Discursul traditional al bărbaților frustrați ca și-au pierdut soția in brațele unui depravat
Zilele trecute am primit o invitatie onesta la cateva clarificari intr-un coment la articolul https://www.fiiconstient.ro/despre-depravatii-care-destrama-relatii-si-familii-frumoase/
Aici am raspuns invitatiei.
”Salut. Un depravat mi-a stricat mie casnicia. Sau nu doar el.
Oamenii se ghideaza dupa niste principii in viata asta, unele mai sanatoase ca altele.
Nici tu, nici eu nu detinem adevarul absolut.
Dupa 5 ani de relatie, si 1-2 ani de casatorie, sotia mea a ales sa ma insele.
Detaliez ma jos.
In schimb, ma gandesc ca omul care s-a intalnit cu sotia mea, nu s-a gandit niciodata ca el contribuie cumva la destramarea unei familii sau ca el flirteaza cu o femeie maritata. Adica nu i-a pasat deloc si si-a urmarit propriul interes, mai mult sau mai putin meschin. Ti se pare in regula abordarea asta?”
Pai si tu acum esti preocupat doar de propriul interes.
Nu te intereseaza ca sotia ta nu se simtea multumita, satisfacuta si implinita in relatia cu tine.
La fel cum nu te intereseaza sentimentele tipului cu care este acum sotia ta.
De ce crezi ca pe ei ar trebui sa-i preocupe interesele tale?
Poate ca impreuna cu tipul ala se simte mai fericita decat cu tine.
Probabil cu el comunica mai usor pentru ca se simte mai inteleasa.
Poate ca nu … dar important este ca indiferent daca este casatorita sau nu, ea si orice alta femeie are tot dreptul din lume sa faca ce simte cu corpul si sufletul ei.
Treaba ta este sa te asiguri daca femeia cu care intemeiezi o familie este potrivita pentru tine.
Tu ai facut o evaluare gresita din motive pe care nu le discut … si in loc sa-ti asumi responsabilitatea unei alegeri gresite, inventezi o poveste despre principii prin care sa arunci vina pe altcineva.
”Ar fi ok ca toata lumea sa insele pe toata lumea doar ca ne place de o persoana pe care o vedem pe niste site-uri de socializare…sau pe strada?
Dar numai asta conteaza pentru fiinta umana?
Suntem niste animale, dar macar sa gandim si sa impartasim sentimente mai mult sau mai putin puternice decat ele.
Atractia sexuala fata de altcineva este un motiv forte pentru a cauta in alta parte?
Cu totii avem calitati si defecte.
Asta nu inseamna ca daca avem un defect, gata trecem la urmatoarea persoana.
Trebuie sa ne stabilim niste reguli, care suntem dispusi sa le acceptam sau nu.
Revenind la sotie.
Problema este lipsa de comunicare si infidelitate.
Cu siguranta daca exista comunicare, nu se ajungea la infidelitate…sau ea nu ajungea sa fie interesata de altcineva.
Te rog sa nu incepi sa aperi femeia, ca asa e ea si comunica mai greu si ca barbatul trebuie sa descopere si sa stie tot.
Cum zicea cineva mai sus, nu pot citi ganduri.
Daca ea tine atat timp in ea frustrarile si are cu mine o discutie serioasa despre tot, doar cu 3 saptamani inainte de divort, crezi ca aici a fost comunicare?
Crezi ca ea a procedat corect intalnindu-se cu cineva timp de 8 luni, si dupa 3 luni sa si-o traga cu el, in timp ce venea acasa si apoi ma saruta?
Tu ai putea fi acel barbat?
Sau ea a gandit ok?
Nu am fost nici eu vreun exemplu de barbat feroce, am si eu greselile si minusurile mele.D
ar si ea are minusurile ei pe care le-am acceptat cand ne-am casatorit.
Dupa cateva luni, ce facem, minusurile devin probleme si nu mai rezistam?
Macar comunica despre ele si hai sa le rezolvam.”
Pretentiile tale de a detine sufletul si corpul unei femei doar pentru ca esti casatorit cu ea, sunt mai grave din punct de vedere al integritatii decat faptul ca ti-a ascuns interesul si atractia ei pentru alt barbat.
Tu prin casatorie pretinzi sclavie sentimentala si sexuala.
Ar fi foarte frumos ca oamenii sa nu mai minta intrucat asta inseamna a insela (nu faptul ca face sex cu persoanele de care este atrasa), … insa nu te opreste nimic ca tu sa nu mai minti si sa cauti oamenii care nu mint.
Dar tu vrei sa nu te simti responsabil de faptul ca ai ales gresit persoana langa care vrei sa traiesti.
