Da o sansa reala relatiilor – Partea a 3-a

Discutam mult despre ceea ce ar trebui sa fie relatiile, despre frumusetea si nobletea fidelitatii, despre iubirea totala in care nu poti vedea si atinge decat pe cel de care esti indragostit.

Iar calitatea relatiilor in vremurile noastre este exact pe masura onestitatii acestor discutii … penibile din punctul meu de vedere.

Nu discutam insa deloc, despre faptul ca majoritatea dintre noi:

• nu suntem interesati si nici nu suntem in stare sa cunoastem cu adevarat oamenii pe care spunem ca-i iubim;
• nu ne cunoastem pe noi insine si ne surprindem de nenumarate ori ca vorbim despre noi in termenii care dau bine sau care ne sustin interesele si nu in cei care reflecta exact ce suntem;
• iubirea noastra dispare in furie imediat ce nu primim ce ne asteptam sau se discuta sincer despre ce simtim si dorim cu adevarat.

Este interesant ca in cercurile exclusive de barbati sau femei se discuta ‘’pe bune’’ o parte a vietii noastre interioare, cea care da bine ego-ului.

In aceste cercuri, sa le zicem unisex, unde suntem intre competitori si superioritatea se dovedeste prin abilitatile de seductie sau in numarul si frumusetea iubitilor, se vehiculeaza o parte din adevar pentru ca cealalta  parte – in care suntem dependenti de partener, suntem ‘’inselati’’ sau ignorati, cea in care urmarim si ii facem sa se simta vinovati pentru orice – este ascunsa cat se poate de bine.

In relatie trebuie sa parem morali, elitisti in sentimente, superiori in principii pentru a genera cadrul in care sa putem crea vinovatie in partener, iar in cercurile exclusive de barbati sau femei trebuie sa ne promovam ca fiind competitivi deoarece avem de-a face cu concurenta.

Atat barbatii cat si femeile, inclusiv cei foarte inteligenti traiesc invidii incontrolabile fata de cei care au succes si sunt seducatori.

Cate femei credeti ca vor recunoaste ca isi invidiaza  prietenele care traiesc liber si ies cu barbati interesanti sau frumosi si nu se impiedica de prejudecatile sau parerile altora?

Cate femei sunt capabile sa discute cu partenerii lor despre ele insele, despre atractiile si pasiunile lor, cum o fac in cercurile lor de femei?

Cati vorbesc in propria relatie despre sentimentul placut pe care l-au trait flirtand cu un tip/tipa noua?

Cate recunosc ca nu-si pot lua gandul de la un necunoscut interesant sau de la seful ei?

Vreau sa stiu in cate cupluri iubitii pot discuta relaxat despre faptul ca unul dintre ei este atras doar sexual de vreun tip/tipa care arata bine. Poate chiar de unul dintre prietenii tai.

Cine recunoaste ca ar risca orice daca ar avea o posibilitate reala de a ajunge in patul unui seducator irezistibil?

Stiu ca multe femei vor spune ca nu-i cazul lor, ca este exclus sa se-ntimple asa ceva, dar in fapt ori nu au avut sansa unei astfel de oportunitati, ori nu se cunosc prea bine, ori se mint din diverse motive, ori ma cred suficient de naiv incat sa-nghit gogosile pe care le baga pe gatul partenerilor lor.

Iar cand se-ntimpla sa ajunga in patul unui astfel de barbat se mira ca si cum totul ar fi inexplicabil.

Evident ca totul le este clar, la fel cum evident este ca in cuplu nu pot scoate o vorba despre aceasta parte din ele.

Tot acest spatiu al vietii noastre intime despre care nu putem discuta in cuplu este amplificat de faptul ca nu ni-l asumam si nu-l recunoastem.

Si este inacceptabil sa o facem, pentru ca din acel moment nu mai putem pretinde exclusivitati de la partener.

O gramada de femei si-ar dori si negocia libertatea de a incerca barbatii de care-s atrase, dar alunga urgent ideea la gandul ca ar trebui sa accepte aceasta libertate si partenerului lor.

