Eliberarea de identificarea cu primul gand
Am asteptat cele 100 de “Recomandari” la ultimul articol din capitolul “Relatii” pentru a va multumi tuturor pentru interes si pentru promovarea care mi-ati oferit-o. Imi doresc sa fiu citit, caut reactii de orice fel pentru ca este placut sa va am in preajma si vreau sa ne cunoastem cat mai bine.
Microarticolul de azi contine revelatia favorita a ultimilor ani pentru ca este si raspunsul final al celei mai grave probleme interioare cu care m-am confruntat in trecutul meu.
Bineinteles ca in momentul acestei revelatii … problema era depasita demult, dar intelegerea pe care am primit-o cu aceasta ocazie m-ar fi scutit de cativa ani buni de suferinta.
Neintelegerea naturii gandurilor te pot duce la o frica nemasurata de tine insuti (cea mai crunta dintre frici) pentru ca identificarea automata, inconstienta cu unele ganduri produse de o minte neinteleasa si scapata de sub control, te pot duce spre vinovatii distrugatoare.
Revelatia de aici vindeca o astfel de problema, total, deoarece clarifica la nivel fundamental ca viata se recreaza complet in fiecare moment fiind permanent proaspata, doar identificarea cu gandurile este continua si asta este singurul lucru care ne tine captivi in trecut si in suferinta.
Cu riscul sa va plictiseasca, fiind probabil inafara problemelor voastre imediate, articolul de azi este modul meu de a va arata recunostinta de a va avea atat de aproape pe cei mai multi dintre voi si ca imi sunteti atat de accesibili.
Acum 10 ani mi s-ar fi parut de domeniul SF sa gasesc atatia oameni interesati de ceea ce ma preocupa fara incetare de cand ma stiu. Dar acum nu ma mai mir deloc.
Viata ma copleseste si-mi depaseste cu mult asteptarile. La toate capitolele. Si nu ma deranjeaza de loc.
Cu riscul sa par formal (lucru care ma enerveaza rau de tot) … multumesc in mod special domnului Octavian Tiganus & Co, lui Marius Stan, fratiucului Razvan si prietenelor mele L. si Stela.
Eliberarea de identificarea cu primul gand
Orice moment de prezenta si calm este intodeauna intrerupt de un prim gand incitant care testeaza luciditatea noastra (constienta) fiind construit perfect pentru a-ti tenta implicarea mintii determinandu-te evident, la o reactie inconstienta sub forma de trafic mental, care transforma prezenta in absenta din propria fiinta.
Pentru ca intodeauna acest prim gand este perfect conceput pentru a te implica emotional foarte rapid si deci de a fi atractiv pe fondul tacerii mintii … NE SCAPA ESENTIALUL … pentru ca ne este deturnata atentia de la sursa acestui prim gand la … continutul gandului.
Dar pentru ca intr-un moment fericit, dupa 2 zile de post, eram puternic ancorat in stari profunde de prezenta, mi-a devenit accesibil si perceptibil campul din care aparea acest gand.
Este vorba de supraconstient, care este mascat de o intensitate radianta atat de scazuta incat ii permite sa se ascunda in spatele constientului nostru.
Asadar nefiind capabili sa percepem straturi profunde ale fiintei noastre, care sunt sursa reala a majoritatii gandurilor initiale, ne trezim incitati, implicati si marcati de continutul lor.
Deoarece credem ca noi suntem autorul gandurilor de care ne este rusine sau prin care consolidam identitatea egoului, responsabilitatea cu care ne incarcam ca urmare a acestei erori ne fura detasarea fata de ganduri si in plusssssssssss ne lasa fara atentie (constienta) la fenomenul interior.
Situatia ne epuizeaza si ne indeparteaza de posibilitatea de a simti profunzimea si complexitatea fiintei care o reprezentam.
Prin constientizarea procesului, responsabilitatea fata de continutul gandurilor scade complet si astfel devenim in mod natural contemplatori deasupra tentatiilor mintii, ai propriului univers mental interior, care nealimentat fiind de identificarea cu gandurile devine repede doar un spatiu focalizat pe constiinta, capabil sa simta tot mai bine aspectele subtile interioare.
Descoperirea mea a avut un efect teribil prin faptul ca odata identificata aceasta sursa … orice prim gand tentant, in loc sa degenereze in trafic, te trimitea cu atentia catre supraconstient si implicit adanceai starile de prezenta. Practic odata ce l-ai surprins pe Dumnezeu in tentatiile starilor joase de constiinta … atentia devine atrasa bineinteles de Dumnezeu … iar starile in cauza se evapora imediat ce s-au nascut.
