Abuzul de conștiență, o formă periculoasă si seducatoare de inconștiență
Exercitiu de neinspiratie:
Vă asigur pe toti cei care cautati in diferite moduri umanitatea, dezvoltarea personală sau evolutia spirituală … că, in pofida oricaror aparențe, … nu sunteti in viata asta sub nici o presiune a constientei, a lui Dumnezeu Sfântu sau adevarului care ar presupune o vigilenta spirituală permanentă si infailibilă, … pentru a nu cadea in nenumaratele ”capcane ale vrasmasului”,
in bratele ademenitoare ale zonei de confort sau ale diavolului, disperat sa inghită orice nefericit prins pentru o clipa in visuri naive de importanta.
Viata nu este un lant nesfarsit de capcane ascunse si distrugatoare, in care putem cădea in orice moment, la cea mai mica neatentie.
Cei care aleg discursul acesta metaforic si amenintator, o fac pentru ca vorbesc despre lucruri pe care inca nu le inteleg bine.
Sigur ca destui dintre acesti cautatori chiar vad si inteleg cate ceva din calea pe care au ales-o, dar insuficient de clar incat sa fie utili.
Viata si accesul la bucurie, relaxare, relatii faine nu presupune nici pe departe sa fii impecabil in toate motivatiile si gesturile tale.
Presupune doar sa nu persiști, din toate puterile si in pofida oricaror semnale ale vietii, in nebunia pretentiilor de imensă importanta personala, in minciuna, tradare, incorectudine sau comportamente compulsive.
Impecabil si decis trebuie sa fii doar in atitudinea de fond, … adica in angajamentul decis de a implementa integritatea si a elibera sensibilitatea prin fiecare gest curajos de onestitate de care devii capabil.
Orice om bineintentionat, sau orice prieten adevarat va trece usor sau mai greu peste reactii incorecte, orgolii si tradari marunte a celor cu care relationează, daca acestea sunt recunoscute si permanet abordate.
Imperfectiunile, limitele acceptate si recunoscute … ne apropie pt ca fac imposibila relationarea prin competitie si superioritate.
Nu poti fi sedus de superioritate, cand esti transparent in limitele tale cu cei cu care relationezi.
Viata are mare rabdare cu noi pt ca probabil isi cunoaste perfect limitele de evolutie prin noi.
Aceasta rabdare a vietii este mesajul ei pentru noi ca NU TREBUIE SA FIM PERFECTI, FARA GRESEALA sau INCORDATI de CONSTIENTI.
Viața nu prea apreciază perfectiunea, iar daca ea totusi apare pe undeva, … atunci asta se va intampla exact in locurile in care imperfectiunea naturala este frumos apreciata si integrata.
Discursul pericolului imens si iminent al inconstientei in viată este capcana in care cad cautatorii grabiti, sedusi de importanta cautarilor lor si de perfectiunea spirituală de la care spera sa scape de ei insisi, obosiți de atata incordare.
Cand vrei sa fii impecabil in tot ce spui, faci sau gandesti, cand nu vrei sa ai nici o reactie inconstiență, iti sacrifici accesul la autenticitate, spontaneitate, relaxare, omenie si implicit evolutie.
Nu suntem datori vietii sa fim fara greseală. Suntem datori doar sa recunoastem decis incorectitudinea, cand stim ca suntem perversi. Si viata are grija sa ne arate cum suntem, daca nu dispunem de luciditatea necesara sa ne observam.
Viata nu are rabdare cu nesimtirea, agresiunea, lacomia absurdă si insensibilă la toate semnalele de avertizare.
In consecință, nu tranfsormati veghea spirituala in incordare, intrucat viata are grija sa va ghideze catre adevar si va permite toate greselile din lume cata vreme nu persistati absurd in ele.
Nu nesimtirea si incorectitudinea (inconstienta) ne distrug vietile si sansa la o lume sanatoasă, ci perseverenta neobosită in inconstiență, in cautarea puterii, perfectiunii si eliberarii, … cand ai uitat ca in relalitate, … sufletele noastre vor doar sa se simtă bine.
Parazitul inconștienței este la fel de periculos cand ii dai toata puterea (cand esti complet identificat cu el) ca si atunci cand vrei sa i-o iei pe toată. Parazitul este masura umanitatii noastre si forta care o defineste si intareste.
Salut Cristi,
Vad ca folosesti de multe ori termenul “parazitul inconstientei” dar nu prea am inteles la ce te referi concret.
De ex.
– formularea “parazitul inconstientei” sugereaza ca 1.e ceva care e in neregula cu noi, de care suntem inconstienti. 2. din cauza ca provoaca dureri deducem ca-i parazit – ceva ce nu ne apartine, ne suge energia deci trebuie eliminat. Mi se pare un punct de vedere foarte radical, pentru unul care recunosc, abia incep sa inteleg ce se intampla cu mine si de ce ma doare cand ma doare.
