Eroismul maturizarii umane :)
Eu am convingerea ca provocarea maturizarii umane care se confunda cu cresterea spirituala … este o responsabilitate de grup. A intregii omeniri.
Problematica care o ridica evolutia este una imensa … daca este abordata individual.
Intr-o lume in care ceilalti trag cu toate puterile in jos, pe oricine cauta sau se straduie sa iasa din mocirla inconstientei … cei care au rezultate reale sunt cu adevarat o combinatie de noroc si eroism personal.
Noroc, pentru ca trebuie sa fii dotat cu cateva calitati interioare rare si eroic, pentru ca efectiv oricat de bine ai fi dotat, trebuie sa te bagi intr-o ”lupta” disproportionata.
Imediat insa ce apar in jurul tau oameni care inteleg miza acestei maturizari si care implicit vor contribui la efortul celorlalti ca si cum ar fi al lor, dificultatile se reduc exponential, chiar daca situatia este inca mult dezechilibrata.
Intr-o lume insa, in care fiecare copil ar putea creste in campul macar al unui om constient (oricine ar fi acela, vecin, bunic, parinte, prieten) care ar avea grija sa protejeze cu constienta, pe cel care cauta sa se dezvolte, de traumele si derapajele majore ale tinerilor, situatia s-ar imbunatati rapid.
Poate intelegeti acum de ce fiecare individ care o reusit ceva la capitolul maturizarii spirituale este o valoare imensa pentru toti. Intrucat daca ai reusit ceva in conditiile astea … imediat ce reusesti sa gasesti si sa te apropii de oamenii maturi … evolutia (vindecarea de inconstienta) se accelereaza pe masura.
Pe cat de dificil si disproportionat este demersul evolutiei intr-o lume separata, patrunsa de agresivitatea inconstientei, pe atat de facila si imposibil de evitat este maturizarea spirituala, intr-o lume preocupata si responsabila de tot ce este in jur.
Dar intre acesti doi poli, viteza procesului de transformare depinde de fiecare individ, care dintr-o piatra de moara inconstienta, agatata de gatul omenirii, devine o remorca constienta pentru recuperarea spiritului si identitatii umane. A fi atent in jur, a crea incredere, a iesi din competitie, a valida prin tot ceea ce suntem si putem eforturile si cautarile corecte si a invalida cu aceeasi fermitate pervesitatea (fara insa a o demoniza si fara conotatii personale care intre noi fie vorba tradeaza tendinte competitionale) … este tot ce avem nevoie pt o alta experienta a vietii. Mai buna, evident.
Solutia aceasta nu este doar una practica ci si una incarcata de satisfactie si magie existentiala. Eu zic sa incercati.
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!