Barbati sau femei suntem terifiati de posibilitatea de a fi comparati si de a iesi sifonati din aceasta comparatie. Acest lucru este insuportabil pentru ego.

Si asta este numai consecinta neincrederii in noi. Ne simtim invalidati de aventurile partenerului nostru. De parca nu am putea sti cine suntem si ce valoare avem doar din introspectia personala.

Temerile noastre sunt gratuite intrucat in fapt,  nimeni nu ne poate lua aspectele care ne dau unicitatea pentru care vom fi doriti dincolo de indemanarile si calitatile noastre. Neincrederea si frica ne fac fara exceptie neatractivi si plictisitori.

Si ce satisfactie mai mare putem incerca decat sa fim doriti si cautati fara nici o obligatie, dar mai ales cand avem ocazia sa fim alesi din toate variantele avute la dispozitie.

NU vad ce satisfactie pot avea ca sunt ales si dorit din obligatie, mai ales cand partenera mea viseaza la altii. Lasati-va iubita sa afle ce vrea, sa stie ce pot oferi altii, sa stie pe ce lume traieste si sa stie de ce vine inapoi … daca vine.

Numai asa construiesti ceva real.

Intr-o lume matura cu relatii sanatoase si libere, tentatiile vor fi mult mai mici, desi vor exista permanent, fiind absolut necesare evolutiei si descoperirii de sine.

Toti gasim in noi aceste dorinte dar fiecare vom crede ca ele nu ne incearca iubitii. Si ne vom convinge de asta, pentru ca altfel trebuie sa ne punem prea multe intrebari care ne rascolesc inconstienta.

Trist este ca am ajuns sa traducem respectul si loialitatea pentru un iubit cu reprimarea atractiei fata de oricine altcineva. Reprimarea este o agresiune fata de propria fiinta si o priveaza de experiente de care are absoluta nevoie. Si nu este vorba aici de a-ti trimite cu forta partenerul catre alte experiente amoroase daca nu si le doreste. Ci pur si simplu a le accepta ca firesti, daca exista.

Trebuie inteles ca atractiile pe care le incearca partenerii nostri nu invalideaza atractia care o simt fata de noi … si mai ales nu sunt un act de tradare. Sunt experiente si in masura in care sunt placute trebuie sa ne bucuram pentru ele.

Nu intodeauna comparatiile ne sunt defavorabile si de cele mai multe ori suntem ”inselati” doar pentru ca partenerul cauta o conexiune mai buna sau vrea sa se simta dorit.

Sunt sigur ca va este familiara si situatia in care unele femei isi ameninta partenerul cu despartirea pentru cele mai nevinovate infidelitati, dar sunt capabile de o implicare totala sa ajunga in patul vreunui tip ‘’tare’’, chiar daca ar trebui sa astepte la coada.

Stim cu toti ca femeile indragostite nu se impiedica de nimic cand isi doresc un barbat cu adevarat. Vor vrea sa ajunga in patul lui indiferent de cate femei isi mai doresc asta si indiferent de ce risca. Astea se-ntimpla cu majoritatea femeilor, dar in toate relatiile este o tacere de mormant pe acest subiect.

Pentru ca nu ne acceptam ca fiind normale aceste aspecte ale naturii noastre, relatiile devin o lupta pentru putere si control cu miza: cine prosteste pe cine.

Cine credeti ca sunt barbatii la care viseaza femeile si pentru care isi inseala partenerii? Credeti ca sunt barbatii cuminti, fideli, care vorbesc si iubesc decent? Nu bufniti in ras ca nici macar nu mi-am putut imagina asta.

Sunt barbatii inconjurati de femei, care iubesc femeile, le cunosc cu adevarat si le ofera ceea ce au intr-adevar nevoie: conexiune, sex, sentimentul ca sunt cunoscute si intelese pana la punctul in care isi permit sa fie ele insele si sa ofere totul.

