Doua emotii ridicole: romantismul si evlavia

Evlavia si romantismul, ….  doua emotii penibile si atat de usor accesibile, care au devenit substanta a doua concepte extrem de toxice:  iubire si dumnezeu.

 

Raspandirea acestor doua emotii a tampit o planeta intreaga de indivizi (nu chiar 🙂 ) sa se creada experti in problema iubirii si a lui dumnezeu.

 

Ambele sunt destinate sa acopere rahatul imens din relatiile noastre: relatia cu viata si cu sexul opus.

 

Nu intamplator, spatiul discursului uman este plin de aceste doua concepte.

 

Cu cat mai mai multa perversitate in relatii, cu atat mai mult trebuia acoperita cu iluzii stralucitoare.

Si uite asa doua experiente cvasi inexistente pe planeta noastra, cea a iubirii si cea a lui dumnezeu, par cele mai comune lucruri pentru ca au fost asociate unor experiente/fenomene umane extrem de superficiale.

 

O eventuala experienta adevarata a Iubirii si a lui Dumnezeu nici nu ar putea fi exprimata. Ar fi si ridicol sa incerci sa o faci. Dar aici doar speculez.

 

Cred ca iubirea si dumnezeu ar trebui scoase din viata noastra, ca sa ne putem vedea asa cum suntem si a ne aduna pentru o alta abordare a propriei vieti, bazata pe onestitate, deschidere si cooperare. Ar insemna enorm.

 

Daca vreti sa stiti cat valoreaza iubirea sau dumnezeul vostru, incercati sa nu mai vorbiti vreodata de ele. Niciodata.Daca nu vreti sa manipulati sau sa le folositi pentru imagine, nu ar trebui sa va deranjeze renuntarea definitiva la aceste cuvinte.Faceti iubirea si dumnezeul vostru vii in energia voastra si toti ne vom da seama ca ceva frumos se petrece in voi.Iar in ce ma priveste, eu unu nu vreau iubire sau vreo ghidare catre dumnezeu din partea nimanui.

 

Dar apreciez imens orice moment de sinceritate, orice efort de corectitudine si orice gest de protejare a vietii in orice forma ar exista.

 

Cris