Proliferarea neincrederii si competitiei in relatii si cuplu, sub stindardul ”iubirii”

Toata mizeria lumii ce o acuzam vocal, fiecare dintre noi,  se reduce la modul in care fiecare ne acceptam si toleram …  neincrederea in oricine si frica de a nu ramane mai prejos, inclusiv in relatiile cele mai apropiete din viata noastra. Zicem ca ne iubim in cuplu, dar ne zvarcolim de disperare in ideea ca ”iubitul” sau prietenul ar putea evolua devenind mai valoros, matur sau mai puternic si intelept.

 

 

Faptul ca in nici un fel de relatie, cu nici macar un singur om, fie el partenerul de viata sau cel mai bun prieten, nu suntem capabili sa dorim evolutia celor apropiati pana la maximul potentialului lor, de teama de a nu fi depasiti, reflecta exact neincrederea cronica in umanitatea noastra … si consfiintim astfel … justetea realitatii cere ne este data.

 

 

 

 

Asteptam sa fim protejati in interesele noastre si sustinuti de catre guvern, politicieni, banci, angajatori, organizatiile umanitare sau marile puteri ale lumii dar noi, sub stindardul iubirii totale, sabotam discret si fara sa ezitam, interesele de putere si independenta, incepand cu cei mai apropiati oameni din viata noastra, intrucat cu acestia suntem in cea mai crunta competitie.

 

Nu cred ca va mai mirati acum ca acelasi lucru il fac toate forurile de la care asteptati o mana de ajutor. Va declara sonor ”iubirea” si va transeaza fara mila, in toate interesele voastre fundamentale. A-i acuza o singura clipa, in loc sa va recunoasteti propria politica … este ceea ce va asigura prosperitatea suferintei.

 

Nimeni nu mai are nevoie de salvarea guvernelor, cand oamenii incep sa se trateze uman, iar asta inseamna incredere, corectitudine si onestitate. Dar este vorba de acea implicare prin care se creeaza si se dezvolta pas cu pas increderea, cu rabdare si inteligenta. Varianta in care cautam increderea, incercand sa o tranzactionam, nu are legatura cu mesajul meu.