Ca urmare, cand ati promis fidelitate si le-ati linistit ego-ul nu faceti decat sa va alegeti cu un foarte consistent dar inconstient dispret. Pentru un barbat liber, …  femeile vor lupta sa-l tine langa ele si se vor bucura de tot ce primesc.

Cei care nu stiu sa-si protejeze libertatea nu fac decat sa-ngroase randul fraierilor care vor trebui sa se chinuiasca pentru putina atentie. Iar pasiunea devine rapid istorie.

Fara pasiune mori in interior sau ajungi repede in bratele altcuiva daca inca nu esti distrus si mai esti atragator.

Deci mare atentie ca atunci cand dati iubitelor libertatea voastra le faceti un mare deserviciu.

Le luati placerea de a va seduce permanent.

Orice refuz sau incapacitate de a accepta si intelege natura dragelor noastre femei nu face decat sa ne pecetluiasca soarta de victime nefericite,  pentru ca odata ce o femeie ti-a simtit dependenta si implicit frica de a fi parasit, in spatele naivitatii isi va permite sa te trateze cu un dezinteres fenomenal de bine ascuns sub explicatia: ‘’Am stiut ca orice as face o scot eu cumva la capat, ca doar am vazut ca ma iubesti‘’ … ca un fraier ce esti, completez eu.

Evident ca fenomenul este valabil in mare si invers.

Insa trebuie sa intelegem ca totul este perfect asa cum este, ca totul este proiectat sa ne duca catre atentie pentru a ne cunoaste si la curajul de a ne accepta si iubi asa cum suntem.

Nu intamplator barbatii care-si gasesc limpezimea primesc totul de la femei fara sa ceara nimic. Si invers.

Sunt indivizi atat de speriati de posibilitatea de a fi inselati incat isi cauta parteneri la fel de speriati pentru a face un contract de fidelitate cu o intreaga baza morala si principiala ca fundament.

In mod evident dupa cativa ani pasiunea dispare ca si cum n-ar fi existat vreodata, ca urmare a instrainarii produsa de ceea ce nu-si pot spune.

Se linistesc unul pe altul ca e normal sa fie asa, ca asta se-ntampla tuturor pentru a evita orice responsabilitate fata de faptul ca s-a ajuns in acest punct. Asa stau amindoi linistiti si se fac a nu vedea elefantul care misuna relaxat in dormitor.

Ignorarea situatiei nu-i va ajuta cu nimic pentru ca la un moment dat, pe fondul lipsei de pasiune, orice experienta cu un nou partener va deveni extrem de interesanta, pe cand cea de acasa va deveni insuportabila.

RELATIILE TREBUIE SA NE OFERE SENS, PASIUNE, DISTRACTIE, COMUNICARE.

In nici un caz promisiuni, constrangeri, drame, tragedii sentimentale, fluctuatii emotionale, reprosuri, justificari.

Toata aceasta intelegere este necesara pentru a ne vindeca de naivitate, de rezerve in comunicare dar mai ales de a ne respecta si iubi pentru ce suntem de fapt.

Imediat ce facem asta vindecam pe loc lumea si relatiile de plictiseala, lipsa de pasiune, dezinteres, dispret.

Pana nu ne cunoastem, iubirea este o gluma.

Ce altceva iubim decat o imagine falsa pe care o avem despre celalalt?

Dar ca sa ne cunoastem, trebuie inainte SA NE PREGATIM SA SUPORTAM ADEVARUL DESPRE NOI. Si nimic nu ne ajuta mai mult sa suportam acest adevar decat intelegerea ca totul este proiectat in interesul nostru pentru a ne oferi o viata pasionala, plina de sens si semnificatii. Trebuie sa intelegem ca nu suntem intr-o lume ostila, ci ca noi o cream prin modul in care ne tratam oamenii din viata noastra.

Eu inteleg disconfortul pe care-l produce ego-ului adevarul … si implicit inteleg tot efortul tuturor celor care-si protejeaza iluzia despre iubitii lor. Ii inteleg si pe cei care se mint pe ei insisi ca sa-si poata condamna partenerul.