– ce inseamna constient, subconstient si inconstient, care e delimitarea, cum decurge una din cealalta.
– E clar ca zona constienta nu pluteste in aer de sine statatoare (desi doar pe asta o putem percepe direct) si ca se sprijina pe un edificiu/mecanism al proceselor subconstiente care multe sunt conflictuale iar cand conflictele ies la suprafata in forma clara sau mascata o fac sub forme neplacute.
Daca exista un conflict mi se pare pripita concluzia ca exista doua parti atat de clar delimitate partea buna care face parte din mine VS partea rea care e parazitara (deci exterioara mie) si imi vrea raul
– Vreau sa inteleg si sa-mi asum ce sunt, la suprafata si in profunzime, sa inteleg care-i cauza durerii si sa iau o decizie constienta relativ la vindecarea suferintei. Ideea de parazit sugereaza ca e cazul sa extirp ceva anume de fiecare cand nu-mi inteleg durerea.
– Sunt de acord ca minciunile care ni le asumam la un nivel mai mult sau mai putin constient pentru a masca lucrurile care nu vrem sa le stim (ca nu ne plac) despre noi, sunt in cea mai mare parte responsabile de producerea acestor conflicte interioare neintelese si dureroase. Nu imi vine sa le metamorfozez in paraziti sau sobolani (sunt si ei animale la fel ca orice animale) ci pur si simplu minciuni inconstiente. La ele te referi?
mersi
Perversitate, Nesimțire sau Parazitul perversității
Numesc perversitate ori nesimțire umană sau uneori parazitul perversității, partea întunecată a identității umane. O structură mental emoțională presetată cu rațiuni inconștiente bazate pe pretenții de superioritate, ipocrizie, competiție, incorectitudine.
Această parte parazitară, ca orice parazit, a devenit expertă în disimulare și camuflare prin aparențe de generozitate, corectitudine și integritate, pe care le creează în momentele lipsite de miză. Partea parazitară devine ușor vizibilă în momentele cu miză când câștigurile mari te obligă să renunți la aparențe pentru a ți le însuși.
Integritatea este instinctul conștiinței.
Pretenția de superioritate este instinctul parazitului perversității.
Conștiința respectă și protejează viața.
Parazitul se respectă doar pe sine, într-un dispreț total față de orice altceva există, dar cu o puternică preocupare pentru a întreține aparențe de umanitate.
……………………………………….
Am scrise doua carti care detaliaza fiecare proces parazitar legat de relationare si modul in care trebuie abordat pentru a rupe identificarea cu acesta si a depasi aceste instincte mentale pana la punctul in care fenomenul parazitar nu mai poate lua viata din lipsa de resurse.
………………………………………….
Aici un articol despre constienta
https://www.fiiconstient.ro/constienta/
…………………………………….
Ideea de parazit sugereaza ca o vointa precisa cu interese opuse fiintei tale sta camuflata in fiinta ta si-ti consuma resursele.
Constienta este abilitatea fiintei umane de a observa camuflarea si face propriile alegeri pe masura ce obserca si intelege mecanica si alagerile automate parazitare.
Orice lupta de extirpare este in sine o motivatie parazitara.
Constienta face doar alegeri care alimehteaza fiinta prin cuplare la resursele de viata.
Iar conflictul sau lupta cu parazitul nu face decat sa amplifice epuizarea iar constienta observa asta.
Ghid in aceasta cupare la resursele care amplica luciditatea o reprezinta lumea senzatiilor de obicei acoperite de emotii sau galagie mentala.
…………………………….
Toate alegerile inconstiente sunt doar superficialitate. Cand insa esti pus de viata in fata intelegerilor motivatiilor tale si ramani la aceleasi motivatii superficialitatea devine perversitate.
Dar toate astea sunt explicate in detaliu si cu exemple in 600 de pagini.
…………………………………………….
7. Șobolan & Șobolanisme
Numesc șobolan partea întunecată a identității masculinității corupte care urmărește controlul femeii, refuzându-i necondiționat un respect autentic. Șobolanul este aspectul masculin al parazitului perversității în aspectele ce privesc relația cu femeia. Șobolanii sunt bărbații cu intenții de fond perverse, urmărite cu determinare în spatele aparențelor de corectitudine.
Șobolanii respiră ipocrizie și aparențe.
Șobolănismele sunt limite și neînțelegeri ale bărbatului, care duc la comportamente și atitudini incorecte față de femei. Acestea pot fi recunoscute ca atare și depășite când sunt identificate, caz în care nu ating demnitatea masculină. Sau pot fi negate și rafinate, caz în care cel care le manifestă este șobolanul de care vorbeam mai sus, până când decide revenirea la integritate.
……………………………………………………………….
Nu am timp de detalii suplimentare.
Ms de coment. 🙂