Daca ti-ai crede propriul discurs ar trebui sa-ti para rau pentru barbatul cu care a plecat nevastă-ta.
Nu poti gandi astfel intrucat stii ca femeia care a plecat de langa tine are principii de viata mai sanatoase decat ale tale, desi te-a mintit.
Regretele tale dovedesc asta.
Nu te opreste nimeni sa-ti stabilesti ce reguli vrei in relationare insa nu te plange cand cei pentru care le stabilesti nu dau doi bani pe ele.
De asemenea nu poti obliga pe nimeni la comunicare cu tine.
Daca sotia ta nu avea incredere in tine si nu se simtea confortabil sa comunice cu tine nu-i deloc exclus sa ai probleme grave de atitudine.
Sigur ca si ea poate fi o fiinta perversa si ipocrita, dar in cazul asta nu vad de ce ai regreta-o iar pe de alta parte nimeni nu este responsabil ca te-ai casatorit cu o persoana pe care nu o cunosti.
Asa ca daca vrei o femeie care sa comunice cu tine alege-o ca nevasta dupa ce o cunosti bine … fii tu barbatul in care ea sa aiba incredere si sa-ti zica ce are pe suflet.
Tu ai vrea sa poti forta femeia cu o legislatie daca se poate, ca sa comunice cu tine si daca nu vrea.
In fapt nici pe tine nu te intereseaza comunicarea cu ea.
Pe tine te intereseaza contextul ca sa afli informatia ce-ti permite sa o poti controla mai usor prin vinovatie sau victimizare.
In plus nu-i exclus ca sotia ta sa fi avut sentimente puternice fata de barbatul pentru care te-a parasit, care nu sunt legate neaparat de atractia sexuala.
”Am avut si eu tentatii. Dar m-am abtinut.
Intotdeauna m-am gandit: mai, ce fac eu aici?
Cine este femeia asta din fata mea?
Ce fac cu sotia mea, cu familia mea, chiar asa imi bat joc?
Ea nu cred ca a gandit asta.
Nici o opreliste, nicio remuscare nu a avut … poate doar „muscare” a avut, daca intelegi ce vreau sa zic.”
Faptul ca reduci femeile care te-au atras la niste tentatii dovedeste o majora lipsa de demnitate.
Femeile care te-au atras sunt fiinte cu sentimente si sunt mult mai mult decat o tentatie sexuala.
Daca poti sa faci asta inseamna ca toate femeile nu inseamna mai mult decat sexul lor pt tine.
Dovedesti ca inclusiv sotia ta era un furnizor de sex si validare. Iar reprimarea la care te-ai obligat in numele responsabilitatii familiale era modul tau in care plateai serviciile sexuale ale sotiei tale.
”Si apropo de libertate…a fost foarte libera. Am trait sub copertina intalnirilor in oras cu fetele, care probabil doar 50 % au fost asa.
Nu am vrut sa o supun, sa para ca o tin sub papuc, nici fata de ea nici fata de „prietenele ei”.
Nu o intrebam: Unde e? Ce face? Cu cine e? Cat mai sta?… si asta nu din indiferenta.
Si uite ca a stiut sa profite de asta si el si ea. ”
Sensul oricarei libertati este ca cel care o are să profite de ea. E penibil sa te plangi ca nevasta ta a profitat de ceva ce oricum este dreptul ei. Baga-ti bine in cap urmatoarele: casatoria nu te face stapan peste sufletul si cracii unei femei. Faptul ca nu ai vrut sa o supui nu inseamna nimic, intrucat nu ai nici un drept sa o faci. Tu i-ai dat libertate dar ai fi vrut sa nu aiba curajul sa o foloseasca. Aia nu este libertate. Este o incercare de a-ti crea o imagine de sine de barbat corect cand in realitate intentiile tale sunt altele.
”Spune-mi daca ideea „balta are peste” e o conceptie care poate sa iti ofere ceva stabil in viata sau nu?
Adica trebuie sa fim toti niste albinute si mergem din floare in floare, sau ne adunam intr-un locusor si facem un cuib/roi al nostru?
Daca crezi ca sunt foarte deplasat de topic, apreciez daca totusi as primi un raspuns pe e-mail (in limita timpului tau disponibil, un pic mai detaliat).
Multumesc foarte mult! ”
Perspectiva asupra problematicii relationarii de cuplu sintetizata in expresia „balta are peste” este expresia perfecta a superficialitatii si dispretului cu care ne raportam la sexul opus.
Concret in cazul asta femeile sunt pestele pe care il momim si-l prindem pentru a-l devora.
In fapt acestea sunt relatiile noastre de cuplu.
O lupta de a momi, prinde si consuma fiinta celor cu care relationam.
