Da o sansa reala relatiilor – partea a 4-a
Este generalizat in jurul nostru fenomenul in care dupa o relatie incheiata, cel parasit ajunge sa-si verse furia pe fostul iubit sub justificari de genul:
“- nu m-ai apreciat la adevarata valoare, m-ai folosit, nu m-ai meritat, nu m-ai inteles niciodata, eu am fost atent cu tine permanent (ti-am cumparat o gramada de lucruri), iar pe tine te-a durut in posterior …”
Ceea ce este absolut incredibil este ca cei aflati in aceasta situatie, cu acest discurs spera sa-si readuca partenerul alaturi.
Il irita permanent si nu conteneste sa-i repete la nesfarsit cat de ranit este de revelatia faptului ca nu a fost apreciat cum merita.
Spera sa-i insufle suficienta vinovatie incat sa-i revina alaturi, de preferat cu capul plecat, cerandu-si scuze pentru nesimtirea de a-si permite sa spere la ceva mai interesant.
Considera ca singura solutie de a-si recupera partenerul este de a-l forta prin vinovatii sa revina la el.
Instinctual este constient ca oferta lui este foarte subtire si oricum alte argumente nu are pentru a-si recupera iubita. Tot ce va reusi insa, va fi sa agraveze situatia indepartand-o mai mult.
Tot acest fals dispret (care nu reuseste decat sa tradeze disperarea invalidarii) are in spate evitarea responsabilitatii proprii in esecul relatiei.
Practic cel parasit refuza sa accepte ca nu mai era o companie placuta de multa vreme pentru cel care l-a parasit.
Iar faptul ca cel parasit resimte ca o pierdere inacceptabila incheierea relatiei, inseamna ca cel care a plecat oferea mai multa placere si valoare. Altfel nu iar simti lipsa.
Si astfel ajungem sa vedem ca de fapt cel care a renuntat, era in situatia de a fi fost folosit de cel cu gura mare care oferea prea multa plictiseala, tensiune, pretentii si prea putina deschidere, relaxare si comunicare reala.
Si este evident peste tot in viata ca nimeni nu se agata de lucruri fara valoare.
Daca-ti doresti ceva, invata sa respecti ceea ce-ti doresti.
Este absurd sa te astepti sa se intoarca iubita la tine cata vreme tu-i repeti obsedant ce curva perversa si fara inima este.
Dorim ceea ce e pretios pentru noi si renuntam la ce nu ne mai aduce satisfactie.
Asa ca daca esti parasit si ai sentimentul unei pierderi trebuie sa faci cel mai elementar gest de onestitate in care sa recunosti ca oferi prea putin sau mai precis ca esti prea putin. Ca te-ai folosit de partenera sa-ti satisfaci nevoile de validare si ca prin toate atentiile tale nu faceai decat sa incerci sa-ti cumperi prezenta ei.
Suferintele insuportabile sunt consecinta ignorarii si evitarii celor mai elementare si accesibile adevaruri interioare despre noi insine. Niciodata nu vom suferi cumplit ca nu intelegem natura ultima a materiei sau a constiintei, insa este crunt sa nu recunosti ca in spatele acuzelor tale se ascunde regretul ca ai pierdut din neatentie si frica o relatie importanta pentru tine.
Trebuie inteles ca nu putem oferi decat ceea ce suntem.
Si ceea ce suntem este singura valoare in relationare. Singura moneda de schimb.
Iar daca nu sunem suficient este pentru ca refuzam adevarul despre noi si ne chinuim sa mimam ceea ce credem ca ar trebui sa fim.
Procesul acesta de reintoarcere catre ceea ce suntem este dureros in principal pentru ca trebuie sa recunoastem ca suntem foarte departe de ceea ce pretindem despre noi.
De fapt trebuie sa recunoastem ca nici macar nu ne dorim cu adevarat sa fim ceea ce pretindem ca suntem.
Urmatorul pas este la fel de obligatoriu si presupune a acorda o recunostinta reala pentru timpul ce ti-a fost oferit de partener. In definitiv a fost un om care a stat langa tine, ti-a dat o sansa reala de a experimenta relationarea in cuplu, in conditiile in care sunt o multime de femei care te-au ignorat complet si foarte probabil nu au dat 2 bani pe tine. Este penibil sa te razbuni ca te-au parasit, exact pe acele femei care, dintre toate, ti-au oferit oportunitatea unei experiente in cuplu.
Recunosterea nivelului nostru real de valoare (maturitate si experienta) si recunostinta pentru oricare din relatiile avute trebuie sa fie un gest intim si pofund.
In afara unui astfel de gest, resentimentele vor aparea permanent sub forma reprosurilor incarcate de frustrare care te vor face mai neinteresant si patetic.
Doar pe acest fond de atitudine poti evita caderi crunte in care “sufletul iti arde”, parasit fiind.
”Si-ti arde” cu atat de tare cu cat te indepartezi de adevar.
Pe masura ce te apropi de adevarul tau insa, arsura devine tot mai blanda, si in cele din urma vei multumi cerului ca nu te-a iertat de durere.
Mai ai solutia unei atitudini exagerat de precaute in viitor, in care speri ca in urmatoarele relatii, prin viclenie, sa-l sifonezi pe celalalt inainte sa te sifoneze el. Vei fi permanent suspicios, vei interactiona superficial si nu vei putea tine langa tine decat pe cineva care nu-ti poate simti atitudinea perversa. Este numai o alta varianta de a refuza adevarul despre tine si asfel te califici direct pentru o experienta mai dureroasa care sa-ti aminteasca ca evitarea adevarului nu este o solutie pe termen lung.
Aud obositor de mult de la cei abandonati ca-si refuza orice responsabilitate sub argumentul ‘’cum de am fost bun x luni si acum nu mai sunt?’’. Iar raspunsul si-l dau imediat cu satisfactia celui care se simte exonerat de orice responsabilitate ‘’femeile-s niste curve, profitoare de barbati buni. Daca aveam vreo problema nu m-ar fi placut nici la inceput – isi spun ei. Dar s-a plictisit si m-a lasat singur’’ … cand trebuia sa ma suporte asa plicisitor (completez eu).
Mai mult, rememoreaza toate atentiile cu care si-au tratat iubitele pe parcursul relatiei si toate momentele in care iubitele lor nu le-au intors atentia.
Practic se victimizeaza pentru a-si varsa furia si a-si asuma rolul de judecatori.
Nu ar fi nici o problema daca atitudinea asta i-ar linisti si relaxa.
Dar de fapt isi amplifica enorm chinul, semn ca sunt orientati gresit si se departeaza de adevarul lor interior.
Pentru cei care din disperare se grabesc cu sentinte de genul celor de mai sus le spun ca, exact aceste femei curve sunt cele care ti se dedica firesc si cu maxima placere cand ajungi barbatul care trebuie sa fii. Invariabil vei auzi de la ele cand ajungi aici ”poti sa faci ce vrei cu mine”.
Prin pretentiile si asteptarile care ni le cultivam nu facem decat sa refuzam dreptul celorlalti de a fi ce sunt si de a-si urmari fericirea. Dorim sa-i determinam cum putem (casatorie, principii morale, vinovatii, intimidare) sa-si ignore ceea ce simt si doresc in favoarea asteptarilor noastre de la ei. Cand ne raportam la noi insine, ne este clar ce absurd este sa avem astfel de pretentii si intelegem cat sunt de nedrepte. Dar majoritatea presupunem ca in ce ne priveste, vom gasi o modalitate sa fentam iar celalalt este fraierul care va trebui sa se conformeze restrictiilor, pentru ca altfel l-am ars. Sunt si dintre cei care intra bineintentionati in acest tip de contract dar sfarsesc intr-o tristete la fel de neplacuta.
