Costul ascuns in durere a tradarii adevarului interior

Ne permitem sa pierdem timpul cu gargară teoretică, cliesee spirituale, ipocrizie si minciuni , cuvinte emotionante, sau proiectii idilice pt ca ne imaginam ca nu ne costa nimic dar castigam usor totul, … adica imaginea care ne-o dorim si influenta care ne imaginam ca ne-o va aduce.

Nu rareori trudim din greu pt o imagine ca sa ne convingem inclusiv pe noi ca nu suntem ceea ce simtim in fondul nostru.

Adica niste tradatori care spera ca nimeni nu poate vedea sau dovedi tradarea din adancurile intimitatii noastre.Insa fiecare tradare a adevarului inscris in sensibilitatea noastră este echivalentul uciderii unei parti din noi.

Tradarea si minciuna te ucid incet si sigur exact in secunda in care te-ai tradat.
Si fara exceptie simti atunci,  pe loc,  că ceva moare in tine.

Nu intodeauna iti ucide si corpul dar fara exceptie iti stinge sufletul si sensibilitatea care-l reprezinta , fara de care nimic nu mai are sens si totul este suferintă.Anxietatea, depresia, sentimentul durabil de pierdere a identitatii (nu mai sti cine esti) este expresia unui suflet in coma care are nevoie de adevar ca de aer.

Insa nu de adevarul din cuvintele oricui , … ci adevarul de care ai fugit sau l-ai negat de nenumarate ori cand sensibilitatea sau ratiunea ta l-a simtit sau vazut , … dar asumarea si recunoasterea lui iti afecta interesele prost intelese de altfel , de profit , control , superioritate sau posesivitate.

Nici o recuperare a sufletului si a vietii nu este posibila fara smerenia recunoasterii fara echivoc a marilor momente de tradare in profunzimea propriei intimitatii.

Retragerea sufletului din fiinta care o reprezinti si o suferinta de care nu ai unde fugii este miza ipocriziilor in care traim.

Cand intelegi asta vei rosti precum maicutele Bene Geseritului din Dune , cand ajung puse la colț de anumite situatii in viata: cel mai profund adevar care il pot vedea in sufletul lor fara nici o omisiune.

Iar acest adevar ne va revigora exact in secunda in care l-ai recunoscut si respectat.

Insa pana la o stare de bine durabila si profunda trebuie descalcită pas cu pas tesatura de minciuni in care am investit totul , pana la momentul in care am ales să ne trezim si sa ne vedem asa cum suntem, adică  bolnavi, ipocriti, manipulatori, profitori, cinici,  etc pentru ca apoi sa incepem să facem ceva pentru a deveni oameni.

🙂