Blocajul in spatiul mental emotional. Paradoxul inconstientei si resursele vitale vietii

Gandurile si emotiile sunt componenta noastra cea mai efervesceta, evidenta, accesibila, dar reflecta cea mai superficiala parte a universului nostru interior, cea instinctuala, avand rolul secundar de mecanism automat necesar supraviatuirii speciei, si cel principal, de a crea iluzia separarii ca si context necesar, pentru a experimenta adevarul integrarii si al naturii noastre divine.

In lipsa iluziei separarii … experienta si nirvana (beatitudinea absoluta) integrarii in existenta ar fi imposibila.

Fiind cel mai accesibil fenomen interior si absolut identificati cu el, am ajuns inevitabil sa confundam realitatea exterioara, cu impactul ei emotional si mental in fiinta noastra, luand un fenomen inconstient (cel al gandurilor si emotiilor), drept criteriu de evaluare decisiv a lumii in care traim.
Altfel spus, daca simti frica intr-o imprejurare, automat printr-un proces interior inconstient, concluzionezi ca situatia este periculoasa, desi este posibil ca ea sa nu aiba nici cel mai mic grad de periculozitate.
Si ajungem sa evitam experiente sau sa reactionam penibil pentru ca evaluam eronat si inconstient majoritatea situatiilor de viata. Acelas proces este valabil si pentru ganduri.
Gandim ceva despre o situatie, si valindindu-l emotional devine deasemenea perceptia noastra despre realitate

Practic, in absenta constientei, VIATA ramine blocata doar in spatiul mental emotional, functionand pe cel mai ineficient nivel si la cea mai scazuta calitate, singurul criteriu de performanta fiind supravietuirea speciei.
Se-ntimpla acest lucru pt ca, inconstienti fiind de functionarea, structura, potentialul si legaturile fiinitei noastre, singurele mecanisme active, sunt instinctele, responsabile doar de supravietuirea speciei.

Nivelul acesta inferior, automat, de existenta ne face extrem de previzibili si pe cale de consecinta usor manipulabili si foarte slabi.

De asemenea este imposibil sa stim de ce avem nevoie. Consecinta este ca ne irosim resursele interioare si exterioare in a ne satisface nevoi ireale, care desi satisfacute, nu produc satisfactie pentru ca nu ne incarca fiinta cu nimic util ei. Hilar este ca desi nu produc satisfactie si foarte repede incercam dezamagiri … insistam in a satisface la nesfarsit astfel de nevoi si ne intoarcem catre noi insine dupa ce ne-am epuizat resursele considerabil si viata devide dificila .

Este rusinos pentru specia umana ca nu a inteles ca, satisfactia in aceasta viata vine de la ceeace o hraneste la modul intim si o consolideaza. Toate starile inalte de constiinta sunt expresia unei vieti care o respecti si de care ai grija.

Ori noi suntem in situatia in care viatza este ultimul lucru care conteaza. Nu intimplator omenirea traverseaza o perioda de deprimare si neliniste maxima. Este numai expresia modului in care tratam noi propria viata si a celor din jur.

Cum ne consuma viata, blocajul in spatiul mental emotional.
Lupta pentru supravietuire, Starea de Alerta, Iluzia Timpului

Hipnotizati , subjugati, conditionati de universul emotional si mental, suntem plasati prin perceptiile care le furnizeaza , intr o realitatea periculoasa, o permanenta lupta pentru supravietuire , plina de suspiciuni , neincredetre, frica, care ne consuma si ne epuizeza intr-o tensiune permanenta, lasand fiinta vlaguita si in cele din urma incapabila sa supravietuiasca cu mult inainte de vreme.

Percepria unei lumi ostile, ne garanteaza o stare de alerta permanenta, in care ne epuizam resursele vitale, asigurandu-ne astfel, cea mai proasta calitate a vietii. Aceasta stare de alerta, ne tine atentia indreptata catre viitor, ca sursa de amenintare, si astfel cream perceptia unui spatiu temporal absolut iluzoriu caruia simtim ca ii apartinem , pierzind contactul cu realitatea spatiului in care exista viata noastra.
Iar cand stam prea mult in aceasta alerta, ajungem sa traim nelinistea chiar fara nici un motiv. Iar nelinistea va atrage ganduri dramatice pt a valida nelinistea.