In relatii suntem o caruta de sensibilitati cu care celalalt trebuie sa fie foarte atent, nu cumva sa ne jeneze.
Ne masuram cuvintele intrebandu-ne permanent, oare ce parere isi face, oare ce crede despre mine?
Nu putem vedea ca orice ar crede despre mine este strict responsabilitatea celui care-si face parerea, si orice evaluare gresita se va intoarce numai inpotriva celui care greseste.
Si indiferent ce parere are oricine, important este daca eu stiu cine sunt.
Iar cand stii nu te mai poate afecta prea tare ce cred altii.
Insa miza noastra a tuturor ar fi ca inainte sa punem etichete pe ceilalti, sa fim atenti si sa intelegem ca suntem o necunoscuta pentru noi insine, iar pretentiile de a stii atat de exact ce se intampla incat sa ne permitem sa judecam, … sunt penibile.
Majoritatea nu se evalueaza cu bun simt si nimeni nu respecta declarat si asumat oferta celuilalt.
Constat consternat ca si in cazul in care transmiti clar ca nu esti interesat de asteptarile nimanui (cu exceptia sefului – in cazul meu), orice asteptare nesatisfacuta a partenerului devine sursa de disperare si neincredere in sine. Tot ceea ce ne leaga devine nerelevant in fata dezamagirii, neimplinirii unei asteptari. Pur si simplu nu putem relationa fara PRETENTII. Si cersim sau amenintam, in functie de stil sau situatie, pentru ceea ce ne dorim.
Problema este ca foarte putini isi asuma si declara tare si raspicat ca nu sunt in relatie pentru a satisface asteptari de nici un fel. Putini au curajul sa spuna ca sunt intr-o relatie pentru experienta, distractie, evolutie. Eu consider de exemplu ca-ti ofer darul suprem prin faptul ca impartasesc cu tine ceea ce sunt si traiesc. Alaturi imi poti cunoaste viata pentru ca te fac parte din ea. Te fac parte la slabiciunile mele, puterea mea, modul meu de a gandi si a fi. Iti deschid accesul la psihologia masculina cu toate intimitatile ei. Te ajut sa te maturizezi si sa ai incredere in tine. Sunt sigur ca te voi surprinde inclusiv neplacut cu adevarul meu, stiu ca te pot pierde, dar daca nu faci fata la adevar, cauta pe cineva care-ti va spune ce vrei sa auzi. Vei gasi putini care sa-si declare adevarul fata de tine si relatii pentru ca majoritatea ascund adevarul si fata de ei insisi.
De fapt numai relationarea pe aceste baze ne poate satisface. Orice altceva cade rapid in tragedie.
Avem experienta tragediei repetate in toate relatiile noastre. Ar fi cazul sa incercam alta abordare.
Relatiile au devenit un mediu in care se asteapta salvarea, fericirea si consolarea de la celalalt. Aparent nimeni nu vrea ceva real desi sunt toti scarbiti si plictisiti de sablonul relational de care au avut parte. Dar cand ajungem in punctul in care trebuie sa acceptam ca nu suntem cu nimic mai importanti decat oricine altcineva si mai ales ca nu suntem buricul pamantului, incepem sa ne regasim interesul pentru plictiseala. Foarte multi se zvarcolesc disperati in fata adevarului si cauta orice interpretare pentru a-si spune ca tot ce zic eu aici sunt tampeniile unei minti bolnave, lipsita de orice dumnezeu.
O mare parte din femei, de exemplu, intra in disperare cand se lovesc de situatia in care un barbat pe care-l doresc dovedeste ca nu are nevoie de ele, ca nu poate fi controlat, supus sau intimidat sub amenintarea ruperii relatiei sau a oricarei conditionari. Le este imposibil sa accepte ca nu te au la mana cu nimic.
NU inteleg ca se poate relationa liber, ca oferi din placere ce vrei, cand ai chef, fara a-ti pune problema ce primesti in schimb. Se asteapta cu sufletul la gura cel mai mic semn de slabiciune in toate tentativele lor de intimidare si de a aduce relationarea intr-un spatiu in care au un cat de mic control. Problema este ca atunci cand il au, dispretuiesc imediat barbatul care nu rezista presiunilor lor.
La nivel conceptual gasesti intr-adevar destui care sunt de acord cu mine, dar la nivel practic lucrurile sunt pe atat de complicate pe cat de mult incerci sa amani renuntarea la frica de abandon sau neimportanta etc.
In nici un caz nu subestimez forta slabiciunilor noastre si nu am pretentia ca renuntarea la minciuna este ceva facil. Am vazut si nu mai pot subestima nebunia unei minti disperate careia-i fuge pamantul de sub picioare. Poate crea teorii absurde, cazand intr-o paranoia care ar fi amuzanta daca nu ar consuma de vie fiinta care cauta sa-si dovedeasca ceva ireal.
Intalnirea cu oameni adevarati poate crea mult deranj interior, dar a nu vedea oportunitatea de a-i pastra in viata ta cu recunostinta, te pune pe o directie in care va trebui sa inveti dureros ceea ce nu ai putut sa vezi.
Odata intrat in acest joc al santajului, in care fiecare se foloseste de atuurile lui pentru a-l obliga pe celalalt sa ofere ce se asteapta de la el, am intrat intr-un spatiu in care … EXISTA NUMAI MOARTE (plictiseala).
Relatiile devin suma gesturilor si cuvintelor de atentie care ne confirma importanta in ochii celuilalt.
Nimic esential nu mai poate aparea pentru ca orice traire interioara este inaccesibila si neimportanta pentru partener. Nu poti vedea candoarea si placerea din modul in care esti servit, asteptat si intampinat de exemplu, si nu poti intelege ca in starea interioara a celuilalt stau cele mai tari declaratii de dragoste.
Treci astfel indiferent si preocupat de gandurile tale despre tine pe langa momente de sensibilitate, interes si grija. A nu intelege sau a nu fi interesat de peisajul interior al celuilalt si implicit a nu raspunde, constientizand trairea femei de langa tine, este ceea ce distruge orice relatie. Aceasta este lipsa de conexiune: a fi incapabil de a pastra contactul cu fenomenul interior al vietii celuilalt. Acest fenomen este ceva dincolo de noi – este viata ce se traieste prin noi – si este permanent noua, interesanta, vie dar este inacceptabil pt minte sa ne-o asumam si sa o traim ca atare, pentru ca in acest mod de a trai nu exista rigiditate, predictibilitate, siguranta, viitor (pasiunile mintii).
Nu exista decat certitudinea pasiunii de a trai si cunoaste. Iar pentru a trai astfel este nevoie de increderea in inteligenta si grija vietii. Alternativa la aceasta incredere este nevoia de a te asigura, de a negocia pe fata sau pe ascuns: ce dau si ce primesc?
In relatii, inceputurile sunt sanse noi de a fi mai atent pentru a intelege mai bine. In aceste inceputuri, sustinute de sperante si incredere, poti raspunde momentelor de deschidere pentru a le incuraja si poti descuraja fara mila orice tentativa de a iesi din prezent, de a pune presiune pentru a obtine promisiuni, de a-ti ingradi libertatea, de a cadea in verbalizarea relatiei in detrimentul trairii ei.