Dar pretul iluziei si a perisabilului confort al ego-ului este pierderea realitatii, care dispare numai pentru ca noi refuzam sa o acceptam. Iar ceea ce refuzam sa vedem si sa acceptam … persista … si se va face vazut ochilor nostri prin ce altceva decat prin suferinta … ca singura varianta care ne mai poate retine atentia si conecta la viata reala.

‘’Suferinta este maestrul perfect in lipsa intelepciunii’’.

Cand cauti iluzia confortabila a fidelitatii, conexiunea devine imposibila.

Unul dintre primele lucruri pe care trebuie sa le facem este sa recunoastem in primul rand adevarul despre noi. Sa-l acceptam cu recunostinta si la nivel profund, sa-l declaram cu mandrie si sa dam celorlalti aceiasi libertate.

Noi traim cu prejudecata ca nimeni nu ne-ar putea iubi daca am fi transparenti, iar adevarul este ca numai atunci suntem suficient de interesanti incat sa apara ceva real si durabil in relatiile de cuplu.

Practic trebuie sa devenim barbati sau femei adevarate, dupa caz, asumandu-ne natura, sentimentele, dorintele.

Pana nu facem asta suntem doar un surogat nefericit si extrem de plictisitor si nu vom putea tine langa noi decat un naiv la fel de plictisitor, care viseaza cai verzi pe pereti.

Astfel vom vindeca lumea de vinovatie si minciuna si ne vom oferi mult unii altora din placerea de a darui. Si in nici un caz fortandu-i pe toti sa fie ceva ce convine ego-ului nostru nesigur si disperat sa para puternic.

Pe urma putem sa renuntam la discutiile noastre in cercurile de acelasi sex despre cat de pizdosi suntem, cum invartim femei sau barbati pe degete, cum tinem partenerul sub papuc sau cum il prostim, si sa le inlocuim cu discutii despre cum am putea sa ne sprijinim pentru a crea o punte de incredere catre sexul opus care sa ne scoata din acest joc al puterii si suspiciunii.

Pentru cei care ma citesc superficial si ma cunosc putin, constat ca las impresia unui tip ce-si promoveaza opiniile pentru a-si justifica libertatea si a-si apara stilul libertin de viata.

Ca si cum as cauta in vreun fel acceptarea cuiva.

Cei care ma cunosc doar din spatiul virtual ar trebui sa se prinda din ceea ce gasesc despre mine ca sunt omul care nu a avut nevoie niciodata de vreo confirmare din exterior.

Foarte devreme am inteles ca traiesc intr-o lume cu mult prea multa inconstienta si ca nu ma pot baza pe valorile nimanui, prin urmare mi le-am cautat pe cele proprii si nu am dat socoteala nimanui, …  indiferent ce am avut de pierdut.

Nu am regretat niciodata aceasta decizie a mea. M-a dus spre tot ce mi-am dorit.

Cand totusi ma explic o fac din generozitate si respect pentru oameni a caror prietenie vreau sa o castig.

Unii insa cred ca ma grabesc sa le raspund din slabiciunea unui ego disperat dupa imagine.

Imi pare rau pentru ei mai ales cand persista in aceasta atitudine, caz in care ies din peisajul lor pentru ca interactiunea la acest nivel nu ma intereseaza.

De fapt, pentru ca am inteles si aplicat ceea ce ma straduiesc sa sintetizez in articolele astea, am obtinut mai mult decat credeam ca-i posibil de la aceste relatii si incerc sa-mi ofer experienta celor care simt ca viata lor relationala nu este ceea ce-si doresc.

Stiu ca alta solutie nu exista.

Imediat insa ce ideile astea devin vii in viata ta intelegi clar eroarea in care erai.

Mai trebuie inteles ca eu nu incurajez decat sa ne acceptam cu recunostinta natura intima si implicit diferentele, sa intelegem ca orice primim este un dar si in nici un caz o obligatie pentru cel ce ofera.