Nu are rost sa mai vorbesc despre forta care suntem, odata ancorati in acele stari de constiinta, pentru ca majoritatea va puteti imagina ce inseamna … sa-ti iei fiinta in primire si sa fii, constient, una cu ea.
Gandurile…Gandurile negative au ucis un mine tot ce am avut mai bun…Din cauza lor am pierdut tot ce am avut mai bun…Incet m-am prabusit si acum incerc cu greu sa ma ridic.Nu am fost constienta de puterea gandurilor si nu am stiut ca la un moment dat se pot transforma in realitate. Acum incerc sa ma eliberez de gandirea negativa dar este foarte greu. Dupa ce ai pierdut aproape tot nu stiu cum poti sa mai gandesti pozitiv.Si totusi poate mai exista o speranta…
Gandurile negative te au adus aici tocmai pentru a te ajuta sa te intelegi , si a intelege cum te poti ajuta. Oricat de bun a fost ce ai avut … nu te ai bucurat deloc de asta … daca ti ai incurajat gandurile negative ce te au adus aici.
Incearca sa intelegi ca … toate gandurile tale negative nu sunt ale tale … doar trec prin tine. In masura in care nu te identifici cu ele si le lasi sa plece cum au venit .. NU TE POT ATINGE.
Pe de alta parte poti aduce in mintea ta … o multime de ganduri pozitive si incepe cu :
SUNT ASA CUM M-A CREAT DUMNEZEU.
Repeta cat poti de des asta … fi recunoscatoare pt fiecare clipa de viata care este de fapt o noua sansa sa faci altceva decat ai facut pina acum.
Mai retine ca azi esti gandurile tale de ieri (trecut) iar miine
(viitor) vei fi gandurile tale de azi.
Priveste l pe dumnezeu in tot ce exista si ti se intimpla … pt ca asta este lectia ta … si totul se va schimba in viata ta. Ai ignorat darul ce era in tot ce aveai … iar acum trebuie sa inveti sa iubesti ceeace ai … fara sa te agheti de ceeace iubesti.
Dumnezeu este tot timpul in toate situatiile … linga noi.
Deci speranta exista cu caru. Dar trebuie sa i dai o sansa lui Dumnezeu sa ti arate ca este linga tine. Fi atenta in jur si priveste totul cu alti ochi. Si Dumnezeu ti se va revela in cele mai comune situatii … chiar azi.
Dupa ce am citit articolul si comentariile voastre gandul m-a dus la litania fricii Din Dune… “Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi invinge frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu”
as vrea sa pot sa fac si eu pt tine ceea ce faci tu pt mine, prin simpla publicare a acestor articole…
iti multumesc din suflet
Ma regasesc in fiecare gand, insa, cu preponderenta, in “primul gand”, in ciuda faptului ca sunt constienta de efectul nu tocmai fericit pe care il poate avea asupra mea si a celor din jur! Am incercat, in timp, sa trec de impactul emotional determinat de stimulii externi, si sa filtrez, la nivel de constienta, ceea ce vreau sa ramana, intelegand (prin insasi viata) ca doar asa pot trece la un nivel superior al “fiintei fara pereti”.
E adevarat ceea ce afirmi si curat, adica sincer exprimat, asa cum ne-ai onorat de cand ne stim… Totusi, uneori, primul gand poate fi o intuitie, o comunicare de dincolo… Expresia “gandul salvator” e tot asa de adevarata… Nu vi s-a intamplat ca vederea unei scene sau persoane sa trezeasca in voi un gand fugar, fara acoperire logica, dovedit ulterior drept un semnal al unor evenimente, reactii, sentimente ulterioare?
In fond, mesajul cel mai frumos si greu de realizat – la inceput – este ‘ fii vigilent cu propriile ganduri!”, “fii un luptator”.
Uneori gandurile sunt ca niste nori cenusii, ce imbraca, treptat, chipul, lumea launtrica. Trebuie indepartati. Cu cat urcusul spiritual e mai evident, cu atat “finetea” perversa a gandurilor pune la incercare nu numai mintea… Indemnul lui Iisus Hristos de a fi asemenea copiilor e o intreaga intelepciune. Ochiul curat vede tot curat. El se manie pe ce-i rau, dar pana seara-i trece, iar calmul care-l patrunde nu e gandit, nici fortat, ci vine din puterea de a ierta,de a iubi, de a vedea lumea cu ochi de copil…
Ce frumos e indemnul acela: esti bucuros, roaga-te! Esti trist, roaga-te. Iar cantecul rugaciunii selecteaza gandurile, le aduce la dimensiunea la care sa poata fi cantarite, create, recreate…
E ca un joc de copil, uneori dureros, cand puterile launtrice-s subrezite: ai cazut, ridica-te. Pune un gand bun in locul celui intunecat.