Dovedeste-mi iubirea prin libertatea pe care mi-o acorzi, prin respectul pentru modul meu de a fi, prin bucuria cu care-ti petreci timpul alaturi de mine, prin curajul de a fi tu insuti spunandu-mi ceea ce ti se pare dificil de spus sau renuntand la asteptari, pretentii, promisiuni. Scuteste-ma de orice fel de declaratii inteligente sau cuvinte mari, perspective dramatice si emotii ravasitoare. Iubirea nu este emotie. Iubirea este constienta, luciditate, echilibru. Nu am nevoie de nici o dovada de iubire pentru ca ”vad cine esti”.
In lipsa constientei nu poti vedea, aprecia si intelege iubirea, loialitatea, prietenia adevarata pentru ca este extrem de inconfortabila pentru mintea ta.
Citind mi-a venit in cap trecutul meu cu tot ce inseamna inconstienta, insensibilitate, lipsa de respect, de iubire… dar cu foarte mult egoism.
Ma uit in prezent si imi dau seama ca EU (omul) nu sunt cu nimic mai presus decat am fost in trecutul despre care vorbesc…. ca nu sunt NIMIC, cum zicea si Pavel “daca cineva crede ca este ceva se inseala singur.”
Si in acest “nimic” si gaseste toata iubirea despre care vorbim aici.
Ce paradoxale sunt lucrurile, ca zicem:
*“Eu nu pot iubi pe nimeni” – iar asta e o declaratie de iubire sincera. Ca daca e smerenie si sinceritate, e sigur si iubire, 100%.
sau
*“Nu am nevoie de tine, vreau doar sa te ajut” – oare cati inteleg iubirea din asta ?
—
Totusi … din pacate(pentru EU) sau din fericire (pentru suflet)… tot iubitorii trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru neiubirea celor in jur…asta e adevarul… iar cand faci asta, nu de putine ori sfarsesti pe cruce, pe rug, sub un morman de pietre – care cum. :-s
A fi iubitor nu e un lucru usor, dar e placut pe masura greutatii.
Ps: scuze ca m-am intins, asa e omu ii dai un deget si-ti ia toata mana haha :))
Iata si cateva concluzii de femeie, doar cateva, scrise tot pentru femei. (Ma bag si eu, pentru ca blogul asta al lui Cristi, e prea demential de bun si ma incita.)
Uneori noi femeile suntem cele parasite. Pentru lipsurile noastre reale, sau pentru ca ceea ce aveam noi de oferit, exceptional de altfel, nu era in lista de meniuri de dorit pentru celalalt. Totul este sa intelegi ce se intampla. Cristi vrea sa ofere adevarul. Dar nu toata lumea are “pofta” de asa ceva. Ce poti fce? Tu esti tu, si faci in fiecare clipa tot ce te reprezinta. Si uneori, pur si simplu, nu iese bine. Si eu am patit asta. Cum te intorci de la durere la sanatate? Simplu.
Indiferent cat de mult vrei ca un barbat sa fie al tau, asta nu va schimba finalul in ceea ce ai dori tu. Nu poti lua ostatice sentimentele unui barbat si nici nu-l poti face sa stea cu tine impotriva vointei lui. Pe bune, doamnelor, nu merge asa. Dati-i drumul – fizic, emotional si spiritual. Cum sa zic mai complet? Eliberati-l in lumea larga si urati-i drum bun. Nu e toata lumea creata sa te adore pe tine, si asta e absolut OK. Iar viata ta poate inflori in ciuda acestui fapt.
In realitate, poate ca fix tu esti motivul pentru care relatia nu merge. Si spun asta pentru toate, noi putem fi niste rautacioase insuportabile si niste vampiri emotionali, care sug viata din toti oamenii cu care se intersecteaza, asa ca hai sa nu eliminam varianta asta din start. Uita-te bine, ca sa afii cum esti: tie ti-ar place sa traiesti cu cineva asa cum te porti tu?
Cand nu stim sa le permitem altora sa ne ajute, devenim cu atat mai putin capabile sa dezvoltam o relatie cu adevarat si sa facem fata provocarilor care vor tot aparea. Eu una, recunosc ca am aceasta problema.
Nici un barbat nu isi doreste sa traiasca vesnic cu teama ca femeia pe care o iubeste va fugi in bratele altuia. Ii datorezi celui de langa tine sa nu-l faci sa simta asa ceva. (Desi, aceasta posibilitate mereu exista, din ambele parti.)
Nu te pacali! Exista o linie foarte subtire intre independenta si singuratate. Una e sa stii cum sa prosperi pe cont propriu si sa-ti fie bine chiar si singura, si alta e sa traiesti de una singura numai pentru ca nu ai invatat cum sa incluzi in viata ta si pe altcineva. Cand ne invesmantam in propria independenta, e ca si cand ne-am pune la punct un plan B. Daca un barbat nu crede ca ai nevoie de el si ca ai putea s-o iei la goana sau sa-l pui pe liber la prima miscare gresita, n-o sa se simta niciodata in siguranta. Vorbesc iar din experienta mea…
Barbatilor le plac provocarile. Ei se trag din vanatori si gladiatori. Cu toate astea, atunci cand barbatii nu trebuie sa depuna nici un efort pentru a obtine ceva, nici nu depun vreunul.
Barbatii recunosc usor o femeie nesigura pe ea si neformata complet. O astfel de femeie va fi maleabila si o prada usoara, de la a fi la dispozitia unui barbat pentru sex pana la a-l intretine fara sa-i ceara nimic in schimb. Seamana cu iubirea neconditionata, numai ca e facuta din slabiciune, deci NU E.
In plus: Orice cuplu poate inflori, cand nu exista nici un obstacol. Orice tip iti poate sta alaturi cand iti este bine. Uneori obstacolele reusesc sa ne puna pe butuci, de tari ca fularul ce suntem…. Si te si desparti.
Bonus de incheiere: Ai grija la o eroare frecventa, dupa despartiri:
E foarte usor sa-ti inchipui ca totul mergea ca pe roate cand te gandesti la fostul. Nu iti vei aduce aminte decat de momentele placute, nu si de cauza pentru care fostul e fostul. Crede-ma, exista un motiv pentru care el e fostul si, in clipa in care te vei intoarce la el, daca vei indrazni sa mergi atat de departe, ti-l vei aminti. 😉
Tocmai cand scriam ultimele cuvinte, am primit pe mes o poanta, asa ca o pun , poate iti destind fruntea.
Anca B.: * Care este cea mai neplacuta ora pentru o femeie? – Unu fara ceva….
Excelent articol, iar dincolo de adevarurile continute, mi-a creat o stare de emotie intensa (ce sa fac daca nu pot trai altfel, decat “trecand prin mine” fiecare cuvant?…)! Interesant p.d.v., si recunosc ca niciodata nu am privit esecul unei relatii din acest unghi…Felicitari!
Ms Daria. Emotiile fac parte din viata si spun multe despre noi … Ideea in ce le priveste este sa le privim ca ceeace sunt … fara sa le exageram importanta si sa le incarcam cu intelesuri spectaculoase.
Pe de alta parte exact asta este rolul ce mi l-am asumat … acela de a forta .. uneori brutal alte perspective asupra relatiilor … pt ca este multa confuzie si durere … acolo unde ar trebui sa fie numai … satisfactie si distractie.
Cutremurator de adevarat !
