Biserica (neamului) … monument de impostura spirituala

Era inevitabil să ajung să scriu sau să preiau din spusele altora mai inspirati , câte ceva  privind ”afinitățile” personale pentru ”pretioasa” noastra religie mioritica si ”instrumentul” de care se serveste in promovarea ei: biserica.

”Biserica a pus dintotdeauna accentul pe eradicare, castrare, negare” : a senzualităţii, a increderii in sine, a puterii interioare, a aspiratiei catre confort si prosperitate, in timp ce biserica si mai ales nucleul dur al bisericii si crestinismului , … cauta doar control, putere, câştig sau răzbunare.

”Mijloacele radicale sunt indispensabile doar degeneratilor” a spus perfect ccineva . Si asta sunt in esență cei care trag sforile crestine.

A ataca pasiunile la rădăcină, … înseamnă a ataca viaţa la rădăcină: practica bisericii e ostilă vieţii. Cand negi viata negi orice legatura cu realitatea , cu energia care sustine experiența umană. Pe aceias linie de coerenta biserica ar trebui să fie doar o pregatire pentru o cât mai rapida si eficienta sinucidere in grup dar , atentie!, biserica demonizeaza sinuciderea desi asta stimulează prin ceea ce promovează..

Insa stati asa! , … biserica nu vrea să mori intrucat profita din plin de  faptul ca esti in viata, …  dar vrea să suferi , cat mai crunt, …  pt că in suferinta esti slab si foarte usor prostit si manipulat.

Suferința este cel mai perfect agent de marketing pt impostorii nostri smecheri.

Pt ca imediat ce ai facut omul să creada că viata este doar suferința … îi poti vinde fericirea ”vietii de apoi”.  In plus i-ai luat sansa de a spera la fericire pt ca ai convins deja ”prostimea” că  viata in sine = suferinta.

Ceeace nu spun ”prietenii” mei crestini este ca ei prin toata dogma si activitatea lor creaza suferința , imoralitatea,  conflictul cu tine insuti si ulterior cu intreaga viata.

Iar relatiile , viata si planeta noastra reflecta cu acuratețe aceasta ostilitate.

Ipocrizia nemăsurata a bisericii crestine stă in acea că, aceasta ostilitate este strecurata in mintile si sufletele noastre , cum altfel decat in numele IUBIRII NECONDITIONATE a unui Dumnezeu dezechilibrat , răzbunator si mai ales SADIC. Cine altcineva decat un sadic , ar putea inventa  iadul in care sa trimiti oameni să sufere pentru eternitate. Dumnezeu’ asta mi-ar suna mai degrabă o diavol tare isteț.

O gasca de smecheri degenerati au reusit să ne atrofieze aproape complet ratiunea , umanitatea si luciditatea.  Oamenii astia au reusit să inducă vinovatia pentru o masturbare si să adune mii de oameni constant pentru a saruta cadavre, contra cost.

NUmă intelegeti gresit insă nu am nimic cu credintele popilor si a bisericii lor , dar mi-ar place să-i vedeti cati bani dau pe propriile lor credinte si valori cand nu-i mai baga nimeni in seamă si bineinteles cand nu mai pot lua banii oamenilor.

Cu exceptia catorva naivi bine intentionati , majoritatea popilor , călugarilor sunt cei mai mari necredinciosi intrucat stiu din interior pe propria piele cat de inneficiente si distrugatoare din punct de vedere spiritual sunt practicile si credintele lor.

Le răman fileli insa doar pentru castigurile si importanta care le-o aduce prestatia teatrala a credintei intr-un Dumnezeu care, …  daca ar fi existat, …  i-ar fi trăznit de mult pe majoritatea dintre ei. Norocul lor ca nu există. Parte din ei chiar rasuflă usurati ca Dumnezeul care-l servesc nu exista.

Impostura spirituala a popilor pune biserica in ce mă priveste in topul celor mai perverse organizatii umane , intrucat saboteaza exact ceeace declara că este sensul lor: cresterea spirituala si maturizarea umana.