E ca si cum as vorbi cu mine insami. Nu trebuie sa uitam niciodata: cand ne simtim coplesiti, cand totul pare incert, cenusiu, suntem cel mai puternic sprijiniti… Totul e sa ne lasam in voia Lui.
Va doresc o vara minunata.
Intr-adevar reusim cumva sa ne scindam atunci cand condamnam gandurile si mintea in totalitate.
Ne negam inconstient cel mai puternic instrument creator de care dispunem, il condamnam si incercam, fara succes, sa-l reducem la tacere.
Daca mintea noastra creatoare, care este una cu Mintea care ne-a creat sau “Mintea Universala”, genereaza acel prim gand inseamna ca acel gand are sens si merita evaluat si pus in practica. Il putem numi intuitie, inspiratie sau gandul lui Dumnezeu pentru noi.
Relevanta si relevant expusa experienta ta Cristi, iar observatia “credem ca noi suntem autorul gandurilor” este esentiala.
Odata ce credem asta am schimbat mintea si dam putere iluziei, iar iluzia are proprietatea interesanta de a spori ca un abur dens si de a ocupa spatiul care altfel ar ramane liber odata cu subtierea si disparitia primului gand.
Aburul ala dens e de fapt format dintr-o succesiune de ganduri care apar unul dupa altul rapid si care ne acapareaza uneori atat de mult ca nici nu mai stim care a fost gandul initial izvorat din constiinta pura.
Pentru ca mintea egotica nu e capabila de creatie reala are viclenia de a se agata de gandul initial si de a-l perverti in primul rand prin incercarea de a-si asuma paternitatea si apoi prin cavalcada de ganduri care se succed cu repeziciune si care o hranesc si ii consolideaza pozitia.
Astfel ajungem sa–i acordam atat de mult credit incat sa-i lasam locul de conducator al vietii noastre.
Si-atunci e nevoie de o decizie.
Decidem pe cine ascultam.
Mintea creatoare comunica scurt, ne spune din prima ce e de facut si nu are nevoie de constructii savante si ganduri elaborate pentru ca nu are sens sa abureasca si sa consume energia vitala.
Asa au venit toate clipele de mare inspiratie, sclipirile de mare geniu creator care au imbogatit lumea cu opere de arta, stiintifice sau umanitare de o frumusete care ne uimeste.
Si se pare ca toate au venit pe fond de liniste mentala si cele mai multe prin abandon dupa o lupta epuizanta de incercare a mintii egotice de a fi creativa.
@Laura. domnul Albu! Aveti perfecta dreptate!
Primul gand nu are legatura cu mintea. Vine de mult mai departe. Poate fi un simplu gand care sa tenteze constienta noastra sau poate fi traducerea unei perceptii puternice care aduce viziuni noi in aceasta lume. Esential este:
sa raminem focusati pe sursa divina a acestora
sa ne pastra starea ancorata in prezent prin pastrarea conexiunii cu aceasta sursa.
Traficul mental este expresa neintelegerii fenomenului ce l-am descris, este expresia neatentiei, inconstientei.
MIntea nu poate fi interesanta, creativa … dar poate traduce si prelua … perceptii adanci ale partilor profunde (putin evidente) ale fiintei noastre. Tacerea mintii, prezenta,… este reflexia gestului de a mentine integrata mintea ,prin atentie, in partile noastre dumnezeiesti: sine, suflet, supracosntient … care sunt precum intinderile nesfarsite de ape … apropo de prezenta mea pe plajele Greciei.
@ Alex … Maicutele Bene Gesseritului … si mai ales Cucernicele Maici sunt o forta spirituala enorma. Tocmai acum recitesc intreaga saga a Dunelor. Litania impotriva frici este tare … dar acum avem mai multe variante de a controla frica.
@ Alenia … Te pup.Esti draguta.