De multe ori limitam pe cel care ne este alaturi tocmai pentru ca stim cat de vulnerabili suntem. Dorim sa ne fie prizonier dar ma intreb ce bucurie mai avem daca stim ca el/ea revine acasa doar din obligatie? O relatie nu trebuie sa fie umilinta ci bucurie, implinire. Trebuie sa ne aplecam mai intai asupra noastra si abia apoi asupra celorlalti.Fiecare are in mod inerent totul pentru a-si implini visurile. Nu exista fericire? Ba da, exista, este langa noi, o putem atinge, o putem avea dar suntem prea egoisti sa recunoastem si strigam cu trufie :”merit ceva mai bun “!Dar si celalalt merita, nu? Asta nu vedem. Intregul este posibil doar prin coexistenta opozitiilor. Daca vrem sa vedem lumina trebuie sa stim ce este intunericul.In fond, suntem ceea ce trebuie sa fim, asa cum meritam.Si un citat care-mi place tare mult : L Blaga-Pasarea de aur :”Îngenuncheaţi, unul în faţa celuilalt! Dragostea e, înainte de toate, respect reciproc. Îmbrăţişaţi_va!”
Atit de bine mi-au picat aceste articole, le-am gasit tocmai cind aveam mai multa nevoie de ele. Incepusem sa cred ca nu exista nici o speranta ca odata intrata intr-o relatie toxica, odata ce ai depus acel juramint de fidelitate esti condamnat pina ”ce moartea ne va desparti”.Asteptam si imi promisesem ca voi astepta o alta viata pe care sa o traiesc cum imi doresc eu. Asta fiid compromisa. Sint intr-o relatie in care ”trebuie’ sa ma supun unor reguli si moralitati exagerate.In care ma simt vinovata de tot ce simt si imi doresc si nu corespunde cu dorinta sotului meu. Visam ca se va ajuge vreodata ca cineva sa vorbeasca deschis despre aceste relatii in care te simti incarcerat. Niciodata nu am inteles de ce aceste certificate de casatorie nu se reinnoiesc in fiecare an in functie de dorinta ambilor partenerisau in functie de cum evolueaza relatia in anul respectiv, la fel ca cele de handicap.
Ma bucur si incep sa am sperante ca ceva se va modifica in felul de a privi natura relatiilor. Nu stiu insa daca la fel de bucuros ar fi si sotul meu daca ar citi aceste articole. Niste prosti cu care ne intoxicati mintea si cu care ne pierdem vremea noi femeile in loc sa ne vedem de treburile noastre, bucatarie, curatenie, copii si ei bineinteles. Mi-ai facut o mare bucurie CristiP. Nu te cunosc, nu am mai citit nici un alt articol de-al tau, astazi am ajuns din intimplare pe acest sait( desi stiu ca nimic nu este intimplator) Dar te iubesc pentru tot ce ai scris aici pentru curajul cu care iti traiesti viata si te invidiez pe tine si pe toti cei care au ales sa traieasca in libertate.
Aura! Iti multumesc f mult pt comentul tau. Este important pt mine ca cei care traiesc traumatizati in aceste relatii toxice sa se exprime fara rezerve. Mie imi este clara situatia din majoritatea cuplurilor pt ca multi pot vorbi usor cu mine si in plus vad realitatea dincolo de aparentele care le inretin. Este important sa vorbim deschis despre adevarul din spatele aparentelor pt ca cei fara experienta si singuri sa stie ce imense sunt pericolele naivitati si sa nu se grabeasca ca in entuziasmul indragostirii sa faca exact aceleas greseli care ne au distrus pe toti si care ti fura ani buni de viata.
Aura! Solutiile la problemele nostre sunt numai in prezent. Nu maine, nu in viata viitoare. Motive sa amanam vindecarea putem gasi permanent. Dar cu cat amanam mai mult situatia se inrautateste si devine mai dificila. Partea buna a vindecarii este ca imediat ce esti dispusa sa faci ceva cu adevarat existenta te ajuta. Recomandarea mea este sa afli exact ce vrei de la viata sa comunici clar, fara frica si fara indoieli … sa fi pregatita pentru un santaj emotional si o presiune fara margini din partea sotului si aliati lui … dar in acelas timp sa faci sa sa transmiti totul cu cat mai multa caldura. In definitiv ai impartit ceva viata alaturi de el si cu el ai ajuns la intelegerea care te-o adus pe blogul meu. Intalnirea egoului barbatilor cu propriile slabiciuni si ipocrizii este una foarte dureroasa. Ca si sotul tau sau pe aproape,… suntem sau am fost majoritatea barbatilor. Si noi, … ca si voi femeile suntem victime a inconstientei. Cu totii suntem avariati si numai impreuna ne putem vindeca. Pe scurt fii ferma dar calda cand transmiti adevarul atat de incomod pt sotu tau. In mod evident va cataloga articolele astea ca fiind toxice … pt ca asa si sunt . Dar sunt toxice pentru minciunile care ti le spune. Articolele mele intoxica minciunile si ipocrizia.
Deci nu astepta vreo aprobare din partea lui … nu are cum sa ti o dea cata vreme el considera ca prin astea isi pierde puterea asupra ta. Am fost si eu in situatia lui si l inteleg dar ar fi bine sa stie ca starea acuala de lucruri cand nu mai este intre voi decat instrainare nu l incalzeste nici pe el chiar daca egoul lui ii ceva mai satisfacut ca te are … bineinteles numai de ochii lumii.
Alegerea de a trai in libertate nu este un gest de dezinteres fata de relatii ci dimpotriva unul prin care le respecti pentru ca astfel vei oferi aceias libertate partenerului tau si orice moment impreuna va fi expresia doar a placerii de a fi cu cineva … fara nici o obligatie fara nici o conditie.
Daca vrem sanatate interioara … va trebui sa ne iubim pt ceeace suntem … sa ne asumam si sa ne exprimam identitatea, sa fim recunoscatori ca impartim existenta unii cu altii. Suntem ce trebuie sa fim … si mai ales suntem suficienti cat suntem … . Nu avem nevoie decat sa scoatem firesc si relaxati , .. la suprafata, fiecare din noi … adevarul nostru … si totul se va normaliza. Viata ne consiliaza permanent cand suntem corecti cu noi insine.
PS Spune-mi te rog cum ai ajuns sa dai blogul meu. Ms.
Cristi cum ti-am spus am ajuns din intimplare pe acest blog, astazi am refacut traseul- Punctul zero- Octavian Tiganus, We are one-Andrei Ungureanu si aici am gasit o legatura spre saitul tau. Am citit toate cele 4 articole cu o ‘foame’ de informatii. Dupa fiecare articol simteam o durere cumplita in stomac dar eram hotarita sa merg pina la capat sa vad cit de tare poate sa doara. Aceasi durere o am si astazi pentru ca am recitit cele 4 articole si toate comentarile. Mi se parea ca am o relatie normala desi faceam eforturi sa para asa dar era ceva firesc pentru ca toata lumea face asta, (ma rog aproape toata lumea). Si apoi sa aflu de la tine ca se poate si altfel. Insa felul in care o spui atit de direct si de natural, nu stiu cred ca trebuia sa fiu pregatita pentru asta cred ca trebuia sa incep cu o lectura mai ‘ocolitoare’ este ca si cum m-ai fi pris de umeri m-ai fi zguduit bine si ai fi zis : Aura trezeste-te asta este viata pe care o astepti TRAIESTE-O, Arunca-te in apa nu sta pe mal doar asa vei invata sa innoti. M-am obisnuit sa privesc de pe margine la cei care isi traiau viata sa ma bucur pentru cei care reuseau sa innoate dusi de curentul vieti si sa ma felicit ca nu am incercat cind vedeam pe alti ca se inneaca.
