim viata la nivelul la care ea exista … cel energetic,
frica dispare pentru ca oricand, oriunde simtim flacara ce suntem,
precum si arderea (electricitatea),  ce anima tot ce exista si tot ce putem percepe.

Cand ne percepem continutul ”electric”
nu mai avem nevoie sa ne zicem ceva despre viata.

Desi, o putem face, dar descarcat de miza si importanta.
Apare astfel un confortabil sentiment de siguranta si apartenenta.

Nu ne mai simtim atat de inconfortabil cand ideiile noastre
nu sunt acceptate sau crezute, intrucat nu ele ne reprezinta.

Dar faptul ca nu ne deranjeaza contradictia
nu inseamna ca nu ne sustinem perspectivele.

Suntem reprezentati de ceea ce suntem la nivel energetic
si nici un cuvant, nici o idee nu poate adauga sau lua ceva din noi.

Primele experiente de contact cu natura noastra intima
sunt sensibile si vulnerabile la agresivitatea mentala,
dar odata ce le-am accesat si constietizat, suntem definitiv incarcati cu speranta si sens.

Este momentul cand afli directia care o cauti
si dispare incertitudinea si indoiala.

Dificultatea recuperii identitatii noastre de viata
sta in galagia mentala exagerata de atentia cu care am tratat-o,
in detrimentul senzatiilor vietii, in detrimentul campurilor de energie
ce  ne traverseaza sau ni se releva. Dar si asta-i posibil sa stiti cu totii.

Nu exista insa nici o fractiune de secunda a vietilor noastre,
traita in afara acestui proces energetic care se desfasoara prin noi si care ne defineste cu adevarat.

Si cu toate astea, majoritatea vietii noastre
se consuma intr-o minte saturata de concepte si emotii care ne poseda total.

Tot ce stim noi sa facem la modul automat  este sa ”punem pe foc”
amplificand o ardere mentala care deja ne epuizeaza.

Toate cuvintele noastre ar trebui sa vina din acel spatiu energetic al vietii
si sa te trimita catre el.

Cuvintele si ideile noastre ar trebui sa devina ancore tot mai eficiente,
venite din interpretari tot mai bune si inspirate a ceea ce se-ntampla in intimitatea vietii ce suntem.

Ideile noastre au nevoie de inspiratia si prospetimea care sa reduca incarcatura conceptuala
si sa favorizeze desprinderea de mental.

Sa ne elibereze de cuvinte si sa ne ancoreze in stari de viata, in traire, in existenta.

Recuperarea capacitatii de a trai intre campurile energetice de viata,
in detrimentul amalgamului conceptual mental,
este singurul sens al oricarei informatii care o impartim intre noi.

De aceea umorul este videcator
pentru ca transforma concepte in energie.
Te scoate din mental si te propulseaza in energie.
Rasul este doar o manifestare a acelei energii.

Frica este de asemenea un camp intens de viata
care ne poate ajuta sa ne regasim.

Dar instinctul inconstientei ne impinge sa evitam acel camp,
fugind, daca avem unde,  sau cautand solutia si siguranta
in bagajul  (gunoiul) conceptual mental, care doar amplifica frica
tocmai pentru a te obliga sa o asumi si sa o traiesti.

Dar am mai scris despre asta demult,  aici: https://www.fiiconstient.ro//?p=361

Orice stare de constiinta poate fi comprimata intr-o cheie conceptuala (o idee),
care poate redeschide perceptia acelor campuri si incarcarea care ti -o asigura,
pana cand … acumulezi  puterea de a ramane permanent cuplat.

O cheie este utila,  pentru mai multi sau mai putini,
in functie de specificul structurilor lor intime.

Orice sondare personala a campurilor de viata
este mai mult sau mai putin inspiratoare si, fara exceptie,
ceea ce  vine din traire autentica va inspira si pe altii.

Nu confundati insa trairea autentica cu cacatul mental emotional
de care-i plina viata noastra a tuturor, sau cu speculatiile mentale,
fie ele chiar foarte corecte.

Acesta este motivul pentru care exprimari simple a unor marunte constientizari
ne pot inspira infinit mai mult decat cele mai acceptate si complexe idei
transformate in clisee, prin cvasivehicularea lor de oameni care nu le traiesc .

Important este sa transformam permanent cuvintele in viata
si viata in cuvinte (idei, perspective) noi, tot mai puternice.

Fara acesta conversie permanenta … nu facem decat sa ne acoperim de gunoi.

Ideile in sine (cheile) sunt doar deseuri daca nu te duc catre viata, catre energie.

Din acest motiv, ideile fara perceptia continutului lor energetic
devin repede clisee (deseuri), …  cand nu sunt permanent reinnoite
de noi scufundari (sau sapaturi)  in campurile de viata si noi interpretari,
cu un potential mai mare de trezire sau inspirare.

In detalii sade evolutia noastra.
Iar detaliile stau in capacitatea de atentie si tot ce o sustine.

Evolutia este procesul in care fiecare din noi
si noi toti impreuna reimprospatam adevarul conceptual,
pentru a-i creste forta si potentialul de trezire si conectare la viata.

In concluzie pot spune ca :

* frica de moarte este consecinta investitiei intr-o identitate conceptuala (fictiva)
care se poate dezvolta cand sensibilitatea si perceptiile care ni le deschide aceasta sensibilitate
nu sunt corelate cu ideile noastre … intr-un proces nesfarsit de finisare a interpretarii.