Alerta este ceeace ne scoate din prezent si ne face slabi, pentru ca ne decupleaza de la resursele care alimenteaza viata tinindu-ne focalizati pe viitor cu speculatiile nesfarsite care le presupune, pierzind astfel contactul cu propria fiinta.

Traind cu ostilitate afisata sau ascunsa, vom determina ostilitate in cei cu care interactionam si astfel ne vom confirma justetea atitudini noastre . Suntem astfel prinsi intrun cerc vicios, in care, experinta ne confirma convingerile, fara sa putem vedea cum convingerile ne determina atitudinea care la randul ei creaza experienta.

Astfel convingerile noastre despre lume ne creaza experienta, realitatea.

Paradoxul inconstientei si resursele vitale vietii.

Partea buna a inconstientei este ca:

Inconstienta devine propriul ei antidot, pentru ca suferinta produsa de epuizarea resurselor vitale, trezeste Observatorul din noi, o parte a fiintei care fortata de suferinta, ajunge sa rupa identificarea cu spatiul mental emotional Interesul de a reduce suferinta si intuitia ca exista o cale, un sens in tot, ne va motiva sa fim atenti la propria natura si raportul cu lumea in care existam, pt a observa si intelege, legatura dintre efecte si cauza, si astfel a descoperii si accesa resurse vitale irosite inconstient.

Atentia largeste orizontul interior si modifica perspectivele asupa vietii. Perspectivele largite determina natural intelegeri mai adinci si atitudini noi, la care lumea raspunde altfel, si astfel apar convingeri noi. Practic se modifica experienta vietii.

Pe masura ce ne largim perspectiva descoperim miracolul si valoarea absoluta a vietii
Revelatia aduce firesc, recunostinta si grija pt viata din tine si din exteriorul tau.
Ajungem astfel sa experimentam tot mai des si profund, stari de liniste, calm, rabdare, bucurie, entuziasm, vitalitate, ca expresie a conectarii la rezervoarele vietii .

Starile asimilate prin conectarea la aceste resurse spun mult despre sursa din care provin.
Si astfel se ajunge si se consolideaza cea mai importanta convingere:
ca apartinem unei existente care are atributele care le regasim si in noi, cand suntem conectati la ea si ca urmare suntem protejati ghidati si iubiti .

Resursele sunt tot ceeace alimenteaza si intretine viata … si o duc catre nivele de exprimare si satisfactie tot mai inalte.

Starea de Sens ca indicator al spiritualitatii

Intodeauna, a simti starea SENS in viata, este indicatorul prin care ni se confirma ca acumulam resurse pe directia in care ne am angrenat. Acolo unde este sens, este acumulare de resurse, este SPIRITUALITATE chiar daca ti-l gasesti, pierzint timpul . sau jucand fotbal, conversind cu prieteni sau privind natura, stand in meditatie sau facand sex.

Aceasta este si motivul pentru care spiritualitatea este o chestiune de a fi ,…conectat, nu de a sti, si se impleteste perfect cu orice domeniu al vietii.

Spiritualitatea si Adevarul este comunicare si conectatre la Existenta in nici un caz cunoastere si informatie. Cunoasterea este o consecinta a conectarii nu o cauza. Iar conectarea este o consecinta a constientei.

Iar ceeace ne tine conectati sunt toate acele atitudini care protejeaza si respecta viata ca singura valoare absoluta : acceptare, iertare, ingaduinta, incredere, recunostinta. Dar oricat am vorbi despre aceste atitudini pina nu vor fi vii in noi , vom ramine izolati si slabi.

Spiritualitatea prin conectarea care o presupune si care ne alimenteaza fiinta cu resurse interioare este ceeace ne duce catre exprimarea potentialului maxim al vietii.

Acolo unde nu este vitalitate, adaptabilitate, armonie … nu este spiritualitate. Acolo nu este decat o blocare in mecanismul primar al emotiilor si gandurilor indiferent de cat de spectaculoase sunt.

De aici lipsa de agresivitate a adevarului. Conectarea la sursa va vorbi prin ea insasi. Lumina din viata celor conectati la existenta va convinge pentru ei.