Emotiile pozitive, capcana perfecta pentru o omenire inconstienta
Fiti atenti la Panda:
Orice experienta emotionala este strict si fara exceptie consecinta faptului ca ati ales sa validati o fictiune mentala pe post de realitatea voastra.
In orice emotie, … am ales fara sa stim, cum si cand, sedusi de o perspectiva siropoasa sau dramatica, sa ne decuplam de la energiile tacute si fine ale vietii si sa credem o idee implantata adanc in structurile noastre mentale de o istorie de incostienta umana.
In aceste energii permanente, tacute si foarte fine (ca o boare ) care ne insotesc discret, gasim toata informarea si feedback-ul vietii, necesar pt a ne urmari si implini obiectivele. Senzatiile sunt fenomenul interior prin care aceste energii si mesaje ni se prezinta.
Odata ce ne-am focusat pe ele, traim senzatia ca am gasit Sfantul Graal.
De fapt, intelegi ca te-ai gasit pe tine insati in identitatea ta de baza, cea care receptioneaza si decripteaza toata aceasta comunicare cu viata.
Nici o intrebare nu mai poate aparea intrucat intrega atentie este ocupata de raspunsurile neincetate care vin spre tine.
Momentele noastre de induiosare sau groaza, repulsie sau romantism si evlavie sunt consecinta unor fictiuni, fara nici o legatura cu realitatea.
Toti cei care va simtiti pierduti in fata acestei perspective sunteti cei care nu ati constientizat niciodata (nu ati sesizat importanta si semnificatia), desi le-ati experimentat, vreun moment de conectare inevitabil patruns de pace, claritate si o adanca senzatie de integrare si naturalete.
Indiferent insa de gradul in care am fost prinsi si posedati de fictiunile mental emotionale, conexiunea cu viata si implicit mesajele de avertizare si ghidare … vin permanent peste noi.
In paralel cu povestile noastre SF (placute sau tragice) viata reala comunica neobosit cu noi la nivel energetic.
Toate limitarile noastre sunt un mesaj prin care ni se recomanda permanent reorientarea catre viata cu energiile si senzatiile ei, in defavoarea SME, unde cautam disperati, incordati si epuizati, raspunsul la intrebari inutile sau gresit puse.
Energia este limbajul vietii, iar sensibilitatea este echivalentul urechilor noastre.
De cate ori ni se recomanda orientarea catre inima, in fapt este doar o forma metaforica de a cauta sa ne folosim sensibilitatea, adica capacitatea de a simti si percepe viata si curgerea ei.
Insa, toata atentia noastra este acaparata de sunete si idei intr-o lume (existenta) in care totul este energie si sensibilitate.
Am inlocuit a percepe cu a gandi (a analiza) si am ajuns la ridicola situatie de a analiza ”la sange” o infinitate de concepte care nu au nici o consistenta la nivelul perceptiei noastre.
Esenta noastra este sensibilitatea la tot ce ne inconjoara.
Doar identitatea noastra fundamentala si ultima poate simti pt ca doar ei ii sunt destinate mesajele vietii.
Iar suferinta este singurul mesaj ce nu poate fi ignorat.
Aceasta sensibilitate este aspectul oricarei individualitati … destinata sa afle prin ea (sensibilitatea) … nivelul imens de conexiune existentiala.
Separarea si toate povestile mentale, din care se nasc seducatoarele emotii, dar pe masura de superficiale si lipsite de valoare, POT EXISTA DOAR PENTRU CA TRAIM INTR-UN MEDIU CARE AMPUTEAZA SENSIBILITATEA si odata cu ea sansa sa aflam cine suntem si mai ales … DE CE SUNTEM AICI.
Iar emotiile pozitive, atat de cautate si ridicate in slavi, sunt doar o perfida pacaleala a spatiului mental emotional de a ne identifica cu el.
In orice emotie pozitiva ne identificam cu o idee inalta despre noi insine, care este expresia celei mai rafinate forme de ego, expresia suprema a sentimentului separarii.
Singura alternativa este intoarcerea catre sensibilitate, energie si senzatii, unde sentimentul de sens face neinteresenta orice forma de comparatie sau de atribuire a unor insusiri care sa ne recomande ca … speciali (de fapt, mai speciali decat altii).
Iar sensibilitatea, in procesul ei de rafinare prin constienta, releva adevarul care ingrozeste ego-ul: nu exista separare, doar conexiune si cooperare.
Si surpriza … din cooperare ies, fara exceptie, lucruri interesante.
Iar provocarea actuala … este una enorma.
Cum gasim forme de cooperare si coabitare, intr-o umanitatea profund traumatizata de experienta relationarii umane?
Capacitate umanitatii de a trai in deschidere si incredere este relativ mica si mai ales DE INTELES.
Intrebarea este daca exista intre noi indivizi capabili SA INTELEAGA asta si sa gaseasca solutii.
Cris
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!