Recomandarea ta este sa aflu ce vreau de la viata. Nu stiu ce vreau, acum chiar nu stiu. Stiu insa sigur ca nu mai vreau sa ma complac in aceasta situatie. Nu stiu de unde voi incepe chiar si un simplu dialog transmis cu caldura stiu ca va naste in el suspiciuni si reprosuri de emancipare feminina. Totul transmis pe un ton arogant. Cind vor intelege barbatii ca nu sintem dusmanii lor si nici nu dorim sa le fim superioare vrem doar sa ne respecte si sa ne lase sa-i iubim din dorinta noastra nu pentru ca asa ‘trebuie’ sa faca o sotie.
Exact detaliile traseului pe care ai ajuns aici ma interesa. Imi place sa vad firul pe care viata trage sforile pt ca firul acesta reflecta o legatura de natura mai subtila. De aceea am insistat pt un raspuns mai concret. Ms.
In alta ordine de idei :
Trebuie sa fiu direct transant si clar mai ales pentru cei care inca nu s compromisi de prea multe decizii gresite … nu au facut toate greselile si nu se afla in situatii aproape fara iesire. Pt ei trebuie sa fiu convingator si clar pt ca au o sansa buna sa si faca relatii pe alte baze. Cand esti prins in relatii complicate cu atasamente si angajamemente consistente … trebuie un curaj si o determinare fenomenala sa iesi dintr o mocirla tot mai consistenta cu fiecare zi care trece.
Intrebarea i cat de importanta este viata ta pentru tine … si daca crezi ca-ti permiti sa ti o irosesti pe acelas drum care te-o adus aici.
Barbati vor vrea sa nteleaga femeile si sa le cunoasca ca ce sunt numai dupa ce vor afla cine sunt ei insisi si isi vor gasi increderea in ei pana la punctul in care vor lasa femeile libere. Acum nu si permit pt ca sunt f nesiguri si speriati de femei si sexualitatea lor motiv pt care singura lor solutie este sa le traumatizeze facandu le sa se simta vinovate si fara valoare.
Dar intrebarea este gresit pusa pt ca tu trebuie sa te intrebi doar cum poti fi cu viata ta un suport pentru ceeace ai dorii ca ea sa fie pt tine.
Nu este f usor dar este singura cale care se termina in implinire si sens. Restu cad toate in plictisela instrainare si disperare.
Aura, fiecare din noi trecem prin perioade negre. Unii raman acolo, altii invata lectia, pleaca mai departe schimband ceva in felul lor de a fi si de a percepe lucrurile.
Este greu sa faci o schimbare, ar insemna sa iesi dintr-un confort care ti l-a creeat obisnuinta.
Ai face ceva dar tot amani, e mai bine sa traiesti in ceva cunoscut, palpabil, vechi, chiar daca asta inseamna o pierdere a identitatii tale.
Nu mai stii exact cine esti, ce simti, ce trebuie sa arati in exterior, ce trebuie sa vada unii, ce trebuie sa vada altii…
Stai cu tine, analizeaza-ti viata, analizeaza cine ai fost si cine esti. Si daca vezi un decalaj, ia o decizie. Poate cea mai grea din viata ta!
Tot ce ti-am spus este trait de mine. A fost crunt de greu sa iau o decizie dupa 15 ani de convietuire, dar a fost cea mai inteligenta miscare a mea. A fost momentul meu de regasire, de atunci sunt eu . Trebuia sa o fac mai de mult timp pt a castiga ani din viata mea. A fost bine si asa.
Ca ai ajuns pe acest site nu a fost intamplator…asa am ajuns si eu, cred in legea atractiei. Ceva iti iese in cale chiar cand ai nevoie!
Si in alta ordine de idei ma bucur ca am cunoscut un om cum este Cristi, care are o intelepciune de a percepe viata nu prea des intalnita, e un formator de idei pt viata, e un tip minunat.
Pot spune ca a avut o mare influenta asupra mea ( prin spusele lui! ).
Si ce faci atunci cand ajungi la 27 ani, te uiti inapoi si realizezi ca fiecare relatie a fost un fiasco total si ajungi sa iti pierzi orice speranta ca vei gasi vreodata persoana potrivita
Chris! Cand te trezesti deziluzionata la 27 … ajungi la mine pe blog … si afli ca nu persoana potrivita trebuie sa o intalnesti. Trebuie sa te intalnesti pe tine insati inainte.
Trezita,… intelegi ca tot acest fiasco a fost o experineta importanta … a fost viata ta de pana acum care ti -o aratat ceva extrem de important,… anume ca trebuie sa schimbi ceva.
Iar acum ai sansa sa ti schimbi viata pt ca ai inteles clar ca directia pe care esti nu i ceeace doresti de la ea.
Asa ca uite ca sti exact ce ai de facut. Trebuie sa incepi sa schimbi modul in care te raportezi la viata, la iubitii sau pretenii tai.
Si imediat ce ti propui sincer asta … si te stradui putin,… viata te va ghida inteligent prin oamenii pe care i intalnesti. Fi atenta si bazeaza-te pe ce simti.
Odata ce sti cine esti vei intalni multe persoane potrivite .. dar toate vor fi potrivite doar pentru ce ai tu de oferit la fel cum ele iti vor oferi doar ceeace sunt.
Acest lucru este minunat …. si interesant dar … presupune sa fi pregatita sa apreciezi ceeace … are sa ti ofere un partener … si sa renunti la asteptarile tale.
Relationarea in cuplu este incarcata de o gramada de prejudecati fantezii si proiectii , cuvinte mari, emotii superficiale, frica de singuratate sau de pierdere, care blocheaza … comunicarea fireasca si deschisa … .
Aici pe blog gasesti absolut tot ce ai nevoie ca relatiile tale sa se transforme peste noapte in ceva adevarat si profund.
Crish! iti multumesc ca mai citit , pentru coment si pt ca esti cu noi. Tine aproape si ai incredere in viata.
PS. Te rog satisfa mi curiozitatea … si zi mi cum ai ajuns pe aces blog uitat de Dumnezu. Ms
Cristi am o curiozitate daca imi permiti : care este parerea ta despre compatibilitate.Ce sens atribui cuvantului si cum vezi tu materializarea acestui sens intr-un cuplu?
Ai adus vorba si tu mai sus de renuntarea la asteptari.Am auzit asta de n ori si ,desi am vazut ca este benefic dintr-un anumit motiv,totusi ma intreb daca nu cumva este un fel de resemnare.Eu am observat in decursul vietii cateva chestii la mine de care eram mandra ,printre care se numara faptul ca nu ma lasam doborata de o dezamagire,nu mi-am inchis inima,aveam mereu puterea de a o lua de la capat.Si ma luptam sa nu devin o persoana care foloseste diverse strategii in relationare,am urat asta ,am urat faptul ca trebuie sa faci un rebus pentru a avea atitudinea potrivita si am iubit sinceritatea,naturaletea,deschiderea.Si totusi am aflat ca..cu o astfel de atitudine o cam fur.Incapatanata din fire tot nu m-am lasat.Pana intr-o zi cand cineva a reusit sa opreasca avantul meu,a reusit sa ma “stinga” si m-a obligat sa devin asa cum m-am luptat mereu sa nu fiu.Destul de ironic,mai ales ca.. aproape ca m-a dus in extrema cealalta,adica ma simt ca un icebergsi am senzatia ca nu ma mai poate surprinde nimic dar nici nu ma mai poate impresiona ceva.A trebuit sa ma dau batuta si sa incerc sa imi revizuiesc principiile si parerile.Am inteles ca e normal sa nu te arunci in valuri cu pieptul dezgolit ca s-ar putea sa faci pneumonie.Am deviat putin da la intrebarea initiala dar nu ca sa bat campii ci pentru ca ma intreb de ce ma simt ciudat incercand sa ma schimb,de ce am senzatia ca rup ceva din mine,ca …nu mai sunt eu.Traiam cu impresia,gresita..se pare,ca trebuie sa fii tu insati,cat mai naturala si mai trebuie doar sa intalnesti persoana potrivita,compatibila.E greu de spus ca avand chiar multa intelepeciune,poti relationa cu orice persoana daca nu exista un dram de compatibilitate.Poate gresesc..nu stiu.Dar am senzatia ca oricum o dam nu avem prea multe variante in lumea asta : ori suntem asa cum “trebuie” ori ne vedem de treaba.Ori invatam diferite jocuri ale relationarii ori asteptam provincia.Nu este loc pentru a fi cum simti.Si asta eu o vad tot ca pe o resemnare si atat.