Insa intre expresia ”are balta peste” si perspectiva ”albinutelor” care culeg nectarul dulce al florilor este o imensa diferenta.
Albinele aduc doar placere florilor culagand nectarul, la fel cum florile satisfac albinele.
Este un schimb in care cei implicati se respecta si din care toti sunt castigati si fericiti.
Fiecare are dreptul sa-si faca orice cuib vrea cu cine vrea.
Insa convingerea mea este ca cei care doresc cuib in doi, … o vor pentru ca prin povestea idilica a cuibului destinat sa le garanteze siguranta si fericirea este acoperierea perfecta pentru intentiile lor de a controla si detine viata celor care au cazut in plasa iluziilor.
Eu cred ca durabile si invulnerabile sunt doar cuiburile largi construite de oameni lucizi care fac evaluari tot mai corecte, alegeri intelepte si respecta libertatea celor intre care traiesc ca valoare primordiala si nenegociabila.
Buna!
Ma numesc Luminita si sunt femeie.
De ceva vreme ma framanta o problema. Dar mai intai am sa spun pe scurt contextul.
Prietenele mele care sunt, au fost si vor sa mai fie in cuplu vor sa-si schimbe barbatii. Si eventual vor sa-i schimbe, daca se poate, cu metode pe care eu le numesc “feminine” . Ce inteleg eu prin metode “feminine”; psihoterapie, comunicare (as zice o palavrgeala din care barbatii nu inteleg mare lucru pentru ca nevoia de palavrageala este o nevoie feminina), cursuri de dezvolare personala, cursuri de autodescoperire, evolutie “spirituala” etc. Cele mai multe esuseaza in tentativa lor. In final ajung la concluzia autostimulatoare de gen: eu sunt prea evoluata pentru el, el ma trage in jos, el nu e pregatit, el nu vrea, maica-sa e vinovata pentru asta, el e imatur, el nu e responsabil, el nu vede lucrurile in profunzime, eu il trag dupa mine etc.
Oare sa fie chiar asa? Tu ce zici? Am senzatia ca imi scapa ceva aici.
Posibil ca abundenta de oferte de cursuri de dezvoltare personala, de vanzatori de vise, de guru inaltati spiritual sa fie o oferta care impliniste in principal modelul feminin de crestere personala. Femeile vor sa ii care pe barbatii lor in campul lor si sa-i determine sa se schimbe carandu-i pe la duhovnici, preoti, guru, terapeuti etc. Si totusi in toate aceste locuri am vazut 80% femei. Interesant!
S-a gandit cineva ca poate barbatii au nevoie de altceva, de un model “masculin” de dezvoltare? Mi se pare mie sau se amesteca mult femininul cu masculinul pana devine o mizga lipicioasa si neclara? Mi se pare mie sau prea mult femeile vor sa fie si femei dar si barbati si barbatii devin incet incet prea feminini?
Unde ne sunt calusarii? Unde este energia arhetipala a razboinicului? Cand spun razboinicul ma refer la un barbat care a integrat in el agresororul interior dar nu actioneaza din agresor ci din echilibrul. Unde este energia aparatorului de granite ale familiei si tarii?
Corpul fizic al unui barbat are nevoie sa exprime toate astea. Dar unde gaseste un barbat un spatiul al lui de dezvoltare personala, un spatiu continut unde poate sa si injure chiar daca nu e “frumos”, unde poate sa ragaie, unde poate sa traga vinturi, unde poate sa lovasca si sa se apere de lovituri, unde poate sa se imbete intre barbati pana se face muci, unde poate sa scoata, sa exprime toti dracii din el? Ca societatea nu-i permite toate astea. El trebuie sa fie educat dar si masculin in acelasi timp, sa poata apara familia dar sa fie si un domn in acelasi timp….etc. Cam asta cer femeile de la un barbat.
Probabil ca artele martiale sunt un camp potrivit pentru barbati pentru toate astea. Dar cati din barbatie de pe strada il acceseaza?
S-a gandit cineva vre-o data ca uneori femeile trebuie sa stea cu femeile si barbatii cu barbatii? Ca la musulmani? Ca la musulmani dar nu in sensul ala religios. Cine stie….poate avem ceva de invatat de la musulmani legat de asta.
Am citit undeva ca, atunci cand energia masculina este putina sau slaba intr-un camp plin de femei, femeile tind sa devina distructive. Si e la fel de valabil si invers.
S-a gandit cineva care are ceva de transmis in aceste cursuri sa faca o pereche masculin si feminin si fiecare sa lucreze cu a lui/aei cum se zice?
Tu ce parere ai?
Astept cu interes raspunsul tau.
Cu bine!
Luminita