Si prin tot ce fac, vreau sa ajungem in relatiile de cuplu sa ne castigam odata pentru todeauna increderea ca nu intram in aceste relatii ca sa ne tragem pe sfoara ci sa ne ajutam in evolutie, dar mai ales ‘’SA NE SIMTEM BINEEE‘’.

Pentru asta trebuie sa intelegem ca pe calea mimarii si manipularii nu facem decat sa ne distrugem iremediabil si sa transformam un spatiu de relaxare, placere si aventura in teren de lupta si dominare.

NU ma intereseaza ce crede unul sau altul despre ce ar trebui sa fim.

Ma intereseaza doar ce suntem acum si aici.

Eu mooooor de placere sa cunosc oamenii in general si femeile in special. Pentru ca vad dincolo de superficiala glazura de rezerve si de cele mai multe ori reusesc sa o si sparg  ….

Stiu cat suntem de interesanti unii pentru altii cand vorbim ‘’pe bune’’.

Mai stiu ca pentru asta suntem impreuna pe pamant: SA DISCUTAM PE BUNE.

Asta ne conecteaza.

Asta creeaza incredere.

Nu incerca insa sa fentezi.

Viata vede tot si te arde daca esti atat de arogant incat sa te crezi mai destept decat ea.

Sunt interesat insa de ceea ce au de zis cei pe care ii vad sau simt fericiti si impliniti in relatiile lor.

Daca nu simt pasiunea in viata ta relationala, daca trebuie sa tragi de iubita ta pentru un sex in loc sa nu o poti da jos de pe tine, daca nu vad un zambet larg al femeii de langa tine sau bucuria ca a unui copil ca-i in preajma ta sau daca nu vad ca se chinuie sa lipeasca o parte cat mai mare din ea de tine …  abandoneaza toate prostiile pretentioase pe care le rumegi despre relatii, citeste-ma atent si schimba complet abordarea.

Imi vei multumi din suflet cand vei vedea ce usor si rapid normalizam relationarea in cuplu.

In concluzie:

Nu ma intereseaza ce credem fiecare ca e bine sau rau, evoluat sau nu,  … eu respect si accept tot ce exista in noi, ce suntem si va recomand aceeasi atitudine.

Femeile te pot coplesi cu oferta lor de dragoste si dedicare, dar daca alegem sa ne folosim de ele ca sa ne satisfacem ego-ul sau nevoile … sa nu ne miram daca exact asta vor face si ele si daca totul se va transforma intr-o epuizanta lupta de manipulare si subjugare.

Ma surprinde usurinta cu care majoritatea pare sa considere firesc ca in relatiile mai lungi, rutina sa ia locul pasiunii.

Nimeni nu pare sa observe ca rutina este o alta fata a compromisului de a considera RELATIA UN CONTRACT prin care toti cautam sa protejam interesele ego-ului nostru nesigur.

Cand intram in relatii pentru un schimb, pentru a ne onora partea contractuala, trebuie sa amputam parti din noi (atractii, dorinte, vise, trairi), sa ne cenzuram si cerem acelasi lucru partenerului. Aceasta cenzura ne instraineaza de viata noastra si de partener in acelasi timp.

Pasiunea este un indicator perfect al sanatatii in relatie.

Pasiunea este aura conexiunii dintre parteneri iar onestitatea este cel mai puternic afrodisiac pentru ca aduce la lumina universul nostru interior fenomenal de interesant.

Cand pasiunea se diminueaza, FII SIGUR ca pierzi contactul cu viata si trairile celuilalt.

In cazul acesta, daca vrei o sansa reala, pregateste-te sa il/o pierzi sau sa-i oferi spatiu de care are nevoie sa afle ce isi doreste, spune-i tot ce nu credeai ca i-ai putea spune vreodata si da toate semnalele ca ai aprecia acelasi tratament.

Daca inca este ceva real si valoros intre voi veti simti imediat ca asta este singura cale.

Suntem complecsi si interesanti, pasionali si irezistibili cand ne acceptam fara rezerve si suntem capabili sa facem acelasi lucru cu cei pe care-i dorim aproape.

Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.ro de dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea.

CRISTI