Acum,cand scriu,stiu si inteleg ca e ok sa ai intelepciune dar de ce trebuie sa fie atat de complicat totul? De ce compatibiliatea nu este suficienta?
Inteleg din tot ce am citit aici ca prima conditie pentru o relationare buna este cunoasterea de sine.Sunt de acord.La fel de adevarat este ca ajungem sa ne cunoastem pe noi tot prin intermediul relationarii.Ca apoi,privind in urma,de cele mai multe ori nu suntem in stare sa acceptam vechile povesti ca pe experiente necesare ci privim doar durerea si frustrarea din ele,asta este altceva.
Totusi eu am o indoiala ca asta ar fi suficient.Adica ma intreb ..unde e locul iubirii in toata povestea? Sau nu se pune problema relationarii decat daca exista deja o baza minima in acest sens? Si in aceste conditii cunoasterea tuturor celor prezentate in articolele de aici ajuta tocmai la valorificarea acestei baze.Eu de fel am fost ..si cred ca mai sunt,o persoana pentru care sentimentul era pe primul loc.De ce spun asta?Pentru ca am auzit multe cazuri in care se spune ca “ai pierdut pe cineva pentru ca nu ai stiut sa vezi in el ce trebuia”.Ori motivatia de a cauta in celalalt valorile,frumosul,iubirea ti-o da foarte mult ceea ce simti pentru pesoana respectiva.Si eu am trait si am simtit aceasta diferenta : in functie de ceea ce simteam pentru cineva eram si interesata de ce are in interior.Cred,desi e posibil sa gresesc, ca ceea ce simti nu poate fi,de cele mai multe ori,determinat de ceea ce gasesti in cineva.Adica …daca nu exista “ceva” de la bun inceput ,greu de presupus ca va fi mai tarizu.De asemenea cred ca poti iubi pe cineva fara sa-l cunosti foarte bine,cred in sentimentul acela “inexplicabil” ,care doar ESTE si atat,fara motive ,fara interese,fara asteptare.Acela pentru care ,la intrebarea “de ce il/o iubesti?” raspuns,singurul posibil fiind “nu stiu,iubesc pur si simplu”.
Ma intreb daca toate aceste informatii minunate din toate articolele tale de aici pot face treaba buna atunci cand nu exista o compatibilitate foarte buna.Si chiar asta vroiam sa te intreb Cristi..ce parere ai tu despre compatibiliate,ce intelegi prin ea,ce sensuri ii dai si cat de importanta crezi ca este?
Inainte de toate,… te rog fii indrazneata si incearca sa fii mai familiara cu mine.
Compatibilitatea este spatiul in care te poti simti bine si evident relaxata in compania cuiva. Compatibilitatea este ceea ce-ti da timpul de care ai nevoie sa-ti simti mai bine partenerul si sa te simta mai bine in vederea extinderii spatiului de compatibilitate. In acest spatiu, … pentru ca produce relaxare si deschidere ne hranim in cuplu cele mai importante parti ale fiintei noastre cu comunicare, intimitate, sex, tandrete, umor, buna dispozitie, incredere in sine. Grav este ca … am incarcat relationarea acesta fireasca … cu cuvinte mari, povesti ravasitoare de iubire, posesivitati … care au distrus firescul si simplitatea relatiilor de cuplu … pentru a alimenta atasamente si pretentii … ce au in spate toata gama de frici, neincrederi, ipocrizie si competitii.
Este incredibil sa vad cat de complicata devine viata tuturor cand in loc ca ea sa fie traita … devine gandita. Ca sa constati daca renuntarea ta la asteptari este resemnare,… este suficient sa te uiti in tine si sa vezi ce este. Pui intrebarea ca si cum nu ar fi vorba de tine. Ca si cum altcineva ar putea sti mai bine. Eu spre exemplu.
Aici se vede si imensa problema de a aplicari sfaturilor intelegandu-le doar mental,… fara sa vezi castigul din spate… energia pe care se sprijina sfatul respectiv. Nu vei putea renunta la asteptari numai pt ca ti-o zice cineva .. daca nu stii de ce o faci … daca nu vine dintr-o perceptie a vietii dincolo de argumentele ce le poate intelege mintea. Renuntarea la asteptari … va deveni cel mult resemnare … daca nu intelegi si nu ai incredere ca viata iti satisface adevaratele tale nevoi prin partenerii care-i intalnesti. Ei nu sunt expresia hazardului . Ei vin la tine pt ca sunt ceeace ainevoie sa cresti in maturitate. Pe de alta parte de cele mai multe ori pentru ca tu astepti ceva .. nu vezi si nu apreciezi cu ceea ce ei vin la tine. In plus de cele mai multe ori asteptarile nu sunt decat expresia nevoi de abandon a fericirii propriei vieti in mainile altcuiva pt a scapa de responsabilitatea unei vieti constiente clipa de clipa. Este un fel de abandon in iluzie, in povestea iubirii care crezi inconstient ca te scuteste de o prezenta permanenta, de incertitudine. Refuzul incertitudinii este un mod prin care crezi ca poti renunta la obligatia de a aprecia fiecare moment al vietii. Nevoia de siguranta in relatii ascunde nevoia de a fugii de respectul pentru ceeace primim. Intrucat daca ne asiguram cumva implicit ne putem permite sa ne bagam picioarele si sa facem greseli. Pentru ca, vezi doamne, ne-am securizat relatia cu angajamente si promisiuni. Bineinteles inutile pentru ca viata nu poate fi ingradita, limitata sau conditionata. Tot acest mecanism inconstient al asteptarilor pretentiilor si angajamentelor ascunde frica de viata. Ori viata nu poate incuraja asa ceva pentru ca nu este in interesul tau.
Cand intr-adevar renunti la asteptari pt ca ti-e clara mizeria din spatele acestora … incepi sa vezi perfectiunea vietii in fiecare detaliu , apreciezi in timp real tot ce ti se ofera … si respecti aceste daruri prin libertatea si confortul care l oferi celor care impart parte din viata lor cu tine. O sa vezi cat de incarcat de semnificatii este fiecare moment de relationare.