buna ziua Va rog sa ma ajutati sau sa ma indrumati .Eu am multe ginduri negative care i-mi produc multa frica si spaima ,aceste ginduri negative nu le fac eu ,apar fara voia mea ,dar eu le percep ca fiind reale adica eu cred ca sint facute de mine si imi produc multa frica si suferinta. Aceste ginduri sint ca:o sa mor ,sau ca o sa orbesc sau ca o sa mi se intinple ceva foarte rau ,iar eu nu pot scapa de aceste ginduri.Cind ma rog aceste ginduri urite care contin si blasfemii intra peste rugaciunea mea si imi strica toata rugaciunea si nu pot sa ma rog bine si tot repet rugaciunea pina sa dispara aceste ginduri urite dar ele nu dispar deloc mai rau,ele se amplifica pina ma epuizeaza fizic si psihic ,la fel si cind ma inchin tot asa gindurile apar iar eu cred ca Dumnezeu aude aceste ginduri urite si false si imi este frica ca le face sa fie adevarate crezind ca sunt facute de mine.Cind trec pe linga biserica mi se intinpla la fel si ramin blocat acolo linga biserica de frica ca aceste ginduri sa nu fie auzite de Dumnezeu si sa creada ca sint facute de mine .Gindurile urite si false nu sint facute de mine ,aceste ginduri imi apar in permanenta si peste tot.
cum pot sa scap de aceste ginduri? cum pot sa ignor aceste ginduri? cum sa scap de frica acestor ginduri false? cum sa-i spun lui Dumnezeu ca aceste ginduri de frica ,spaima ,de blasfemie nu sint facute de mine? cum sa ma iluminez si eu si sa fiu liber?
multumesc mult si va rog sa ma ajutati
@Antonyo. Exact la situatia asta ma refeream in articolul acesta cand vorbeam de o minte scapata de sub control pe care nu o intelegi. Tie iti era destinat.
Acum fii foarte atent si incearca sa asimilezi profund ce ti zic. Tu esti fundamental un om bun. Iar exact frica ta de propriile tale ganduri … si vinovatia … este dovada absoluta. Un om rau s-ar bucura de toate gandurile lui rele. Faptu ca vrei sa te disociezi de partea ta intunecata iti dovedesc intentiile tale bune.
Iar daca eu vad asta … DUMNEZEU o vede infinit mai bine. Dumnezeu iti vede sufletul tau bun dincolo de toate porcariile care le macina mintea ta si a noastra a tuturor definitiv. Trebuie o bunatate enorma sa ceri ajutor si sa te expui in felul asta.
Dumnezeu te a si iertat deja. Iti garantez. Dar daca tu nu poti sa te ierti nu vei putea simti iertarea si iubirea lui Dumnezeu. Trebuie sa te ierti si tu. Mintea ta a ajuns in halul acesta din cauza faptului ca nu o intelegi, ca lupti cu ea si ca te crezi responsabil de ce debiteaza. Articolul asta asta iti spune. Gandurile tale nu te invinovatesc. Lasa le sa existe. Si cultiva ganduri pozitive ca si cea care am recomandat-o mai sus.
SUNT ASA CUM MA CREAT DUMNEZEU.
Tu esti exact asa cum te a creat dumnezeu.
Dumnezeu este la fel de responsabil de situatia ta.
Mai incerca si:
SUNT DRAGOSTE BUCURIE SI ADEVAR.
Razvan pe forum are o multime de afirmati care ajuta la linistirea mintii.
Repeta-le cat mai des chiar mecanic.
Nu conteaza ce prosti mai apar pe linga ele in mintea ta.
Accepta cu ingaduinta tot ce nu poti controla la mintea ta.
Nu poti ajunge la liniste pina esti in conflict cu tine insuti pina nu iti accepti mintea exact asa cum este.
Si nu uita:
Dumnezeu te a iertat si vede ca esti un om bun … O vad si eu. Trebuie sa o faci si tu.
Iubeste ti mintea cu toate absurditatile si nonsensurile ei agresive si vei vedea ca se va transforma in timp in lumina. Ai rabdare cu tine si incepe sa te iubesti.
In noi toti exista tot ce vezi tu in mintea ta. Acceptarea partii noastre intunecate ne face cu adevarat umani , ingaduitori si iubitori cu ceilalti.
Incerc tot timpul sa cred caci primul gand este de la DUMNEZEU.Cand am fost sa ma inscriu la scoala de asistent medical am plecat cu doua ganddddddduri de acasa;primul a fost sa ma inscriu la asistent generalist,al doilea a fost sa ma inscriu la asistent kinetoterapeut,problema este ca am inceput sa ma mustre constiinta, oare am facut bine,mai mi-a spus si sotul ca nu este asa cautata si m-am descurajat singura.Oare a fost Dumnezeu alaturi sa ma indrume.
Buna.
Si eu am ganduri intruzive care nu mi dau pace si imi creeaza o frica si o teroare imensa. Sunt contrare lucrurilor pe care le as face vreodata. Imi vine involuntar in minte cum ca as putea sa fac rau celor dragi. Aceste ganduri groaznice ma duc adesea catre atacuri de panica teribile. Cum sa inving aceasta frica si cum sa mi scot din minte aceste prostii?!
Multumesc frumos