Pana nu ai perspectiva asta toate sfaturile vor fi aplicate gresit intrucat … aceste sfaturi nu pot fi nici intelese si nici aplicate cu mintea. Se inteleg, percepand corect viata si se aplica, modificand radical atitudini. Altfel vor fi doar resemnari , care ti vor lasa sentimentul superficialitatii … si va face ca totul sa para f complicat. Sunt sigur ca I obositor sa fii Andresia in hatisul intrebarilor confuziilor si deznadejdi tale. Tu ca si foarte multe femei inteligente … traiesc gandindu-si viata si exprimarea. Nu traiti simtind si exprimand ce simtiti. Nici nu mai stiti sa faceti asta dupa ani in care ati gandit si imaginat viata in cautarea perfectiuni si senzatiei ca va controlati viata. Asa ajungi sa ma intrebi daca renuntarea la asteptari este resemnare … ca si cum nu ar fi evident. Daca vrei viata … nu ti mai baga mintea in seama. Las-o sa fie … dar indreapta-ti privirea limpezita de renuntarea la tot ce crezi ca stii … catre miracolul din fiecare secunda de viata. Si vei fi surprinsa prin cate detalii viata comunica cu tine. In viata si relatii mai ales nu trebuie si nu poti sa controlezi nimic. Ce inseamna ca ti-o cam luai? Cine si-o lua de fapt? O furi cand trebe sa fii ceva ce nu esti ca sa ti justifici asteptari si pt ati fi satisfacute. Pt ca altfel relationarea este lipsita de orice presiune , reconfortanta, ca expresia a faptului ca incepeti sa va hraniti fiintele pt maturizare ci crestere.
Intelepciunea te ajuta sa simti repede potentialul unei relatii si daca are rost sa continui. Intelepciunea asta ii de fapt un bun contact cu tine insati care te ajuta sa simti ce se ntampla de fapt cu ce ai de-a face si ce esti in stare. Dar smerenia fata de viata … este obligatorie ca componenta esentiala a intelepciunii. Pt ca toti putem evalua gresit .. toti putem ‘’sa o furam’’ si pentru momentele alea trebuie sa ne pastram privirea limpede sa ne asumam limitele si sa mergem mai departe mai atenti si mai bogati cu o experienta.
Resemnarea ta este de fapt refuzul de a avea incredere in viata si de a cauta mai atent in tine ceea ce te duce la dezamagire.
Repet: Compatibilitatea este un soi de avantaj la start care ti da timpul sa intrati mai adanc unii in altii si in voi insiva pentru a intelege ceeace trebuie unei apropieri si compatibilitati suplimentare dar de data asta creata constient. Practic va descoperiti in relationare pana la punctual in care creati constient noi moduri in care va puteti satisface. Puteti deveni in acelas timp prieteni loiali, amanti topiti de pasiune, maestri unu altuia, discipolul celuilalt sau iubiti generosi liberi si puternici.
Intelepciunea poate face din mici compatibilitati, mari compatibilitati si relationari profunde la fel cum inconstienta poate distruge complet sau chiar transforma in ura … mari compatibilitati.
Foarte buna intrebarea ‘’unde este locul iubirii in toata povestea asta’’
Pentru ca la cat de avariati suntem iubirea care umple gura tuturor indragostitilor este doar un ambalaj pentru slabiciunile noastre. Am mai zis-o si o sa o repet la nesfasit: iubirea este expresia unui preaplin … a unei finite ce si a hranit fiinta cu lucruri elementare … conversatie, flirt, sex, tandrete, libertate, prietenie, experineta. O fiinta bine hranita este una echilibrata ingaduitoare … care va putea iubi pentru ca va putea intelege si trece usor peste limitele partenerului, confuziile si inconstientele lui. In plus va avea rabdarea sa-l hraneasca … si sa-i dea putere, daca simte ca are competenta necesara si motivatie.
Iubirea apare numai aici. Dar majoritatea dintre noi suntem in faza in care trebuie sa invatam sa ne hranim fiinta cu hrana de calitate. Ca urmare apreciati fiecare conversatie in care va simtiti bine … faceti sex fara sa l incarcati cu semnificatii mari .. dar fiti prezenti si faceti l bine … puneti accent pe prietenie si libertate in cuplu .. si lasati ca sentimentele importante sa creasca natural ca expresie a apropierii si respectului pt viata celuilalt. Si totul se va normaliza in relatiile voastre. Viata are grija de tot …cand o respectati si iubiti. Complicata este doar mintea. Viata este simpla.
Andresia! Te mai omor cu o completare si promit ca te las sa respiri si pe urma sa ma injuri.
Cred ca sentimentul acela inexplicabil in care simti ca l iubesti, fara sa l cunosti … este doar o stare de euforie … inconstienta … consolidata de descarcari emotionale intense urmare a excitarii unor stimuli de catre cel care ti place (incredere, frumusete, aer misterios, putere sau chiar vulnerabilitate , sensibilitate etc) ce permit … proiectii de iubire si pasiune. De multe ori poate fi vorba numai de aparente sau pot veni la pachet aceste calitati cu altele care le fac pe primele nerelevante. Ce vreau sa spun este ca experienta ne spune ca trebuie sa fim extrem de precauti in a alimenta vise imediat ce intalnim pe cineva care pare sufletul pereche.
Te rog nu ma intelege gresit intrucat eu sunt un mare consumator a unor astfel de stari euforice. Le traiesc si le iubesc dar stiu ce sunt … si mai ales stiu ca nu insemna absolut nimic altceva decat o infuzie de secretii interioare revigorante care nu se intersecteaza absolut deloc cu iubirea. Mai degraba se intersecteaza cu inconstienta.
Cata vreme insa intelegi sa te bucuri de stare fara sa te bagi in interpretari grele demne de scenarii hollywood-iene … intregul context este dragut si provocator. Mai ramane sa fi tu insati si sa discuti pe bune si sa incurajezi acelas lucru … (asta daca te cunosti si daca faci fata sa auzi adevarul) … ca sa poti sa ti faci o parere relevanta. Starea asta euforica de la inceput … poate sa nu insemne nimic la fel cum inceputuri mai timide se pot transforma in pasiuni intense sau apropieri adevarate.
Partea buna cand esti constient este ca … relatiile de cuplu le traiesti conectat si interesat de continutul partenerului tau … iar acest continut este accesibil numai traind in prezent. traind intens prezentul cam dispar ingrijorarile … si odata cu ele asteptarile si pretentiile. Astea apar cand incepi sa gandesti relatia ta si ”sentimentele” tale. Cand nu traiesti, gandesti, si invers.
Interesul pentru interiorul oamenilor ce ti i scoate viata in cale trebuie sa existe din respect pt viata … pt ca daca ai fi fost atenta ai fi vazut cat de imprevizibila poate fi. cum totul se poate schimba peste noapte.
Fii doar atenta la tot ce ti pune viata in fata ca nu cumva sa ti scape lucruri esentiale care ti-ar irosi oportunitati sau care te pun pe directi infundate si asteptari gratuite.
singura regula pentru a iesi din confuzii si drame… este … atentia si relaxarea izvorata din intelegerea ca totul se afla in mana geniului vietii.
Nu ai tu cum sa ma omori,sunt alte lucruri care credeam ca o vor face si totusi sunt intreaga.Si apoi,daca ar exista o secunda vreun motiv pentru care sa te injur,mai intai te-as injura si apoi as respira si nu invers :))) ca dupa ce as respira sigur mi-ar trece chefu’ si atunci mai degraba ti-as multumi.As minti daca as spune ca sunt surprinsa de raspunsul tau sau ca nu toate astea nu mi s-au mai spus .Este vorba doar de sensuri,de intelegerea corecta a tuturor acestora.
Da,este foarte obositor sa fii andresia,atat de obositor incat caut sa inteleg tocmai ca sa ma pot odihni.
Revenind la oile noastre,le voi lua putin pe rand :
Inainte de toate vreau sa spun ca ,desi pare atat de natural si de minunat,acest nivel de constiinta in care relationarea are asemenea valente este destul de greu de obtinut si asta vedem daca ne uitam in jur.Intrebarea este simpla ca sa obtin aceasta concluzie : daca este atat de bine,de usor …de ce totusi 75% (un procent indulgent) din cupluri au probleme ca acestea pe care le discutam cu totii aici pe blogul tau si nu numai.Ponderea este atat de mare incat aproape ca eu devenit banalitati pe care majoritatea nu le mai iau in seama,considerand ca “asta e,asa-i viata,de ce mi-as bate capul cu asta”..si nici macar nu mai au curajul sa aspire catre ceva mai bun.
Din punctul meu de vedere (gresit,corect…e al meu) ,compatibilitatea in relatii este cu atat mai necesara cu cat exista mai putina experienta/intelepciune,mai ales la start,asa ca sa nu-ti taie elanul din prima si sa ajute la gasirea unor canale de comunicare care ulterior duc la o mai buna cunoastere a celuilalt ,a ta si chiar si a potentialului relatiei asa cum mentionai. Cu timpul,pe masura ce experienta aduce intelepciune,ne putem aventura si in relatii care nu par la fel de usoare,cel putin la inceput ,pentru ca atunci o facem cu o mai mare constienta ,stim in ce ne bagam si chiar asta si cautam,sa ne dezvoltam,sa ne descoperim si alte valente,sa ne testam limitele ,sa aplicam tot ce am invatat pana atunci.
Ar trebui sa spun insa la ce ma refer si la ce nu cand vorbesc de compatibilitate .Nu pun accentul pe partea care tine de gusturi si preferinte in diverse domenii si nici pe latura fizica ci in mod special pe asemanarea legata de mentalitate,principii de viata si chiar educatie (si aici ma refer la educatia primita in familie) .
Eu ma leg in mod special de acest aspect tocmai pentru ca am vazut ca lipsa de compatibilitate in sensurile enumerate mai sus pune piedici reale unui cuplu care nu are un nivel de constientizare foarte bun.Acum cativa ani as fi spus,dupa aceasta fraza ca ..totusi daca iubirea e mare relatia va rezista.Acum insa am vazut ca nu e nimic mai fals.Pentru ca relatia da…poate rezista,dar iubirea este ultimul motiv real pentru care este asa,desi majoritatea asta declara .In realitate este vorba de comoditate,obisnuinta si falsa siguranta despre care pomeneai.Si ca sa merg mai departe pe firul acesta al sigurantei,una din cele mai mari piedici leagat de trezire si constientizare este minunata inventie care se numeste certificat de casatorie.Pe langa faptul ca este o gluma de prost gust sa promiti cuiva ca-i vei fi alaturi pana la moarte cand tu nu stii exact nici cum vei fi si ce vei simti peste o luna,acest asa zis angajament aduce cu sine moartea interesului si atentiei pentru partener ,adica efectul de “imi bag picioarele,acum e a mea/al meu ,nu mai trebuie sa fac nimic “….asa cum aminteai.Dar pe care majoritatea il acceptam pentru ca deh…trebuie sa fim in randul lumii.
Vorbind despre asteptari,am unele indoieli precum ca cineva poate relationa fara a astepta absolut nimic de la celalat.Poate ar trebui sa delimitam o plaja de sensuri in ceea ce priveste asteptarile.Pentru ca una este sa iti doresti ca partenerul/partenera sa aiba anumite trasaturi fizice sau de caracter sau anumite atitudini si alta este sa ai asteptari pe care eu le-as numi “de bun simt” si aici ma refer implicarea si asumarea responsabilitatilor intr-o casnicie (ca tot vorbeam de minunatia asta).Oricat de mult ai iubi ,ai accepta,ai fi lipsit de asteptari …nu vei putea niciodata sa faci totul de unul singur.Poate ai sa razi sau exemplu ti se va parea banal dar eu asa cred,ca exista o limita minima dincolo de care se poate vorbi de lipsa asteptarilor.Si acest minim deriva oarecum din iubirea de sine,din respectul de sine.(am senzatia ca voi fi taxata la fraza asta )
Mai exista un sens in care renuntarea la asteptari poate fi numita resemnare,desi poate nu este cuvantul cel mai potrivit : atunci cand intelegi ca unui om nu-i poti cere mai mult decat el poate da la un moment dat,cand ii intelegi limitele.Dar aici este vorba déjà de ceea ce tu ai spun in fraza “O fiinta bine hranita este una echilibrata ingaduitoare … care va putea iubi pentru ca va putea intelege si trece usor peste limitele partenerului, confuziile si inconstientele lui. In plus va avea rabdarea sa-l hraneasca … si sa-i dea putere, daca simte ca are competenta necesara si motivatie.”Si sunt total de acord.Doar ca astfel de cupluri ,din pacate,le putem numara pe degete.
Ai spus “Resemnarea ta este de fapt refuzul de a avea incredere in viata si de a cauta mai atent in tine ceea ce te duce la dezamagire”.Da,aici ai punctat foarte bine.As putea sa inchei aici totul rezumandu-ma la cauza principala ,cea pe care toti o experimentam la un moment dat mai mult sau mai putin constient : frica…frica de a ne lasa in mainile vietii cum spui tu,care evident duce la falsa impresie ca am putea influenta asta intr-un fel sau altul.
Legat de partea a doua a raspunsului tau,lucrurile sunt ceva mai complicate,datele sunt altele de fapt dar prefer sa nu intru in detalii,cel putin deocamdata si cel putin nu aici.Ceea ce pot sa spun insa este faptul ca am depasit faza de euforie pentru ca am fost scuturata destul de tare…zburand fara parasuta.Ceea ce m-a frapat a fost tocmai cu cata usurinta poate sa se piarda “continutul” unor vorbe.Si ma frapeaza pentru ca eu ,de obicei,nu spun ceva (o vorba mare)cu foarte mare usurinta si daca spun inseamna ca asa simt si ca acest simt a ajuns destul de real incat simt nevoia sa-l exprim.Undeva am vazut un citat care mi-a placut mult si care spunea ceva de genul “ in vremuri indepartate oamenii nu vorbeau prea mult de teama ca nu-si vor putea acoperi cuvintele cu fapte”
Si totusi am o indoiala .E trist sa se intampla asa,ca aceste stari euforice fac ca totul sa se transforme usor intr-un balon de sapun, dar de ceva inca nu sunt sigura : daca vorbele se golesc de sens,daca ele nu se transforma in fapte,daca ne sunt inselate asteptarile si suntem dezamagiti crunt si..cu toate aceste conditii indeplinite care ar duce automat la abandonare ,la reactia de genul “aaaaa…pai daca nu e cum am crezut si am asteptat imi iau jucariile si plec”…. totusi nu se intampla asta,totusi ceva ramane acolo “pe pozitii”,daca ceea ce suntem tentati sa credem ca a fost doar o impresie nu e chiar asa,poate ca este unul din pragurile catre maturizare,catre schimbarea mentalitatii catre care tindem.Poate ca ceva s-a declansat pentru ca este prima data cand reactia nu este cea asteptata,cea care ar fi fost pana acum in astfel de conditii.Si spun asta tocmai legat de ceea ce spuneai in fraza “Ei nu sunt expresia hazardului . Ei vin la tine pt ca sunt ceea ce ai nevoie sa cresti in maturitate”
Acum este foarte posibil ca ceea ce am sustinut sa fie gresit pe ici pe colo,dar asta e si idea,sa invatam,sa intelegem.Si ….da,voi respira adanc .
Andresia! Uite si raspunsul meu:
https://www.fiiconstient.ro/blog/?p=569
sint dezabonata de la blogul aCESTA. ciudat ca vine in 2012 articol din 2011. pe cine intereseaza? si cum functioneaza dezabonarea? sint dezabonata